vineri, 26 noiembrie 2010

e viu, e aici, e real!

“De ce il cautati pe Cel viu printre cei morti?” e intrebarea pusa de ingeri ucenicilor ce au venit sa Il caute pe Isus in mormant.
Ei, asta a fost atunci … hat, acu cam 2000 de ani … e un mit, o poveste, un basm … ce inca nu e dovedit stiintific, tehnologic, biologic, chimic …. Unde e Isus Cel inviat acum?
Aici.
Ceeee? Cum aici? Unde aici?
“Eu voi fi cu voi pana la sfarsitul veacurilor”.
Traiesc invadata cu informatii, bombardata mai bine spus. Sunt atatea canale TV gen Discovery, History, Travel and Living, National Geografic si altele ce imi despica firul in patru, si iar patru, si din nou in patru, si iar asa … Rezulta un verdict dat de niste specialisti ce vine in contradictie cu raspunsul dat de altii. Cum sa mai crezi ca Hristos e viu, inviat cand cei de la Discovery spun ca e mit?
Pentru mine e o realitate si stiu ca unora li se pare nebunie, numai ca eu am istoria mea cu Hristos. Ma bazez pe ceea ce m-a provocat Dumnezeu: “puneti-ma la incercare si veti vedea daca nu voi deschide zagazurile cerurilor”. Cer lucruri, confirmari ca ceea ce fac, gandesc, actionez e bine si, imi raspunde. Raspunsurile vin uneori prin oameni, uneori prin vise. Stiu ca visele sunt vise insa … mintea mea, chiar si adormita nu creeaza raspunsuri la rugaciuni.
Evanghelia odata acceptata e ca si dinamita. Nu poti sta locului cu ea in mana admirand-o. Numai ca diferenta dintre dinamita si Evanghelie e ca una ii distrugatoare, una are rol de intregire.
Augustin spunea ca sunt creata cu un gol mistuitor, un dor ce nu poate fi linistit cu nimeni si nimic decat cu Dumnezeu. Cand Dumnezeu isi reia locul, sunt intreaga. Asta e rolul Evangheliei, sa ma intregeasca. Dar mai pot face ceva. Accept evanghelia si sa cred ca de-acu totu-I ok. Dar nu o las sa ma intregeasca. Cunosc efectele, cunosc pe Cel ce m-ar intregi, stiu tot insa nu ma las schimbata …
Viata mea a devenit o aventura, uneori dureroasa, uneori plina de surprise, uneori … molcoma iar uneori o duc din explozie in explozie. Catapultata in stari sau situatii sunt buimacita dar intreaga …
Multa vreme am refuzat sa intru in cimitirul unde e ingropat tatal meu. Mi-era teama ca tot dorul se va preface intr-un plans spasmodic si apoi sunt om in toata firea, nu ma pot face de ras asa in fata oamenilor. Efectiv nu mai intram in cimitir sau ocoleam zona. Insa moartea e o realitate si inainte de a merge la ultima inmormantare, am recitit: “de ce Il cautati pe cel viu intre cei morti?”. Mi-am zis ca e vorba de Isus …. Apoi insa am realizat ca tata nu e acolo in mormant. Trupul da, e acolo … pulberi. Insa tata … sufletul cu temperament, personalitate e in cer, e viu. Acea parte vesnica din el a plecat la Tata. In cimitir, imi plang dorul, amintirile, … dorintele insa tatal meu ma asteapta ACASA, acolo sus.
In ziua inmormantarii tatii, un prieten bun de-al meu predica ca de cateva zile, noi cei ramasi orfani de tata, am intrat sub aripa Lui Dumnezeu si El e numit Tatal orfanilor. Mi-am ridicat ironic ochii spre cer si am zis: “ok, de-acu sa Te vad Doamne!”
Si am vazut cum atunci cand imi crapa maseau in gura, apareau ca din senin oameni care sa ma ajute, apareau mecanici, electricieni, instalatori … oameni ingeri. Nu pot dovedi stiintific, fizic, biologic, … cum de oamenii astia veneau sa ma ajute. Si … hai, unu e o intamplare insa … in timp, s-au adunat la numar ingerii –oameni veniti special pentru mine.
Cel inviat e viu in mine, cu mine si pentru mine. E aici. E o realitate. O cred? Imi las viata schimbata intr-o aventura sau ma chinui tarandu-ma pe burta si urlandu-ma ca mi-I viata blestemata? Eu am decis sa ma las schimbata, transformata. Am decis sa accept ce spune Evanghelia, am decis sa Il pun pe Dumnezeu la incercare. Am decis sa cred ca Isus nu e un mit, o poveste, un basm ci o realitate ce schimba viata mea si o face de poveste.
Crestin inseamna purtator de Christos si eu am decis sa port un Christos inviat, viu, ce are putere sa salveze, sa invie, sa vindece, sa ierte si nu un Christos mit, basm, poveste.
Christosul meu e viu, e aici, e real!

4 comentarii:

kis spunea...

"Fiindcă Mă iubeşte - zice Domnul - de aceea îl ( o) voi izbăvi; îl (o) voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. (ps 91:14)
fii binecuvantata!

denisia spunea...

stiu... stiu cum suna blogul tau...

Cella spunea...

Si ma iubeste Kis;)
Si tu sa fii binecuvantat!

Cella spunea...

Cum suna tu copila?