sâmbătă, 16 aprilie 2011

astept implinirea viselor

Oare in vechime oamenii aveau mai multa rabdare? Oare nu ii exaspera asteptarea? Nu intrau in panica ca  Dumnezeu nu le raspunde? Isi pierdeau si ei increderea ca "Cineva" ii mai poate salva?
Ma gandesc la celebrul cuplu Avraam si Sara care au asteptat vreo 25 de ani pana s-a nascut Isaac. Asta nu inseamna ca Avraam a dus-o pe Sara la o clinica si li s-a facut fertilizare in vitro sau cine stie ce experimnte stiintifice. Nu s-a apelat nici macar la metoda "mama surogat" (practica ce se vrea legala in Romania). Nu, efectiv L-au crezut pe Dumnezeu pe cuvant si desi le-a fost greu, au asteptat si au crezut promisiunea data lor.
Primul Paste din istoria omenirii se face in seara dinaintea iesirii din Egypt si aduce cu el promisiunea plecarii din tara robiei in tara unde curge lapte si miere, in Canaan. Numai ca in loc sa dureze cateva luni calatoria lor cum spun istoricii, incapatanarea i-a facut pe cei cu gura mare care aveau peste 20 de ani si carora le fierbea sangele in vene sa isi reverse nemultumirea tocmai cand nu trebuia si asta a adus peste toti o prelungire a timpului calatoriei. O prelungire de 40 de ani pana cand toti cu gura mare vor muri in calatoria asta prin desert.
Dar, sunt doi oameni din toata gloata asta mare care aleg sa Il creada pe Dumnezeu pe cuvant si sa spuna cu voce tare asta, in public si la acel moment primesc o promisiune pe care nu o baga nimeni in seama. E vorba de Iosua si Caleb,doi oameni din zece care nu au inmuiat inima poporului dupa ce au vazut Canaanul, care au preferat sa creada ca Dumnezeu ce spune si implineste.
La acel moment nu ni se dau detalii despre ce ar fi spus Moise, Caleb sau Iosua. Insa, Moise moare, Iosua preia comanda, cuceresc cetate dupa cetate si ... cum e cursul normal al vietii, Iosua imbatraneste si el. Domnul ii spune sa imparta tara celor noua semintii si inca o jumatate sa mai dea lui Manase. Intre aceste date istorice si geografice "plictisotoare" gasesc un episod care ma duce inapoi cu 45 de ani, tocmai la discutiile ce au avut loc dupa intoarcerea celor 10 iscoade din Canaan. (Iosua 14).
n acea zi, Moise mi-a jurat astfel: «Teritoriul pe care l-ai străbătut cu piciorul tău va fi moştenirea ta şi a urmaşilor tăi pentru totdeauna, pentru că ai urmat întru totul calea DOMNULui, Dumnezeul tău.»" Iosua 14:9
Cand are loc implinirea promisiunii? Dupa 45 de ani. Am luat hotararea sa ma sfintesc pentru Domnul si cumva ma astept ca de azi sa nu imi treaca nici un gand nebun prin cap, nici o expresie vulgara auzita si ras-auzita sa nu imi fulgere creierul chiar cand nu trebuie, nici o imagine vizuala sa nu imi faca sangele sa tresara in mine ... numai ca nu e asa. Am facut tot felul de rugaciuni, unele pline de manie, unele aveau si blesteme, unele erau nebune, nebune, nebune ... Domnul nu mi-a raspuns la ele si bine a facut. Unele insa au ramas valabile si sunt neimplinite, nu am spus neascultate ci neimplinite. De ce? Cat timp trebuie sa treaca? Oare ar trebui sa astept ca Avraam si Sara 25 de ani sau ca si Caleb 45 de ani? 
Nu citesc nicaieri despre Caleb ca i-ar fi luat de gat pe evrei si sa le spuna: nesimtitilor, din cauza voastra nu am eu pamantul ala, eu mi-am riscat pielea acolo, mie mi-a tremurat maduva in oase cand m-am intalnit cu uriasii, nu voua. Si apoi sa isi ia lucrurile, sa isi ia ramas bun de la Moise, Iosua si sa plece in Canaan. Nu. nu face asta. Ramane in locul unde era, cu poporul lui, cu familia lui si prefera sa Il creada pe Dumnezeu pe cuvant. 
Am decis sa cred fiecare cuvant ce Il spune Dumnezeu, nu metaforic, nu figurat, nu literal ci literar. Si fac asta pentru ca Dumnezeu e Tatal meu, cred asta. Fiul Sau care e Salvatorul, Mantuitorul si Domnul meu e cel care a murit ca eu sa pot fi fiica a Tatalui Sau, a Tatalui meu. Nu am trait pe vremea lui Irod, Pilat, nu m-am intalnit in mod fizic cu El aici pe pamantul acesta. Inainte de a muri, Isus a spus ca va trimite un Sfatuitor, Mangaietor care sa ma invete, ajute, mangaie, mustre, indrume in calea mea spre cer. 
E posibil sa dureze mult si bine pana visele mele se vor implini, pana rugaciunile mele vor avea raspuns. Insa oricat ar dura, eu vreau sa cred fiecare Cuvant din ceea ce spune Tata. 

4 comentarii:

Pacatoasa spunea...

oare in vechime oamenii aveau mai multa rabdare???

Asta nu cred. Cu siguranta nu.

Cella spunea...

Nici eu nu cred ca aveau mai multa rabdare ... de asta ma si compar cu ei ;)

elena marin-alexe spunea...

Nu vom pierde nimic aşteptând împlinirea...
Har şi pace din IUBIRE!

Cella spunea...

Da, nu pierd nimic asteptand ...
Multumesc Elena!