miercuri, 1 iulie 2009

Prietenul meu

Trebuie sa recunosc ca "m-a curtat" multa vreme. L-am studiat, citit ca sa imi dau seama ce intentii are. Nu intelegeam de ce sta langa mine chiar cand nici eu nu as fi stat, chiar si cand nu ma suportam, El ma accepta asa cum eram si simteam ca ma iubeste. Am avut discutii lungi, L-am intrebat vrute si nevrute, cred ca unoeri am depasit orice limite cu intrebarile mele, insa El nu parea deranjat, uneori chiar ma provoca deschizand in mine doruri mai adanci, framanatari mai inalte ...
Intr-o zi am ajuns la cruce, ... acolo am inteles dragostea Lui, de acolo am inceput sa fim cei mai buni prieteni, am inceput sa cred ceea ce imi spune, sa Il inteleg, sa ascult de El. Stia despre mine tot, despre familia mea, despre prietenii mei si L-am intrebat cu cine seamana El. Mi-a zis ca seamana ca Tatal Sau si ca vrea sa mergem la El.
L-am asaltat cu mii de intrebari, de framantari. E ok sa fim prieteni noi doi insa sa merg la Tatal Tau nu e chiar usor. El nu e oricine si apoi ... uita-te la mine. Tu ma stii atata de bine, cum sa apar eu in fata Tatalui Tau. Poate ca e ocupat, sunt atatea razboaie, boli, copiii abandonati, probleme majore ... nu are timp de mine.
M-a rugat sa am incredere in El si sa mergem sa mi-L arate pe Tatal Lui. Am acceptat. Pe drum mi-a spus ca a vorbit cu Tatal despre mine si ca se pregateste pentru mine o petrecere. Din nou temeri peste temeri. Uita-te cum sunt imbracata, nici nu sunt in cea mai buna forma. M-a luat de dupa umeri si mi-a zis sa nu imi mai fac atatea griji, Tatal Lui ma iubeste mai mult decat El. Stiam si credeam ca Prietenul meu ma iubeste cel mai mult, acum aflat ca e cineva care ma iubeste si mai mult ... si acea persoana e insusi Dumnezeu, Creatorul a toate ... . N-am mai fost in stare sa spun nimic ...
Am fost intampinati de ingeri ce erau atata de bucurosi sa ma vada, sa ma salute, stiau cine sunt si ca sunt asteptata de Tatal.
Eram coplesita .... Dar nu am avut timp prea mult la dispozitie pentru ca a aparut ... Dumnezeu caruia prietenul meu ii spunea Tata. M-am asteptat sa imi intinda mana, oficial, sa imi spuna bun venit. Dar si-a deschis larg bratele si m-a strans la pieptul Lui spunandu-mi "Bun venit acasa fiica Mea". Acolo in bratele Lui am inteles dragostea prietenului meu, am inteles ca El a venit sa isi reprezinte Tatal pe pamant si ca din acel moment Dumnezeul cerului si al pamantului, al universului este Tatal meu. Casa Lui e si casa mea, nu trebuie sa cer audienta, nu trebuie sa imi tremure maduva cand aud de El pentru ca El este Tatal meu.
Sunt inca pe pamant, inca pe drum. Inca mai am miliarde de intrebari cu care il bombardez pe Prietenul meu. Dar nu mi-i jena sa le pun pentru ca am incredere in El, pentru ca ma iubeste si il iubesc. El este cel care m-a luat de la Cruce si m-a dus la izvorul unde am invatat ce e dragostea, adica la Tatal.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Cel mai mare lucru pe cer-l poti face pentru un prieten
nu este sa-i dai din bogatiile tale, ci sa i le scoti la iveala pe cele
care sunt ascunse in el insusi .Orice om, oricat de bun ar fi, ascunde inauntrul sau un altul si mai bun.

Brandusa spunea...

Cella, mi-a placut foarte mult ce ai scris. Ai talent si cred ca cei care au o inima plina de iubire pentru Dumnezeu, primesc un condei calauzit de un har special. Sunt emotionante amandoua articolele, scrise intr-un limbaj simplu, dar profund in acelasi timp. Felicitari!
Brandusa