marți, 12 octombrie 2010

semne de dragoste special pentru mine

"Cella ce e lumina aia de acolo? Au construit ceva nou aici in zona?" ma intreaba unul din nepoti aseara. L-am intrebat unde anume vede el o lumina mare si noua? M-am prins repede, m-am uitat la el sa vad daca nu face misto de mine si vazand ca e serios, i-am raspuns: e luna. "Cum sa fie luna? Tu nu vezi ce forma are? Si, uite ca i se schimba forma mereu." Un nor jucaus acoperea din ce in ce mai mult mandra luna si dupa cateva secunde mai ramansese un petec mic din ea ...  ca apoi sa o vedem intreaga in toata splendoarea.
Luata de val ma simt provocata sa imi folosesc muschii, inclusiv cei de la creier, folosind internetul pentru comunicare si ca sursa de informare, cumva cred ca sunt puternica, mai evoluata - ca sa folosesc un cuvant modern. Imi pierd simtul realitatii adevaratei mele identitati. Zilnic sunt bombardata cu informatii diverse din orice domeniu si nu ma intreaba nimeni daca vreau sau nu informatiile acelea ... ele vin chiar si in Spam.
Lucrez la o provocare unde consumul e mare ... si aseara ma simteam obosita, adunasem ceva durere, tristete, framantari si .... cand am ajuns la poarta abia asteptam sa ajung in pat, numai ca mi-a ridicat ochii spre cer si am exclamat: "Wow, cata frumusete!" Ai mei si -au ridicat si ei privirile si am admirat spectacolul celest.
Un prieten foarte bun ma tot cicalea si imi spunea ca de o vreme numai stele, fluturi, ciripit de pasari am in cap insa stelele au ceva mine sau, eu cu ele. Am incercat sa ii explic ce vad eu de aici insa ... oricat ma straduiam eu, el tot gasea motiv de cicaleala. Numai ca intr-o seara, cand era la noi in vizita, l-am invitat pe terasa si surpriza a fost atat de mare incat atat a putut sa spuna: "Acum inteleg!"
Spectacolul de aseara era in plina desfasurare. Cel ce a creat stelele, Cel ce le-a colorat, le-a dat farmec, le-a agatat pe cer, a scris muzica pe care ele sa danseze, pentru unii muritori a facut si versuri pentru muzica asta, apoi a imbracat mandra Luna in rochie de bal si incet, incet ... spectacolul incepe, iar eu sunt invitata sa il urmaresc.Piesa asta e scrisa pentru mine, e semnul de dragoste vizibil ce Il face Creatorul acestui univers pentru mine.
Privind imensitatea cerului descopar ca sunt micaaaaaaaa, mai mica decat vreau sa cred ... dar descopar ca Cel de necurprins iubeste la nebunie farama asta de viata, farama asta incapatanata numita Cella si se da peste cap ca sa ii atraga atentia .... punand stelele si luna in miscare, .... aruncand cate un nor pufos si comic peste luna, ghiontind un caine sa latre la luna ca sa zambesc, soptind ceva vrabiilor mele ca sa le pune la discutii si sa ma inveseleasca  ....
Si-a dat Fiul pentru mine si Fiul a ales sa moara ca eu sa traiesc. Fiul a inviat ca eu sa invii cu El. Fiul e Isus si El stie ca mintea mea e disturbata repede de zgomote, ca ma tem chiar si de umbra mea, ca ma lupt cu diverse si vorbeste cu Tata despre mine, imi trimit semne de dragoste ... uneori sunt vizibile, uneori auzibile, uneori insa sunt sub forma de cuvinte, dulciuri ... si mereu ma surprinde cu cate ceva ...
Mi-am propus sa numesc semnele astea minuni si sa le gasesc, sa ma minunez, sa ma bucur de ele, sa le astept, sa le cer ... si ele vin special pentru mine.
imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/rbarbera/412443807/sizes/l/in/photostream/

Un comentariu:

vyky spunea...

Cand raze de lumina in noapte dispar
Cand stele incet se sting si zorii apar
Cand razele de soare la viata ma trezesc
Pe Tine Isuse,iar te strig spunandu-ti te iubesc.
-tu Cella iubită fii azi credincioasă şi mereu voioasă!