miercuri, 17 noiembrie 2010

nu fac pace cu dracul

"Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii şi oricine va zice fratelui său: «Prostule!» va cădea sub pedeapsa Sinedriului; iar cel ce-i va zice: «Nebunule!» va cădea sub pedeapsa focului Iadului. " Matei 5:22. E un text cunoscut, stiu insa pana azi nu am inteles un lucru esential. Ca in primul rand eu sunt prima care imi spun: "proasto", "nebuno". Eu sunt cea care nu dau nici doi bani cu borta pe mine, eu sunt cea care ma auto-dispretuiesc.
Din diverse motive, mi-am insusit reprosurile, replicile. Frica m-a facut sa imi fac un prieten de nedespartit. Un eu care sa ma duca in ireal, in povesti ... un eu care sa ma ajute sa ies din realitate si sa ma catapultez in alt mediu. Numai ca acest eu a adus cu el perfectiunea, nemultumirea ... a ajuns de nestapanat si m-a "ajutat" sa nu mai stiu cine sunt eu in realitate. Cand lucrurile nu ies cum vreau eu imi reamintesc valoarea, imi reamintesc ca nu merit,  ... cumva mi-am uitat statutul ...
Nu e autoflagelare sa imi iau trecutul la purificat si sa ma iert. Eul ce mi l-am construit in fuga de realitate mi-a devenit dusmanul numarul unu. Pentru ca nu vreau sa il las sa ma distruga, pentru ca am inteles ca sunt iubita, pretioasa, valoroasa vreau sa dau la pace cu eul meu si sa il duc la Isus. Am nevoie de vindecare ca sa ma pot bucura de cine sunt, fiica Tatii.
Trebuie sa iert si sa confrunt amintirile, sa iert pe cei implicati, sa ma iert pe mine, sa las lumea ireala creata de dusmanul numarul unu si sa vin asa cum sunt la Tata. Si asta nu inseamna ca eul meu va muri, oooh, asta e clar. Va invia cand mi-i lumea mai draga si va incerca sa isi recapete drepturile, sunt constienta de asta.
Dar, Tata prin sangele Lui Hristos m-ai iertat, m-ai eliberat si vreau ca vindecarea sa fie deplina, vreau ca iertarea sa isi faca efectul si in viata mea ... nu mai vreau dubluri, nu mai vreau o lume ireala, nu mai vreau o lume de povesti, o lume de fantezie. Nu mai vreau sa fiu o impostoare, vreau sa traiesc plina de viata, o viata asa cum ai intentionat Tu pentru mine. Nu mai vreau sa fac pace cu dracul pana trec puntea pentru ca de fiecare data m-a aruncat de pe punte incercand sa ma ucida. Vreau o alta viata. Vreau o viata de libertate, de eliberare, de dragoste venita de la Tine Tata.

2 comentarii:

otniel spunea...

tu te nasti din nou in fiecare dimineata nu? de asta te trezesti asa dimineata ca sa apuci sa cresti mare pana se trezeste restu...sau?

cella spunea...

Da, pai ca si prietenul meu David, o iau inaintea zorilor;)
vrei sa cresti si tu? iti dau desteptarea;))