Tu sa traiesti in mine!

Imi place primavara, vara e faina insa fara caldurile alea de iti vine sa iti dai duhul, toamna are farmecul ei insa pentru mine, iarna e minunata. Ieri dimineata cand am iesit din casa a inceput sa ninga si am inceput sa dansez de fericire. Acum dimineata, toti copacii sunt imbracati cu o haina alba si pufoasa ... magie de scantei in lumina blanda a lunii si a rasaritului. Am coborat sa imi fac cafeaua si pisicile noastre nu au mai vazut fulgi si zapada. S-au jucat si au facut un bulgaras pe care si-l pasau de la una la alta. Nu am putut sa nu ma uit fascinata la ele. Una e mai jucausa, nebunatica si efectiv alerga dupa fulgi, sa ii prinda, sa dea cu labuta in ei. Cealalta cu labele inghetate pe presul de la usa se uita serioasa la tot ce se intampla.
Ma revad in cea ce alearga dupa fulgi, care se minuneaza de frumusetea lor, de forma, ... de dansul lor neuniform. Imi place sa ma bucur de viata, sa ma bucur de oameni, sa admir ce se poate ... ca un copil. Prietenii mei rad de mine cand ma vad facand asta si imi amintesc ca nu mai am doi ani. Nu conteaza, eu tot admir buruienile pe care ieri nu dadeam doi bani si care acum arata atat de frumoase incarcate cu zapada.
De unde bucurie cand viata e grea, cand criza loveste in plin, cand boala macina tot ce prinde? De unde bucurie de copil, bunatate, mila cand suntem educati sa ne protejam, sa ne cosmetizam viata, sa ne cenzuram emotiile, cuvintele, sentimentele ca sa nu fim raniti, sa nu suferim. Fara vulnerabilitate in viata, doar maturitate.
Dar, am acceptat sa devin fata Tatii si din acel moment viata mea s-a schimbat. Cand nu mai pot de durere fizica sau emotionala, mainile cu cicatrice incepe sa lucreze mangaind, alinand, strangandu-ma la piept. Si vin furtuni, necazuri, tragedii si toate astea ma fac sa uit de durerile, necazurile, nenorocirile altora canalizandu-ma si focalizandu-ma numai pe ale mele. Doar ele sunt cele mai mari, mai importante, mai urgente, mai grave. Si totul se-ntuneca si tristetea roade, lasa urme adanci in sufletul meu .... de una singura inebunesc, imi pun capat zilelor crezand ca asa se termina totul.
Dar Printul Vietii e Printul meu. Hristos a inviat nu ca fapt istoric ci ca realitate in viata mea. El e cel ce ma ajuta sa lupt cand disperarea ma cuprinde, cand gandurile devin distructive. Da, ma lupt cu asta ... cu ganduri distructive, cu auto dezapreciere, cu ganduri de neimportanta ... Si lupta asta, in care imi vine sa cedez, ma simt luata de mana si trasa in sus, spre ape limpezi, spre vindecare, spre liniste, spre alinare ... Mainile care ma trag in sus au cicatrice  ...  sunt mainile Lui Isus, a Celui inviat.
Luata disparat, in evenimente, viata nu are sens, nu are farmec, nu are logica insa Hristos, Printul meu imi spune ca tot ce mi se intampla e spre binele meu, ca e cu mine, ca locuieste in mine si ... pare o nebunie insa in zilele si noptile cu plans si disperare mainile cu cicatrice devin tangibile, vocea Lui audibila, prezenta fizica ....
Aceste maini cu cicatrice m-au scos milimetric dintre rotile unui trailer, din fata unui camion ce gonea in plina zi pe strazile orasului, din fata unei masini ce m-ar fi facut pulberi. Aceleasi maini s-a asezat in fantana fara apa si adanca de vreo 25 de metri si au facut caderea mea lina, pe cand aveam un an si jumatate. Tot ele au fost la lucru cand la mai putin de un an, am gasit o cutie cu soda caustica si crezand ca-i cine stie ce minune, am vrut sa o degust ...mi-am ars gura insa am scuipat si nu am inghitit nimic.
Mainile cu cicatrice sunt mainile lui Isus ce invie zilnic in mine, ce lucreaza, schimba, cizeleaza ... ce imi desfunda canalele inimii si sufletului incarcate cu tristete, neincredere, necredinta. Uneori il invidiez pe Pavel care a trait cu atata pasiune cu constiinta si credinta ca Isus cel inviat locuieste in el incat a putut sa spuna: "si nu mai traiesc eu ci Hristos locuieste in mine". Viata traita a lui Pavel a dovedit ca era adevarat, Hristos traia in el.
Doamne, vreau sa traiesc in fiecare zi cu Tine. Vreau sa nu Te mai tratez ca pe o roata de rezerva, ca pe o plasture ce aduce vindecare. Vreau sa traiesti Tu in mine pentru ca daca Tu traiesti in mine, mie mi-i bine chiar daca vine durerea, necazul, tristetea. Vreau sa traiesti Tu in mine pentru ca stiu ca Tu nu ma lasi, iar mainile cu cicatrice sunt in jurul meu ...
Vreau sa traiesti Tu in mine!

http://www.flickr.com/photos/sarahmisty/3834212238/sizes/z/in/photostream/