Citeam acum dimineata la Rodica o poveste despre petit si preturile oferite la cererea in casatorie. Fetele erau pretuite si cumparate in echivalentul unui numar de vaci. O fata frumoasa, desteapta, harnica, gospodina valora 4-5 vaci, una mai bunuta mai putin iar una uratica o vaca, maxim doua.
Povestea continua cu vestea ca un mare negustor inteligent vine sa isi cumpere nevasta si isi alege o fata ce mergea numai tinandu-si privirea in pamant si umerii adusi in fata - fusese pretuita inca de mica de familia ei cu o vaca, poate maxim doua. Era considerata fara valoare si prestanta.
Numai ca negustorul are privilegiul de a le studia pe toate si spre socul tuturor isi alege aceasta fata. Il intreaba pe tatal ei cat cere pentru ea. Raspunsul vine promt: o vaca, maxim doua. Socul insa avea sa fie enorm pentru tata si pentru toti gura casca ce asistau la aceasta afacere. "Ofer opt vaci pentru ea".
La umbra dragostei plina de incredere a negustorului s-a dovedit ca tanara fara valoare este de o frumusete rara, noblete de invidiat si o inteligenta vie.
Hristos a venit pe pamant sa ma caute, eram vai de steaua mea ... poate se dadea o vaca slaba si pricajita pentru mine insa El a considerat ca am valoare si si-a dat viata ca eu sa am viata, valoare. Numai ca ... parca sunt amnezica, uit sa vorbesc cu El, uit sa ii multumesc pentru cate cadouri imi face si aduce zilnic, uit sa stau cu El, il tratez ca pe o roata de rezerva, ca pe unul ce trebuie sa imi implineasca cam instant dorintele. Vorbesc cu El scurt, multumirea mea e una de convenienta, politicoasa si rece ...
Sunt valoroasa, sunt nepretuita pentru ca Hristos m-a facut nepretuita, m-a adus la Tatal care de dragul Fiului Sau m-a infiat. Sunt o printesa a cerului si nu pot sa nu ma intreb: de ce stau si numar vacile? De ce nu reusesc sa numar mai mult de doi? De ce ascult de cei ce vor sa ma invete importanta neimportantului numar unu?
Tineti-va vacile si valorile ce mi le acordati ... mie mi-i drag Cel mi-a dat o valoare de care voi nu vreti sa stiti. Poate nu imi vedeti rochiile de bal si pantofii cu safire si diamante, coroana cu topaze, nu imi vedeti inelele .... insa sunt o Printesa ce refuza sa mai numere vacile.
4 comentarii:
Mi-au dat lacrimile. De multe ori cand ma plimb pe strazi si ma simt mica si neinsemanta, incerc sa-mi imaginez cum arata haina mea alba, cum e coroana mea- stii tu, aia care o sa o aruncam la picioarele Lui la sfarsit...Cand imi vine sa fac compromisuri, imi tot zic "Nu te apleca prea tare, Emma, ca nu cumva sa-ti cada coroana." Multumesc pentru imaginea asta, Cella. De acuma inainte cand ma vad un nimic, o sa ma intreb cate vaci numar:-)
Cand ajungem sa ne cunoastem adevarata identitate in Hristos, ne cunoastem si valoarea.
O zi minunata iti doresc...
......................
daca tot e vorba de valoare, azi am aflat si ce valoare are blogul meu... am afisat... ciudat... cam putin... :))
Emma, numar, numar, numar si iar numar ... si mi s-a acrit de atata numarat.
Dar, asa de multumitoare sunt pentru ca El m-a oprint din numarat si mi-a zis sa nu mai numar ca o sa imbatranesc numarand vacile ;))
Denisia,
pentru ca esti sora mea, esti nepretuita ;)).
Trimiteți un comentariu