vrednic este Mielul

Am traversat (imaginar) Iordanul ... l-am vazut despicat, uscat si imi continui calatoria alaturi de evreii condusi de Iosua. Aici langa impunatoarea cetate a Ierohonului sunt asezate corturile, animalele au iarba si mancare si noi am gasit pomi fructiferi, am vazut lanurile de grau si alte soiuri de cereale. 
Numai ca toti barbatii trebuie sa se prezinte la Iosua. Oare ce le spune acum? Ceva despre circumcizie ... Oare ce-o fi aia? Am mai auzit cand Domnul ne spunea sa ne circumcidem inima insa era vorba despre incapatanarea noastra. Iar Iosua pare ca vorbeste despre altceva. E un obicei, un semn distinctiv al copiilor Lui Dumnezeu si toti cei ce au iesit din Egipt, toti luptatorii de atunci au murit in pustie in cei 40 de ani de calatorie. Acum toti barbatii si baietii trebuiau sa fie circumcisi. 
Dar de ce e nevoie de circumcizie? Circumcizia a inceput cu Avraam, era semnul distinctiv al copiilor lui Dumnezeu. Iosua asculta porunca, poporul nu comenteaza, nici unu nu se impotriveste, se lasa circumcis. „Astăzi am îndepărtat (rostogolit) de peste voi ruşinea Egiptului!“ Iosua 5:9.
Erau la Ghilgal, in Campia Ierihonului si in a paisprezecea zi a lunii au sarbatorit Pastele. "În prima zi după Paşte, chiar în acea zi, au mâncat din roadele ţării: azime şi grăunţe prăjite. Mana a încetat la o zi după ce au mâncat din roadele Canaanului, astfel că israeliţii nu au mai avut mană şi, din anul acela, s-au hrănit din roadele ţării."
Nu ni se spune ca au mancat sushi, friptura de porc sau gratar, mussaca, piftele, cozonac, hummantas, hummus, peste la protap sau impanat sau cine stie ce scofeturi. Nici vorba de senzatii culinare de exceptie.
La Ghilgal au loc doua evenimente istorice pentru ei. Reluarea obiceiului circumciziei baietilor si sarbatorirea Pastelui. Primul nu se mai facuse din Egipt. Pe drum, in toti acesti patruzeci de ani, nimeni nu a fost circumcis. Si, de pe Muntele Sinai pana la intrarea in Palestina, timp de 38 de ani de calatorie nu s-a mai sarbatorit Pastele. 
Primul Paste al evreilor, in Egypt, a avut loc intr-o noapte infricosatoare cand ingerul mortii isi facea treaba omorand primul nascut al familiilor ce nu isi pusesera sangele mielului jertfit de Paste. Aici, la Ghilgal, intr-o noua tara, sarbatoresc Pastele fara frica, fara ingerul mortii cu sabia ridicata, fara rusinea Egiptului peste ei pentru ca Domnul tocmai le spusese ca a sters-o de pe ei.
Ne apropiem de Paste. Mielul a fost jertfit, sangele Lui ne-a salvat viata, ingerul mortii a fost indepartat pentru a ne cruta viata si am primit viata vesnica. Asta nu inseamna ca fizic n-am sa mor. Oooh, ba da. Mielul jertfit pentru mine a fost Christos, Fiul Lui Dumnezeu, pe dealul de la Golgota.
Unii postesc, unii nu. Unii abia asteapta sarbatoarea asta, unora nu le pasa de semnificatie, de ce s-a intamplat, unii habar nu au ce s-a intamplat atunci.
Nu mi se cere sa imi fac circumcizie. Normal ca nu, pentru ca sunt fata. Dar, circumcizia inimii mi se cere sa mi-o fac. Sa imi las inima vulnerabila, deschisa sa asculte, sa primeasca informatiile, sfaturile, indemnurile de la Domnul.
Locuiesc in cetatea celor sapte coline ale Romaniei, nu in campia Iordanului ci  in a Moldovei. Evreii de atunci au trebuit sa reia un obicei, un ritual pentru a respecta legamantul avraamic, eu nu trebuie sa fac nimic?
Se apropie Pastele ... cum ma pregatesc? Evreii au ascultat, s-au circumcis, au vrut sa reintre in legamant personal cu Domnul. Dar eu? Pot sa spun si sa cant: "vrednic este Mielul"?