joi, 4 noiembrie 2010

compromis sau dedicare?

Azi am fost impreuna cu trei din prietenii mei in Valea Dura. Imparatul si-a terminat de construit un nou idol - urat de numa. Insa voia sa ni-l prezinte si ne-am dus acolo ca sa ne inchinam. Toata lumea a fost obligata sa mearga acolo, sa se inchine. Am fost cu Sadrac, Mesac si Abed Nego. Ce nume ciudate le-a mai dat si imparatul asta nebun. Pe baietii astia ii stiu de cand am inceput sa mergem de-a busilea si toti, ... am ajuns aici, ... in robie. Numai Daniel nu stiu pe unde e ...
Ei trei si cu Daniel au ajuns la curtea imparatului insa acolo la curte, au facut un legamant inaintea Dumnezeului nostru si s-au dedicat Lui total. Nici nu mananca macarea imparatului, nici din vasele lui. Numai ca imparatul nu stie de legamantul lor. Ei sunt decisi. Nu se vor inchina in fata idolului asta urat. Eu le tot spun de porunca data insa ei parca nu s-au mai sters de multa vreme prin urechi.
Cu mare tama-tam vin somitatile si se perinda pe langa idolul asta si ingenunchiaza aducand ofrande .... se da ordinul sa ne plecam .... si, eu ma plec iar langa mine cei trei stau in picioare. Degeaba le fac semne, degeaba le spun sa ingenunchieze, degeaba le zic ca vor fi arsi ... Ei parca au probleme cu urechile ....
Si, nici nu termin de soptit sa ingenunghieze ca toti agentii secreti, mascatii, detectivii particulari sunt langa prietenii mei luandu-i pe sus ... ordinul e clar: vor fi arsi in cuptorul incalzit de sapte ori mai tare ... adica nici nu vor intra bine in el, ca deja vor fi pulberi ....
Doamne ... uita-te la ei, la prietenii astia ai mei ... is nebuni ... is tineri ... chiar isi tin promisiunea de a nu se inchina in fata nimanui decat Tie. Chiar nu iti pasa? Nu ii asculti? Nu vezi ca noi ceilalti am merita sa fim in cuptor si nu ei? Ei au stat fermi in fata nebunului astuia crezand ca doar Tu meriti inchinarea, sfidand autoritatea, uitand ca sunt sclavi aici in Babilon. Scapa-i te rooooooog!!!! Da, totusi... faca-se voia Ta!
Nu ma pot uita cum ii baga in cuptor, deja mi se face rau gandindu-ma ca acusi va fi un miros de-o sa vomit si sufletul din mine .... Deja mi-i rau ...
Doamne .... Te rog ....intervin-o ... !
Si usa la cuptor se deschide cu un scartait puternic ... iar prietenii mei legati bine sunt impinsi in cuptor. Se aude usa scartaind in urma lor .... si s-a lasat o tacere ca de mormant ... toti fierb ... uniii de bucurie ca au scapat de ei .... ceilalti robi, evrei si ei fierb de manie, fierb in remuscare ... ei s-au inchinat ... s-au compromis ... ii vad cu capul plecat ....
Doamne, iarta-ma ca de frica am ingenunchiat ... iarta-ma ca de frica oamenilor fac compromisuri, iarta-ma ca i-am judecat si le-am zis ca-s nebuni, iarta-ma ca am ingenunchiat aducand inchinare bolovanului asta urat .... Iarta-ma!!!!!
Imi ridic privirea si-l vad pe imparat palind ... in graba merge in fata cuptorului ... cere binoclu, se freaca la ochi ... il pune din nou ... "Ce se intampla? Ce are nebunul asta? Vede inca unu in cuptor? Vede pe unu dublu?" intreb ironic. "Al patrulea pare a fi un inger!"
Se da ordin sa se deschisa cuptorul ... si din cuptor ies numai trei ...  Imparatul ii pipaie, se asteapta sa se sfarame ... ii miroase (am zis eu ca e nebun  dar astia nu ma cred), le pipaie legaturile si ordona sa fie dezlegati ...
Dintr-odata se intoarce si intreaba: "cine i-a parat?" Si apar tradatorii ce au zis verzi si uscate despre prietenii mei. Li se spune sa isi aduca si familiile. Ii cheama pe toti iar ei cred ca se asteapta sa fie propusi pentru functii mai inalte, sa le fie onorata dedicarea fata de autoritate. Ii cheama pe toti acolo si se ordona sa fie aruncati cu totii in cuptorul deja supraincins ... Au luat foc dinainte de a intra in cuptor ... Nu vreau sa imi mai aduc aminte de urletele ce erau acolo ... nici de miros ....
Imparatul insa a cerut sa se faca tacere si ... nici musca nu indraznea sa se miste, nici nu mai stiu daca respiram ... cand am auzit ordinul: orice om sa stie ca exista Dumnezeu si sa ne inchinam inaintea Dumnezeului lui Sadrac, Mesac si Abed Nego ....
Doamne ... nu am cuvinte sa iti multumesc pentru ca intervii si salvezi pe cei ce isi pun increderea in Tine, pe cei ce s-au dedicat cu totul Tie, pe cei ce nu isi pleaca genunchiul in fata pietroaielor urate numite idoli, pe cei care prefera sa moara decat sa se compromita ...
Aici, in Valea Dura vreau sa ma dedic Tie, suta la suta, orice ar veni, indiferent daca voi intra in cuptor, daca voi muri vreau sa imi tin promisiunea facuta in fata Ta, in fata ingerilor ce stau cu gura cascata uimiti de curajul unor tineri si ochii le fac ca girofarurile cand vad ca si eu decid asta acum ...
Vreau sa se faca voaia Ta precum in cer asa si pe pamant ... si stiu ca suna nebuneste si stiu ca Tu tii cont de fiecare rugaciune si ca ma voi trezi in tot felul de situatii unde nu va fi loc de intors ... Insa, sunt constienta de ceea ce fac acum. Ma dedic suta la suta.
http://www.flickr.com/photos/supersonicphotos/4441897296/sizes/l/in/photostream/

2 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Foarte interesanta si placuta asocierea cu valea Dura...
Subscriu la cele scrise de tine:
Vreau sa se faca voaia Ta precum in cer asa si pe pamant ... si stiu ca suna nebuneste si stiu ca Tu tii cont de fiecare rugaciune ...AMIN!

cella spunea...

Elena, in acelasi timp trebuie sa fii pregatita ca viata se schimba fara a avea posibilitatea de intoarcere ...;)