duminică, 28 noiembrie 2010

imi acordez inima!

Auzisem in sute de predici ca Dumnezeu e comoara mea, ca El e cel mai important, ca El e cel ce ma iubeste, a murit si a inviat pentru mine. Da, teoretic stiam totul. Dragostea Lui trebuia sa fie logica. Eu imi respectam codul de comportare, vorbire, actiune si El trebuia sa aibe grija de mine. Normal ca Il respectam, doar El e Dumnezeu. Teorie, logica, filosofie de viata era Dumnezeu pentru mine. Nu eram fanatica, nu eram fariseica ... eram mandra de deschiderea mea in a-i asculta pe ceilalti, de a ii intelege.
Numai ca Tatii i s-a facut mila de propria-mi mandrie, de mlastina in care ma zbateam cu eroism desi inghiteam noroi din greu. Lucrurile s-au complicat si m-am trezit in gropile abisale, tristetea o mancam cu polonicul nu cu lingurita, depresia mascata imi era singurul prieten de zi cu zi. Cum am ajuns aici? De ce am ajuns aici? Cine e vinovat? Vezi tu Doamne, ... daca m-ai iubi asa cum zici, eu n-as fi fost aici. Ce nu e logic aici? Ce n-am facut cum trebuie? Sunt un om corect, drept, moral.
Cella, Eu te iubesc si dragostea Mea nu e logica, nu e mentala, nu e ca o ecuatie cu plus, minus, cu paranteze. Dragostea mea se adreseaza inimii pe care tu vrei sa o faci sa gandeasca cum vrea mintea ta, insa Eu am creat-o diferit de cum vrei tu sa actioneze. Ea, inima ta, are ganduri de care mintea ta habar nu are. Inima ta tanjeste dupa Mine si tu habar nu ai. Vino langa Mine si aseaza-ti capul pe pieptul Meu!
Ceeee? Sa devin o plangacioasa ca David, care se bocea mai ceva ca o femeie? Sa devin ca Ioan, caruia i se zice Apostolul Iubirii si, care si batran numai atata stia: dragoste, dragoste si iar dragoste. Asa sa devin?
Tu nu ai cum sa devii David si nici Ioan. Si stii de ce?
Nu, de ce?
Pai pentru ca ei erau barbati si tu esti femeie.
Doamne, stii ... chiar nu eram ironica acum. Cu ce s-a ales Ioan de la atata dragoste? Cu insula Patmos? Si David?
Tu din orice trebuie sa te alegi cu ceva? De ce nu lasi inima libera? De ce o tot omori incetul cu incetul? Ea vrea sa iubeasca si tu o omori cu teoriile si filosofiile tale. Eu nu sunt o filosofie, nu sunt o logica care actioneaza robotizat, previzibil, cum vrei tu. Eu sunt o fiinta, o persoana. Eu, Isus, de dragul tau am murit pe cruce, am inviat.
Auzi Isuse. Ai murit pentru toata lumea, pentru toti la gramada.
Cella, eu te-am creat unica. Fiecare individ din lumea asta e unic. Pe cruce nu am sters la gramada pacatele ci pentru fiecare personal. Adica am tratat problema ta personal. Eu nu te iubesc pe tine la gramada, ci pe tine personal, unic asa cum esti si creata.
Si ... cand ai Tu timp sa tratezi pe fiecare personal?
Asta nu e treaba ta. Uiti ceva.
Ce ma rog?
Ca Eu sunt Dumnezeu si nu om. Efectiv nu poti pricepe asta. Si nu ai cum sa o pricepi. Insa te opintesti in chestii mici si te omori in ele in loc sa Ma lasi sa Te iubesc, sa iti arat cat de mult te iubesc. Si, inainte sa incepi iar sa Ma contrazici, nu vreau sa Ma iubesti cu mintea. Eu am murit pentru tine ca intreg, adica: inima, suflet, trup, duh. Si, cea care ma recunoaste e inima ta. Mintea habar nu are de sentimente. Inima ta rezoneaza la inima Mea. Nu vrei sa o lasi pe a ta sa bata in acelasi ritm cu a Mea?
Si-o sa ma schimb? Adica nu voi mai fi una din multime? Ce se va intampla cu mine? Ce-o sa zica lumea?
Iar incepi cu ce zice lumea? Lasa-ma sa iti sterg lacrimile, sa te scot din gropile unde te-a adus logica si argumentarea ta, unde te-au adus ideile tale de dragoste calculata, matematica, stiintifica. Lasa-ti inima sa iubeasca. Da-mi voie sa te iau in brate si .... incearca sa taci ...
Lacrimile curg si curg si curg ... in timp ce inima se linisteste ... incep sa aud cum bate inima Lui Isus. Inima mea incepe sa bata la fel cu a Lui ... mintea incepe sa se blocheze ca nu mai pricepe nimic .... In timp de inima danseaza de bucurie, de fericire, mintea se uita la ce intampla si nu pricepe nimic.
Ioan si David nu mai par niste schizofrenici plangaciosi si indragostiti senili. Sunt barbati ce au descoperit ca inima lor e intreaga cand bate in acelasi ritm cu a Lui Isus. Viata lor s-a schimbat cand au acceptat sa isi acordeze bataile inimii cu ale inimii Lui Isus.
Dragostea Lui Isus nu e o filosofie, o teorie ce mintea o asimileaza si inima trebuie sa o creada si sa traiasca dupa ea. Dragostea Lui Isus e o realitate. Ea e cea ce face inima sa invie, sa aprinda pasiunea pe care mintea vrea sa o ucida.
Ma distreaza insa ma si doare cand mi se spune ca numai dragoste am in cap, ca totul e romantos, si sa nu uit ca viata e grea si ca trebuie tratata logic, matematic, aspru, drastic. Numai ca la mine nu a mers asa si am ajuns in belele cu logica, matematica si argumentarea. Inima mea vibreaza si e fericita cand e acordata si bate in acelasi ritm cu a Lui Isus. Si cand ea e fericita, mintea desi e confuza de unde atata fericire se bucura si ea saraca si a inceput sa accepte ca nu e ea cea mai importanta si ca daca vreau ca sa fiu intreaga trebuie sa ma duc in bratele Lui Isus, sa imi asez capul pe pieptul Lui si sa tac. Sa imi acordez bataile inimii cu bataile inimii Lui Isus.
Imi place cum i se spune lui Ioan, apostolul ce a stat cu capul lipit de pieptul Domnului. Vreau si despre mine sa se spuna asa: Cella ce a stat cu capul lipit de pieptul Domnului.


4 comentarii:

disa spunea...

"Pe cruce nu am sters la gramada pacatele ci pentru fiecare personal."
Ii multumesc ca m-a creat in chip minunat si unic si mi-a sters pacatele prin jertfa Sa.

Danny spunea...

Amin :X

Cella spunea...

Si eu ii multumesc;) Disa

Cella spunea...

Am descoperit ca daca nu pun intrebari, nu primesc raspunsuri, nu am pentru ca nu cer ...
Nu-i asa Danny?