superficialitate

Exista in limbajul comun o expresie ce nu e prea placuta, nu e literara si ... e evitata. "Intri bou si iesi vaca." Cu alte cuvinte, nu ai inteles nimic din ce s-a vorbit, nu ti-a ramas nimic din ce s-a discutat acolo, nu te-a atins nimic ...
Deschid ziarele tiparite sau in format electronic si sunt bombardata cu senzational. La televizor imediat incep stirile de senzatie: crime morbide, aventuri, orgii, jafuri, ... detalii picante din viata oamenilor cu functii, a artistilor sau a starletelor. Ziare, postere, spoturi cu stiri de senzatie. Trebuie sa le stii. Trebuie sa fii informat.
Serios? Dar de ce trebuie? Iaca nu ma intereseaza.
Cu litere de-o schioapa, Valentin Ceausescu e acuzat ca nu s-a dus in gura presei sa spuna ca are o copila. Vai! Vai! Vai!
Madalina Manole a murit si trebuie sa stim cum ii arata casa, ce-a zis ala, ce-a facut ala, ce a zis ea, ce .....
Atata ne intereseaza viata altora si ii acuzam. Doamne fereste sa greseasca cumva, ca sarim ca arsi, ca si cum am trai viata altora si nu a noastra. Nu ne mai punem intrebari, nu ne mai framanta sensul vietii noastre, consideram ca stim tot, am vazut tot, totul e aici si acum ... Ni se reaminteste sa bem apa, sa nu mancam multe grasimi, sa consumam putina sare. Cred ca intr-o zi ni se va aduce la cunostinta ca trebuie sa respiram ca sa traim.
Cand ma intalnesc cu cineva si intreb: "ce faci, cum esti, ce mai e cu tine?". Nu intreb de politete, nu vreau sa vorbesc ca sa imi racesc gura. Ma intereseaza ce e cu tine, cum esti, cum iti e inima, cum iti e sufletul, ce framantari ai si cu care te lupti. Uneori raspunsurile sunt atat de seci, de generale, superficiale ca imi pare asa rau ca am deschis gura ...
Ne ascundem goliciunea din inimi si suflete dupa masti, generalitati, banalitati. Discutam despre facturi, criza, politica, aventurile altora, disecam pacatele altora, totul e legat de altii si daca se poate cat mai putin despre noi. Daca pun intrebari de genul punct ochit punct lovit intalnesc priviri pline de furie, groaza ... unii accepta provocarea, unii se eschiveaza ....
Mi se tot spune sa nu mai gandesc atata ca de asta sunt nefericita. Nu pot sa nu rad in hotote impreuna cu cei ce ma cunosc cand le spun asta. Daca si eu arat ca o nefericita apoi Mona Lisa e regina tristetiii.
Brennan Manning, unul din scritorii mei preferati, organizeaza retreat-uri de cate o saptamana, undeva in munti (in SUA). In acest timp, nu ai conectie la internet, nu ai telefon mobil la tine, nu ai voie sa vorbesti decat cand esti intrebat, si asta in sesiunile de discutii. Insa acolo, nu te lasi dus de val si turui ca o moara. Dar, acolo in munti, in liniste, esti provocat sa Il cunosti pe Dumnezeu, sa ii vorbesti, sa te cunosti pe tine, sa iti pui intrebari, sa gandesti ... dincolo de criza, trend, prostii si superficial.
Mi-ar placea sa merg intr-un astfel de retreat si acolo esti intampinat cam asa: "speram sa va simtiti confortabil la noi si daca aveti nevoie de ceva, va rugam sa ne aduceti la cunostinta imediat pentru ca va vom invata cum sa traiti fara acea nevoie". Pana voi ajunge eu la Brennan Manning si daca el va mai trai pana atunci, mi-am propus sa fiu sadica cu mine insami si sa invat sa traiesc descotorosindu-ma de ce acele nevoi ce par importante si care aduc superficial in viata mea.
Ca sa fiu relevanta trebuie sa scot superficialul din viata mea si sunt decisa sa lupt. Sa imi traiesc viata mea, nu a altora. Sa imi pun intrebarile mele si sa aflu la raspuns la ele, nu sa iau raspunsuri gata mestecate si digerate ...Vreau sa-mi provoc prietenii la originalitate, relevanta, la scoaterea mastilor .... la viata si inca viata din belsug. Unii din ei vor zambi si unii vor zice: iar?

http://www.flickr.com/photos/29175012@N03/5078367504/sizes/l/in/photostream/