duminică, 7 noiembrie 2010

nu trag leii de mustati

Ani de zile m-am chinuit sa inteleg de ce TREBUIE sa ma rog. Cui foloseste? Ce sa zic? De ce sa spun? De ce sa vorbesc cu Dumnezeu? El oricum stie tot, de ce sa ii spun eu? Oricum nu se schimba nimic, oricum nu se intampla nimic si, oricum face cum vrea El, de ce sa ma mai chinui eu? Mi-am facut o rugaciune super scurta pe care o rosteam cand nu aveam incotro: "Doamne, multumesc pentru tot. Amin." Rostita repede, normal.
Numai ca intr-o zi am vazut o femeie ce se ruga diferit. Da, am deschis ochii si, mai bine zis m-am holbat la ea. Femeia aia se ruga cu fata trasfigurata si plangea. Plangea in public. Nu e normala!!! ... Sigur are probleme cu capul ca altfel nu se explica iesirea ei. Numai ca femeia era sanatoasa, nu avea acasa probleme care sa o faca sa boceasca unde ii venea ei ... Si eu gandeam cum se ruga ea, insa nici prin varful mintii nu imi trecuse sa spun, sa vorbesc cu Dumnezeu asa ... Sa ma fac de ras in halul ala? Nici gand. Eu sunt o femeie puternica, tare ... nu una labila ce isi arata sentimentele in fata oricui ... Nici gand sa ma injosesc in felul asta ... Nici macar in fata Lui Dumnezeu. Cum sa ma vada El in halul asta ... Pfoailei ...
Ei, e ok sa mai vezi femeile plangand. Oricum e dovedit biologic, psihologic ca noi suntem emotionale. Cand insa am vazut barbati in toata firea rugandu-se si plangand ... m-am intrebat de unde au scapat ... numai ca ei aratau transfigurati ... ei erau diferiti, ... ei chiar parca vorbeau cu Dumnezeu, povesteau ce discutau ei cu Dumnezeu si ii invidiam ... si nu era invidie sfanta in nici un caz.
Doamne, de ce ei pot sa vorbeasca asa cu Tine si eu nu. Vezi, Tu esti vinovat, ai preferati. Nu stiu cum ii alegi insa ... nu cu toti faci la fel. Cu mine de ce nu faci la fel? Sa vorbesc ca ei? Dar cum sa fac asta? Sa ma crezi dusa cu pluta? Plecata de acasa? Sa plang in fata Ta? Dar, nu e frumos, ... nu e logic ... in fata Ta? Pai trebuie sa fiu serioasa, reverenta .... nu stiu cum concentrata ...
Cum cine mi-a cerut asta? Pai nu fac toti asa? Tu vrei sa vorbim cum vorbesc cu prietenele mele? Apoi cate prostii debitam noi ... chiar vrei sa auzi tot ce imi trece prin cap? Ceeeeee? Vrei? Hai sa fim seriosi. Tu ai probleme importante, nu Te intereseaza ce bluza faina am vazut eu, ce pasari calatoare intarziate am vazut eu azi, ce m-a impresionat din povestea lui Daniel, ala ce a ajuns in groapa cu lei, ce greata imi provoaca migrena asta care nu mai pleaca, ca parul azi nu vrea sa se aseze nicidecum ... cine m-a suparat, cine m-a jignit, cui i-as zice eu vreo doua ...
Doamne, ... dar daca asculti ce debitez eu, Tu cand mai rezolvi problemele importante ale lumii. Eu sunt la fel de importanta ca problemele importante ale lumii? Cum? Te intereseaza de ce mi-i mie pofta azi, de ce acorduri imi ajung la urechi schimbandu-mi dispozitia, de prajitura preferata, de cartea ce o citesc, de ce m-a impresionat Daniel?
Pai, il invidiez. Ok, numai Tu sa stii asta, da? Cum adica nu l-a interesat de ordinul dat ca e interzisa rugaciunea? Era batran e drept si faptul ca toata viata a fost rob in Babilon si-a pus amprenta asupra lui. El avea orele lui de vorbit cu Tine cu glas tare. Si, am vazut eu cum se roaga evreii ... un soi de rugaciune cantata cateodata, cateodata strigata, cateodata soptita ... depinde de starea lor ... Pe Daniel nu l-a interesat ordinul, el vorbea cu Tine. Nu si-a schimbat tamplaria cu una antifonata ci avea geamurile larg deschise.
Tupeu de tupeu pe capul lui ...
Ajunge in groapa cu lei. Vezi, numai in belele intra cei cel ce devine cineva prieten cu Tine, eu asta nu inteleg la Tine. Staaaaai, .... leii nu ii fac nimic? Se ling pe bot si se duc la culcare? Leii astia is bolnavi? Unul din ei il lasa pe Daniel sa se aseze langa el, il acopera cu o laba si il incalzeste .... Nuuuuuuuu, e prea de tot .... Vezi ingerul care a inchis gura leilor? Nuuuu, unde e? Tu l-ai trimis? De ce? Sa nu il manance pe Daniel?
Banuiesc ca cei de afara nu au deosebit sforaitul lui Daniel de cel al leilor .... iar imparatul nu are stare ... stie cine e prieten cu Daniel si stie credinciosia acestuia .... abia asteapta sa se iveasca zorii ... Imparatul insusi incepe sa vorbeasca cu Tine: Dumnezeul Lui Daniel, Cel pe care eu nu Il cunosc, scapa-l te rog ...
Si cand imparatul se duce la groapa sa vada ce-i cu Daniel ... vede ca prima lui rugaciune e ascultata ... ca Dumnezeul, Prietenul lui Daniel asculta, inchide gura leilor ... iar leii se stie ca nu sunt ierbivori. Insa nici Daniel nu i-a tras de mustati ...
Sa ma comport si eu ca Daniel? Adica sa fim prieteni? Noi doi? Dar ... vezi Tu cum ramane cu rugaciunile ce nu le asculti? Le asculti? Pai cum le asculti daca nu vine nici un rezultat?
In lumea asta in care raul si destrabalarea par stapane, prietenia cu Tine, conversatia noastra continua - adica rugaciunea e un soi de arma secreta ca sa nu imi pierd mintea si sufletul, de a Te face pe Tine vizibil, de a schimba raul in bine, de a lupta cu dracii, duhurile .... si chiar de trec pe la lei, prin cuptor imi e normal sa vorbesc cu Tine de ei, de ce se intampla cu mine. Intre timp am devenit prieteni si daca nici Tie nu iti spun ce e cu mine, atunci cui sa ii spun?

http://www.flickr.com/photos/derene8187/4547036576/sizes/o/in/photostream/

2 comentarii:

Anonim spunea...

In viata crestina nu exista nici o virtute care sa nu devina stralucitoare alaturi de bucurie; nu exista nici o circumstanta si nici o ocazie care sa nu fie iluminata de bucurie. O viata fara bucurie nu este o viata de crestin, deoarece bucuria este o constanta esentiale a trairii crestine.

Cella spunea...

Inseamna ca de asta zambetul imi tine obrajii sus si zambetul bine pus pe fata, nu?
Multumesc de confirmare ;)