sâmbătă, 16 octombrie 2010

de la rasarit pana la apus

Tocmai se termina zilele Iasului si comerciantii se pregatesc sa isi stranga lucrurile si sa plece acasa sau in alte localitati. Pelerinii deja s-au intors acasa, aglomeratia se diminueaza ... lasand orasul ca dupa furtuna.
Acum cativa ani, am fost sa vad ce marfa au comerciantii, ce noutati, ce frumuseti imi pot delecta ochii ... am gasit undeva un stand cu niste ceramica italiana (singurul an cand au venit) ... vasele acelea semanau cu cele ce danseaza in desenul animat Tarzan. Le-am admirat, am intrebat de pret si erau .... atata de scumpeeeeee. Insa mi-a ramas gandul la ele.
A doua zi, eram la lucru si un coleg m-a intrebat daca am fost sa vad vasele, daca mi-am luat ceva si i-am zis ca am fost, am vazut niste lucruri si am vazut niste vase atat de frumoaseeeee. M-a rugat sa ii spun ce fel de vase erau alea de m-au facut pe mine sa ma entuziasmez asa. L-am intrebat daca a vazut desenele animate cu Tarzan si mi-a replicat ca era prea batran pentru asa ceva insa sa i le descriu ... Am incercat cat am putut eu de bine sa o fac si m-a intrebat de ce nu mi le-am luat? Ca erau asa de scumpeeeee!
Pe la sfarsitul programului, a revenit la mine in birou si m-a intrebat daca nu merg a doua zi cu el sa isi ia ceva vase si sa traduc pentru el, ca altfel o sa il insele comerciantii fiindca ca nu stie romaneste. Aveam ceva programat pentru acea zi de sambata. I-am spus de planurile mele insa a insistat sa merg. Mi-a promis ca nu o sa dureaza mult, ca ... ar ruga pe altcineva insa se teme sa nu iasa discutii si cu mine nu ii e teama. Oricum mai era un grup care trebuia sa vina si ca sa se poata descurca bine are nevoie de mine.
Cu greu am acceptat, desi imi strica un pic planurile mele marete (curatenie, gatit, spalat).
Ne-am intalnit si ca un facut, n-a venit nici unul din cei care cu o zi inainte promisesera ca vor fi prezenti. Colegul asta a meu m-a rugat sa ii arat vasele alea atata de frumoase ce le vazusem. ... Am ajuns la ele si m-a rugat sa intreb din ce sunt facute, unde, daca sunt lucrate manual, cat costa aia, cat costa cealalta, a vrut sa mai vada si pe aia ... Ma pufnea rasul .... se vedea pe fata lui ca nu era atata de incantat ca mine asa ce l-a apucat sa puna atatea intrebari. I-am facut semn sa plecam ... insa nimic. Ainceput sa negocieze pretul ... nu imi place asta nici in romaneste, d`apoi in alta limba .... Beacs!!!!
Se gandeste un pic apoi spune: "daca le luam pe astea doua, cat lasati la pret?" Nu mai stiu cat i-a lasat din pret insa ca si bonus i-a dat o untiera tot asa lucrata. A achitat, a luat vasele si am plecat.
Dupa ce iesim din multime se intoarce catre mine si imi spune: "Cella, vasele astea le-am luat pentru tine. Ieri explicai cu atata patos de ele, iti straluceau ochii si erai in stare sa dansezi ca vasele lui Jane din desenele animate". Am ramas socata si in sfarsit ... nu mai aveam replica. "M-am dus la mine in birou si toata ziua de ieri, mi-am framantat mintea cum sa te scot in oras ca sa ti le cumpar. Se pare ca nu te-a lasat inima sa ma lasi fraierit de comercianti insa ... uite asa mi-a iesit surpriza pentru tine".
De la colegul asta am invat sa impartasesc bucuria si tristetea altfel decat prin cuvinte. Dupa ce m-am intors de la inmormantarea tatii a venit sa imi spuna condoleante si mi-a adus un borcan de miere de albine si mi-a spus: "Cuvintele sunt bune pentru suflet insa ti-am adus ceva dulce si pentru creier ca sa il ajute sa treaca peste durere altfel ... "
Sunt amintiri, semne de aducere aminte, semne de dragoste, motive de multumire pentru manifestarea plina de tandrete a Tatii de la rasaritul pana la apusul soarelui ...

9 comentarii:

A.Dama spunea...

Deci te-ai hotarat sa dai povestea mai departe... Bine facusi! :)
Mai ai vasele?
Sa stii ca miere a mai impartit si Rodica B. Va culege ea, negresit, dulceata exact cand va fi mai mare nevoie. :)

cella spunea...

Da, m-am gandit daca sa o scriu sau nu ... si uite ca am scris-o;)
Si cu ea am o poveste ;) insa e prea puternic impactul acum asupra mea si ... prea recenta, ca sa o spun;)

denisia spunea...

Sa ne arati si noua vasele...

Lori's page spunea...

Citeodata gestul de a darui ne binecuvinteaza in acelasi mod daca ar fi sa primim, si inima e la fel de satisfacuta. Dar din dar se face rai, nu asa spune romanul? Sa te bucuri de acest cadou, si sa iti aminteasca intotdeauna ca daca un om ne face daruri dupa placerea inimii noastre, darmite Tatal nostru ceresc care ne da daruri de sus? (Iacov 1:17) Un weekend binecuvintat! L xxx

cella spunea...

Denisia ... trebuie sa le scot si sa le fac poze;))
dar nu azi:D

cella spunea...

Lori,
multumesc frumos ... ma bucur si am vrut sa se mai bucure si altii cu mine;)

Lavinia Dance spunea...

foarte frumos din partea acelei persoane.

cella spunea...

Lavi,
asa am zis si eu ;))

Anonim spunea...

Sufletul omului trece prin diferite stări; oricare din noi e uneori bine dispus, alteori abătut; nu poate fi întotdeauna la fel.
E o greşeală să judeci pe oameni după toane. Uneori trebuie să treacă timp până să-i înţelegi pe oameni!