menirea mea e sa Il fac vizibil

Nu stiu de ce trebuie sa imi reamintesc mereu ca Dumnezeu e prezent peste tot. Nu stiu de ce am impresia ca El e in numai in anumite locuri. Nu stiu de ce mi se pare ca ar fi numai cu unii oameni. Nu stiu de ce cred ca le vorbeste numai unora. Nu stiu de ce gandesc ca ii iubeste numai pe unii.
Imi e clar ca nu pot sa-L inteleg pe deplin. Imi e clar ca sunt limitata.
Nu vad sclipirea Lui in celalalt si trag concluzia ca nu are cum sa fie cu si in acea persoana. Ma uit la infatisarea cuiva sau la o frantura din viata unui om si gata, l-am catalogat ... i-am pus cruce.
Nu am nici un merit ca Dumnezeu mi-a deschis ochii, urechile, inima, mintea si sufletul. Nu am nici un merit, nu sunt mai frumoasa, mai desteapta, mai capabila decat altii ca sa imi vorbeasca, sa ma iubeasca, sa ma asculte. Pot doar sa spun ca e darul Lui, e har.
Ca sa Il cunosc, sa stiu mai multe despre El i-am pus intrebari cu nemiluita, la unele am primit raspuns, la unele am patit ca si Iov cand i s-a spus ca isi puna cingatoarea si sa stea de vorba cu Dumnezeu. Ca sa Il aud a trebuit sa opresc sunetul surselor galagioase. Ca sa Il vad, sa Il descopar in natura, in oameni, in creatie a trebuit sa reduc viteza cu care alerg prin viata, sa ma opresc.
Am descoperit ca viata mea a devenit o calatorie cu El. El e langa mine si cand nu Il vad, cand nu Il simt, cand nu Il aud. El e langa mine si prezenta Lui nu o pot detecta tehnic. El e langa mine si cand urechile mi-s infundate, sufletul parca a intrat in coma, ochii par lipsiti de viata. E langa mine si cand aparent par uitata si de El el merge cu mine pas cu pas, secunda cu secunda.
El e oriunde fie ca cei de acolo cred sau nu .... fie ca Il doresc sau nu... Menirea mea s-a schimbat, rolul meu pe pamant e diferit ... mai mult de atat, mi-l stiu.
Cu El in mine, cu mine, langa mine e sa Il fac vizibil acolo unde El e deja.

Tocmai am descoperit o melodie de care m-am indragostit ...