Asta spun unii filosofi sau unii ... ce se dau filosofi. Numai ca incapatanata fiind din nastere (mama imi spune ca am mostenit doi munti de incapatanare, unul de la ea si unul de la tata), citesc despre niste femei ce erau sterpe sau sterile ca sa folosesc un termen mai modern, cer sa le invie mortii de pe laita sau din sicriu si ei invie .... cer sa nu ploua si nu ploua, cer vindecare si ea vine, cer minuni si ele apar.
Pai, daca pentru ei cerul nu e ferecat, inchis, mut pentru mine de ce ar fi? De ce sa nu probez eu ca nu mi se raspunde? Vreau sa probez eu acest lucru, nu sa il iau ca atare.
Cand am citit prima data ideea de jurnal, si mai grav jurnal de rugaciune mi-am zis ca doar n-am inebunit. Daca mi-l gaseste cineva? Ce-o sa gandeasca despre mine? Daca va spune si altora ce ma rog eu? Daca lumea va afla ce stie doar Tata? Apoi asa ... nu mai fac nimic, imi incrucisez mainile pe piept si astept ... Nici eu nu stiu ce astept ... poate pe Sfanta Vineri.
Din cand in cand sau mai bine zis din gand in gand, imi place sa le rasfoiesc si sa vad ce am scris. Unele din rugaciuni sunt scrise cu lacrimi amare, unele sunt pline de tristete ... unele sunt scrise pe cand eram pe norii pufosi sau cand dansam pe curcubeu, sau alergam cu licuricii prin iarba plina cu bobite de roua ce scanteiaza in lumina palida a lunii ... In unele cer putere sa iert, sa uit, sa devin amnezica efectiv. In unele cer putere sa iubesc in ciuda a tot si toate, sa merg inainte chiar daca mai bine ar fi daca as muri. In unele ii zic Tatii ca vreau sa imi iau jucariile si sa ma duc ACASA.
Printre ele pot urmari si raspunsurile. Oameni vindecati (Iosua), alinare in suferinte crunte, iesiri din depresii, hrana venita cand behaiam eu sau altii de foame, bani ce sosesc cand le uitasem forma si culoarea, bucurie cand parca toate corabiile se ineaca, oameni ce imi vin alaturi si ii simt ca si pansamente cu balsam de dragoste, balsam de vindecare ...
Descos pe Sara, nevasta lui Avraam si o rog sa imi povesteasca despre Isaac, nascut la 90 de ani. Da, la 90 de ani. Rar de tot mai ajung femeile la 90 de ani in zilele noastre iar femeia asta in ciuda a toate, naste un copil.
Povestesc cu Rahela, frumoasa, incapatanata, mandra nevasta a lui Iacov. Imi spune despre cum s-a lasat modelata de Dumnezeul sotului ei pana a ajuns sa nu se mai foloseasca de atuurile ei si sa se dea buricul pamantului ... ea il va naste pe Iosif sau cum il cunoastem noi azi - Salvatorul fratilor sai.
Apare Ana, sotia lui Elcana, radioasa, fericita si imi spune de anii de rugaciune, anii de umiliri din partea celeilalte sotii ce putea naste copiii. Vine la Templu si se roaga ... vorbeste cu Domnul despre amarul inimii ei si ... cand ii spune tot se intampla minunea. Il naste pe Samuel, vestitul prooroc. Cel ce il va unge pe David ca si imparat.
Ilie se roaga sa isi inchida cerul usile ploii si nu ploua. Si exemplele continua ...
Nu am in jurnalul meu consemnate minuni si raspunsuri ca ale lor insa ... vad oamenii de langa mine schimbati, vad schimbari majore in mine, vad cum painea cea de toate zilele imi e asigurata, vad cum rugaciunile ascultate imi devin indicatoare pe drumul meu ... drumul meu spre Tata, spre ACASA.
Cum sa nu ma rog? Daca nu vorbesc cu Tata despre ce ma doare, atunci cu cine? Daca nu ma rog acum, atunci cand? Daca nu ma rog eu pentru ce ma doare, atunci cine o va face?
Un comentariu:
Intr-o familie daca nu comunici cu sotul tau nu este o relatie sanatoasa,si asa este si cu Domnul nostru.Daca nu vorbim cu el prin rugaciuni,nu avem o relatie buna.Si ce bine ca ori cind,si ori unde putem vorbi cu El.
Trimiteți un comentariu