Denisia, ce zici?
Ce-a zis?
Eu zic... sa nu ne oprim din a visa... sa ne plimbam printre stele, pe margini de gand... cand suntem triste sa ne ascundem in spatele privirii dincolo de lacrima neplansa... cand suntem fericite sa urcam treptele sufletului pana pe acoperisul lumii si de acolo sa ne strigam bucuria... cand obosim de alergare si simtim ca ne prabusim, sa ne prindem de stalpii sufletului, sa nu ne departam de noi... cand vrem o clipa de singuratate sa ascundem clepsidra timpului, sau sa uitam sa o intoarcem... cand prietenii ne tradeaza, sa ne plangem durerea printre lanuri de porumb necopt, cand vrem sa ne razbunam pe cei ce ne distrug visele, ne frang aripile, sa stergem cararile sau urmele pasilor intre noi si ei...
10 comentarii:
Eu zic... sa nu ne oprim din a visa... sa ne plimbam printre stele, pe margini de gand... cand suntem triste sa ne ascundem in spatele privirii dincolo de lacrima neplansa... cand suntem fericite sa urcam treptele sufletului pana pe acoperisul lumii si de acolo sa ne strigam bucuria... cand obosim de alergare si simtim ca ne prabusim, sa ne prindem de stalpii sufletului, sa nu ne departam de noi... cand vrem o clipa de singuratate sa ascundem clepsidra timpului, sau sa uitam sa o intoarcem... cand prietenii ne tradeaza, sa ne plangem durerea printre lanuri de porumb necopt, cand vrem sa ne razbunam pe cei ce ne distrug visele, ne frang aripile, sa stergem cararile sau urmele pasilor intre noi si ei...
la timpul potrivit iti mai zic cum facem...
sunt deja in alte sfere ...
ai grija... daca tot astepti minunile sa mai arunci din cand in cand o privire si pe planeta Pamant... de fapt minunile aici ni se intampla... restul e visare... drog...
draga mea, oricat as vrea picioarele mi-s infipte bine in pamant .... asa ca poate is cu capul in nori insa cu picioarele pe pamant ;))
ai grija si la picioare... uneori e bine sa ne desprindem, ca s-ar putea ca talpile noastre sa se prinda printre radacinile copacilor nenascuti inca si sa ramanem mult... mult prea mult timp, pe... loc...
Azi mi-a prins tare bine postarea ta. Frumos ..."cand obosim de alergare si simtim ca ne prabusim, sa ne prindem de stalpii sufletului, sa nu ne departam de noi..."
I ASKED THE LORD THAT I MIGHT GROW
I asked the Lord, that I might grow
In faith, and love, and every grace;
Might more of His salvation know,
And seek more earnestly His face.
I hoped that in some favoured hour
At once He’d answer my request,
And by His love’s constraining power
Subdue my sins, and give me rest.
Instead of this, he made me feel
The hidden evils of my heart;
And let the angry powers of hell
Assault my soul in every part.
Yea more, with his own hand He seemed
Intent to aggravate my woe;
Crossed all the fair designs I schemed,
Blasted my gourds, and laid me low.
‘Lord, why is this?’ I trembling cried,
‘Wilt thou pursue Thy worm to death?’
‘Tis in this way,’ the Lord replied,
‘I answer prayer for grace and faith.
‘These inward trials I employ
‘From self and pride to set thee free;
‘And break thy schemes of earthly joy,
‘That thou may’st seek thy all in Me.’
-John Newton-
Denisia,
a avut Tata grija sa-mi descalceasca picioarele dintre radacinilea alea incapatanate si sa mi le puna in pamant bun. Dureroasa treaba ...
Kamelia,
ma bucur ca ti-a prins bine;)
Virginia,
asa imi place poezia asta ... o stiam in romana, acu o am si in engleza;)
Trimiteți un comentariu