luni, 22 noiembrie 2010

plec!

De-a lungul timpului am invatat sa fac slalom prin circumstante, probleme, oameni. Am invatat ca unora le place sa ii asculti si sa ii aplauzi si atat. Unii ma vor langa ei ca sa aibe audienta, unii au o lista de Nu-uri, altii au alta, unii o lista mixta. Ca om cu cap, asa ma cred, am luat Nu-uri si de unii si de la altii si mi-am creat propria lista. Sunt mandra de lista mea ...
Mergi frumos, Nu ca baietoaicele.
Vorbeste frumos, NU folosi cuvinte urate sau triviale.
NU scuipa pe strada.
NU mesteca guma.
NU purta haine ce crapa pe tine daca te misti.
NU purta haine provocatoare.
NU consuma bauturi alcoolice.
NU rata nici o intalnire, seminar, conferinta, slujba de la biserica. Semneaza condica in toate.
NU fi numai auditor, spectator ci implica-te.
NU minti fara acoperire.
NU pofti sotul nimanui si nici NU te culca decat cu sotul tau.
NU ....
Nu ....
Cu atatia de Nu, nu pot decat sa fiu mandra de mine. Invatasem sa raspund cuiva ce ma lauda, "ei ... nu e chiar asa, lasa, lasa ...." insa asta e falsa mandrie si abia asteptam sa imi mai spuna ceva asa care sa imi faca origoliul sa pulseze. Socant insa a fost cand dupa ce cineva mi-a facut un compliment i-am spus multumesc si am mai comentat ceva. Mi-a zis: multumesti? I-am zis: Da, mi s-a acrit de falsitate si fariseism.
Mi s-a acrit de lunga si oribila lista de NU-uri ce trebuie sa o port cu mine, sa bifez ca nu am esuat, sa ma ajute sa merg prin viata placuta de ceilalti.
MI S-A ACRIT!!!!!!
Mi s-a acrit sa vad persoane mai brunete si deja sa nu dau multi bani pe ei, pentru ca intra la categoria "rudele mele cu sange fierbinte" sau "neamurile din Franta". De acolo, nu-i mai scot orice ar face ....
Mi s-a acrit sa gasesc vina la ceilalti si sa nu-mi recunosc greseala.
Mi s-a acrit sa ma tin de lista lunga care sa ma faca placuta oamenilor, sa-mi asigure succes in fata lor.
Mi s-a acrit de propria ipocrizia, falsitate.
Mi s-a acrit sa ma pacalesc ca sunt libera, plina de viata.
Am descoperit ca locuiesc in cimitir, in propriul mormant si ca imi varuiesc, vopsesc, ingrijesc mormantul cu lunga-mi lista de "de facut". Isus imi spune de eliberare, eu ii spun ca sunt libera. Unde ma vede El inrobita?
In propria fatarnicie? Ei, hai Isuse ... vezi ca sunt fata de treaba, oamenii ma plac, si apoi nici Tu nu esti de acord cu pacatele alea si alea ....
"Eu ii iubesc pe pacatosi si urasc pacatul", tu ii urasti si dispretuiesti si pe oameni si faci pacatele lor,
Ce?
Care ti-i atitudinea fata "de rudele cu sange fierbinte"? Cum ti se infierbanta tie sangele cand te calca pe batatura? Si nu numai legat de ei ... . Cum ii privesti pe cei ce sunt contaminati cu boli venerice? Pe cei cu SIDA? Pe cei de la marginea societatii? De ce ii acuzi pe farisei? Tu cand judeci ce esti? Te uiti cu dispret la vamesi si te lauzi cu propria sfintenie .... E drept ca nu spui: "Doamne ce mare si tare sunt" insa ... esti pe aproape.
Libertatea de care iti spun Eu e sa iesi de aici, din fatarnicie, din mojicie si sa fii libera ... eliberata de lugile tale liste, legi, amendamente, ordine. Am murit ca sa implinesc jertfa pentru pacat, jertfa de ispasire. De ce mai stai in mormant si ti-l tot infrumusetezi? Tu nu vezi ce duhoare e aici? Chiar nu simti ca puti a mort? Nu vezi ca locuiesti printre cadavre?
Iesi afara! Vamesii sunt cei ce au acceptat sa iasa, cei ce au acceptat provocarea de a se lasa iubiti, iertati, spalati, vindecati de Mine. Iesi la lumina! Nu mai fi mandra de slalomul asta a tau!
La lumina soarelui am descoperit ca Isus are dreptate ... afara e aer curat, oamenii sunt frumosi, comori ce trebuie descoperite. Lasandu-ma iertata, vindecata, dezrobita am descoperit ca eram legata cu lanturi grele in fatarnicie, in fariseism macabru, ca mi le voalasem superb sub masca ironiei muscatoare.
Ies din mormant, din cimitir, fariseul din mine nu e mort insa sunt decisa sa vorbesc cu el, sa il inteleg, sa vorbesc cu Isus de el, sa il iubesc asa cum imi spune ISUS.
Mai am un singur NU. Sa NU ma mai intorc in mormant!
http://www.flickr.com/photos/asw-change/3411960814/sizes/l/in/photostream/

6 comentarii:

Anonim spunea...

Cea mai adevarat si mai profunda scriere care personal m-a facut sa reevaluez multe in viata mea! Super Cella! Multumesc ca existi!

Cella spunea...

Ade,
multumesc frumos de apreciere.
Dar eu multumesc Domnului ca ma trage de maneca si ma scutura ... ca altfel .... ar fi JALE

denisia spunea...

Super...

Cella spunea...

Denisia si tu pleci? Ce bucurieeeeee!

vyky spunea...

Ia aminte,ca aflându-te între fraţii tăi să nu te arăţi nicidecum mai dreaptă în vreo privinţă decât ei. Făcând altfel, două rele vei săvârşi: pe fraţi îi vei răni cu neprihănirea ta prefăcută, iar ţie îţi vei da negreşit temei de semeaţă cugetare. Fii neprihănită în sufletul tău, nedând în vileag aceasta nici prin mişcarea trupului, nici prin înfăţişare, nici prin cuvânt, nici prin intuiţie, Iar dacă în singurătatea zăvorârii, când te rogi în singurătate, în timpul citirii şi cugetării ziditoare de suflet gândul slavei deşarte, pătrunzând prin uşa închisă, pătrunzând la însăşi mintea ta, pătrunzând la însăşi inima ta, se va înfăţişa ca să te înşele, cu slava omenească, să te înălţi cât mai repede cu gândul la cer, înaintea lui Dumnezeu.

Cella spunea...

Multumesc Vyky ...