luni, 7 iunie 2010

cuvinte de lauda si premiu

Elena, cea care ne indeamna mereu la plimbare mi-a trimis azi noapte un mesaj ca ma asteapta la ea pe blog, asa ca fiind matinala, m-am grabit sa vad ce se intampla si cu ce ma asteapta. Si ... sincer nu ma asteptam la ce cuvinte frumoase a scris ea pentru mine si la un premiu, acela al prieteniei.
Draga Cella, ma bucur sa te anunt ca am hotarat sa iti daruiesc acest premiu individual, pe care il daruiesc de aproape un an, celor pe care ii consider prietenii mei de suflet. Admir la tine SINCERITATEA cu care te imbraci in fiecare rand pe care il scrii pe blog. Dar in aceeasi masura admir si maturitarea ta spirituala si faptul ca nu glumesti cu ce ne prezinti, de fiecare data.
Intru si citesc cu deosebit interes cateodata si printre randuri ... si imi place ce gasesc. Ai un talent deosebit la proza si atunci cand citesc as vrea sa nu se mai termine parca ... asa frumos curg ideile in scrisul tau care impleteste simplitatea cu adevarul.
Esti o fiica demna de Mantuitorul tau. Ferice de cei ce-ti castiga prietenia!
Multumesc pentru ca ma urmaresti cu fidelitate, ca o adevarata prietena asa cum te consider, scumpa mea. Te simt aproape de mine si simt ca ma pot baza pe o prietenie izvorata din Lumina Lumii. Seriozitatea cu care pui in valoare diverse subiecte, ma face sa-mi doresc de fiecare data, sa mai revin. Si o fac cu mare placere intotdeauna, cand intru si "astept minunile" impreuna cu tine. Meriti acest premiu si ma simt onorata sa ti-l ofer ca un semn al prieteniei noastre.
Dumnezeu sa te binecuvanteze draga Cella!

Elena, multumesc frumos pentru ganduri ... asta gandesc, cu ele ma framant, din ele cresc, altii au devenit vulnerabili si eu am crescut, dar m-au indemnat sa ma las vulnerabila ca sa cresc mai mult si sa mai creasca si altii. A fost cumplit de greu ca e mai usor sa te strecori ca o umbra ... dar provocarea ce a venit de la Domnul nu mi-a lasat loc de intors, asa ca fara comentarii prea multe am inceput sa scriu ... El mi-a zis sa scriu din ce imi da El si ca nu-i treaba mea cine citeste, eu numai sa ascult. Pana la urma pentru mine, este supunere si ascultare.

Trebuie sa il dau mai departe acest premiu din cate stiu eu si am sa il dau ... Denisiei, acestei fete pe care imi doresc atat de mult sa o intalnesc in realitate, dincolo de virtual si cu care cred ca as sta la povesti .... aruncandu-ne ceasurile ca sa nu ne mai deranjeze ....

Un comentariu:

denisia spunea...

Cella... multumesc... se pare ca suntem deja in cercul prieteniei... e asa frumos... d-na Elena.... Cella... si eu.

te imbratisez cu mare drag... eu l-am postat saptamana trecuta... faptul ca ma numar printre prietenii d-nei Elena si ai tai, nu poate decat sa ma bucure.