luni, 4 aprilie 2011

predare de stafeta

Niciodata nu m-am gandit la Moise ca la un om plin de dragoste. Stiam ca e bland. Blandetea si dragostea nu prea se corelau in capul meu in ceea ce il priveste pe Moise. Il vedeam ca pe un barbat puternic, distant, ocupat cu Dumnezeu, scrisul, judecata poporului, legile si tinerea lor, ritualurile, jertfele ... logic, drept. 
Cireasa de pe tort vine in capitolul 33 din Deuteronom in capitolul unde binecuvanta poporul ... si mosulica asta pe care il descopar ca musteste de dragoste iar imi da batai de cap. Prima data, ma socheaza ca are minte si inima de poet. Na, ca si pe Moise il incadrasem cum nu trebuie. 
"Domnul a venit din Sinai şi a răsărit peste ei din Seir. A strălucit din muntele Paran şi a venit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi, din sud, de pe versanţii munţilor Lui. Da, El Îşi iubeşte poporul, toţi sfinţii sunt în mâna Ta, ei s-au plecat la picioarele Tale şi au primit cuvintele Tale." Domnul e acolo, cu poporul Lui, si-a lasat slava sa curga pe versantii muntilor si a venit in mijlocul sfintilor Sai. 

Dar ... oare Moise e amnezic? De ce binecuvanta numai 10 din cele 12 semintii ale lui Israel? De ce uita de Simeon si Levi? Hai, de Levi stiu ca ei trebuiau sa faca slujba de la cortul intalnirii si nu vor avea parte de pamant in Canaan. Dar de Simeon? Si, pamantul ca pamantul, insa binecuvantarea? Socant e ca nici simionitii nu sar in sus sa-si revendice binecuvantarea. Tac chitic. Banuiesc ca stiu ei ce stiu. Binecuvantarea data de Iacov, tatal lor, o stiau, le fusese prevestit ca ei vor fi imprastiati printre celelalte triburi evreiesti.
Moise isi termina cuvantarea si urca sus "pe muntele Nebo, pe varful Pisga care este inaintea Ierihonului". Timp de 40 de ani a mancat amar pe paine cu amaratii astia incapatanati, a avut nopti de nesomn din cauza lor, s-a chinuit sa ii invete, i-a sfatuit sa invete, sa isi educe copiii dupa Legea Domnului si la un moment dat a gresit ... stie si el asta. Un moment de neatentie si ... zbang, nu va mai vedea Canaanul, tara fagaduintei, tara promisa.
Cred ca eu as fi zis: Doamne, stii ce? Mi-am mancat sufletul cu nesuferitii astia atata vreme si acum sa nu vad Canaanul? Ei, foarte bine. Ma duc unde oi vedea cu ochii si am sa imi fac o casa unde sa imi traiesc ultimele zile. Sa mor acolo linistit si vreau sa nu vad nici un picior de evreu, de neam de-a meu prin fata ochilor.
Numai ca Moise are mai multa minte ca mine si nu face asta ... el mediaza pentru popor chiar si cand il provoaca de isi pierde proverbiala rabdare.
Aici sus pe varful Pisga, Dumnezeu ii arata tara, unde va sta fiecare semintie. Si tot aici sus, Moise moare iar Dumnezeu il ingropa si nimeni nu stie unde ii este mormantul. 
M-am tot intrebat de ce a facut Dumenzeu asta cu Moise, de ce nu l-a lasat pe Moise sa fie ingropat de evrei, de ce nu a fost ingropat ca Maria, Aaron? Oare i-ar fi luat oasele si s-ar fi inchinat inaintea lor? Le-ar fi folosit cum nu trebuie, ar fi luat sau si-ar fi adus aminte de ritualurile de inchinare la morti sau oase de la neamuri? Habar nu am ... cert e ca Dumnezeu isi ingropa prietenul, confidentul, blandul om cu care statea fata in fata.
Poporul nu e lasat de izbeliste si nu se fac alegeri, nu le sunt prezentate platforme electorale, promisiuni desarte. Nici vorba. Moise le spusese cine il va urma. E vorba de Iosua, fiul lui Nun. Iosua care il urmase ca o umbra pe Moise, care statea in cortul intalnirii si dupa ce Moise isi termina intrevederea cu Domnul. Inainte de a muri, Moise isi pusese mainile peste el in fata intregului popor, il binecuvantase si citesc ca Iosua "era plin de duhul de intelepciune".
Mi-as dori sa am un lider ca Moise, sa stau in umbra lui, sa vad cu ochii mei cum slava Domnului coboara pe munti, cum se manifesta aceasta, sa aud glasul Domnului, sa vad cum radiaza mentorul meu cand e in prezenta Lui Dumenzeu. Dar, de ce sa nu fiu eu un Moise? Ma rog, nu-s barbat dar nu pot sa am aceeasi relatie cu Dumnezeu ca si Moise? Ba da. 
Tata nu sunt invidioasa pe Moise, nici pe Iosua. Dar vreau sa stau cu Tine, sa am binecuvantarea Ta, prezenta Ta sa ma insoteasca la fiecare miliardime de secunda. 
Nu s-a mai ridicat nici un alt profet ca si Moise in Israel. Parca se termina trist, pesimist capitolul si cartea aceasta. Dar, povestea continua ... stafeta e dusa mai departe.

2 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Moise moare iar Dumnezeu il ingropa si nimeni nu stie unde ii este mormantul.

Asta este şi nedumerirea mea, înca din copilarie. De ce o fi facut asta Dumnezeu?
Draga mea iti doresc o saptamana binecuvântata!

cella spunea...

Elena,
banuiesc ca o sa primim raspuns in cer la intrebarea asta;)
Multumesc de urare si sa ai o saptamana ... imbibata cu binecuvantari!