vas de linte

In cateva zile vine Craciunul ... toata lumea face cumparaturi ca are sau nu bani, face curatenie, canta colinde, pregateste bradul si isi aseaza decorul in casa. Isi admira capodopera apoi ... Mai uitam de dieta, de regim si colinda magazinele in cautarea cadoului perfect, a numarului corect la papuci sau haine ...
Placerea de a colinda magazinele e la unii obsesiva ... numai prin Mall ii gasesti, uneori cumpara, uneori probeaza, uneori numai le colinda. Placerea de a degusta tot felul de mancaturi, dulciuri, bauturi. Placerea sa conduci o masina cat mai scumpa, cu bordul cat mai sofisticat, cu nu stiu cate turatii la motor, cu nu stiu ce comenzi ... Sau computere cu nu stiu ce soft-uri... insa e un soft si nu prea ai ce vorbi insa daca e vorba de jocuri ... aici nu mai loc de zici nici un sunet.
Nu toate placerile sunt rele, daunatoare si uneori parca sunt in rollen coaster cu ele. Acum sunt sus si simt ca imi sta inima in loc si in urmatoarele ore cad in cea mai crunta depresie si am nevoie de inca o doza. Si doza poate fi o vizita la fitness, coafor, un magazin de unde sa imi cumpar ceva, o noua masina, haina, sa degust un nou sortiemnt de mancare, bautura, sa imi duc in extaz papilele gustative cu vreun desert nou aparut. Sau poate fi si religioasa aceasta plimbare nebuna. Ma duc la biserica si cant melodii ce imi aduc lacrimi in ochi si imi misca sufletul un pic si apoi ma intorc in rutina si am nevoie de ceva care sa ma urce in senzatii inalte.
Am ajuns om matur insa uneori sunt ca si un copil, cand e vorba de ceva mai serios, mai eficace ... mintea intra in sevraj, nu poate pricepe .... Imi traiesc placerile bune ca si crestin si sunt multumita de propriul echilibru in care imi tin viata, am jucariile mele, trebuie sa am grija de ele si eu le vreau pe cele mai bune si frumoase,  ...  atata iti trebuie sa te atingi de ele. Valeu mama ce scandalau fac ...
Vine Pavel si imi zice ca e ingrijorat de mine ca nu trec de faza de sugar si ma uit la el intr-un ochi. Auzi mai Pavel, ce vorbesti tu acolo? Ce lapte? Ce infantilitate? Tu nu vezi ce scofeturi imi delecteaza simturile? Bine, el vorbeste de invataturi pe care mintea mea infantila nu le poate prinde pentru ca ea e prinsa cu jucariile.
Sunt crestina si ma bat cu pumnul in piept mandra de crestinismul meu afisat sau mascat insa sa nu te atingi de placerile mele pe care cheltui bani din greu si energie pana la epuizare. Nu am timp sa citesc scrisoarea de dragoste a Lui Dumnezeu pentru ca cineva mi-a recomandat un nou joc, un nou link despre bucatarie, aparate de fitnesc ce promit ca ma ajuta de arat ca o vedeta de la Hollywood, niste cosmetice ce fac petele si cosurile sa dispara, cearcanele nu mai au cum sa apara ca nu stiu ce crema face pielea mai elastica decat la un bebelus. Softurile nou create trebuie studiate, prietenii ... trebuie sa comunic cu ei si apoi nu e rau sa ai prieteni, nu?
Daca la biserica "show-ul" e mai lung si predicatorul vorbeste de schimbari ma uit in jur si aprob: asa e oameni buni, trebuie sa va schimbati. Voua va place cum sunteti? Da, are dreptate ce zice el, sunteti ca niste farisei.  Sau ... predica nu mi-a gadilat orgoliul, numai negativ e predicatorul acesta ... mereu gaseste motive sa ma simt prost si sa am un sentiment de vinovatie cand plec de acolo. Nici muzica nu e cea mai calitativa, unul falsa, unul plangea si se dadea in spectacol, .... aia arata asa ... ala mirosea a nu stiu parfum sau ... nu gasise apa de ceva vreme. Si abia astept sa imi impartasesc opiniile spunand la toata lumea sau numa unora despre opiniile mele "inalte" si satisfacandu-mi placerea de a vorbi desfiintandu-i pe altii.
Eu, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unor oameni lumeşti, ca unor copilaşi în Cristos. V-am hrănit cu lapte, nu cu hrană tare, pentru că încă nu o puteaţi mânca. Şi nici chiar acum nu puteţi, pentru că încă sunteţi lumeşti. Într-adevăr, când între voi există invidie, ceartă şi (dezbinări), nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?
Cine imi dicteaza viata? Placerile mele sau Hristos? Sau cumva e o competitie care pe care? Nu mi s-a acrit de biberon si suzeta, de dat din picioare cand o jucarie imi e luata, de urlat cand o vorba mai aspra cand se aplica corectia, de invatat ca NU face bine la minte si inima? Nu cumva ma cred om matur si de fapt sunt un copil ce seamana cu unul retardat care refuza sa creasca, sa faca fata vietii pentru ca asta inseamna sa inveti sa spui Nu, sa te preocupe lucruri mai marete, mai multa munca? Nu cumva il dau pe Hristos la schimb pentru un nou "vas de linte"?

imagine preluata de pe http://www.flickr.com/