duminică, 10 aprilie 2011

de ce ma duc azi la biserica?

De o buna bucata de vreme urmaresc oamenii pe strada si pe unde mai merg. Pe langa ca imi place sa fac asta, au inceput sa ma framanate niste lucruri. Imi place muzica ... as putea spune ca nu pot trai fara muzica, rare sunt momentele cand nu se aude muzica unde lucrez, stau ... Sunt melodii la care imi pun castile in urechi si le ascult ... la volum maxim de cateva ori - depinde de starea in care inot.
Insa tinerii care trec pe langa mine cu castile in urechi, adusi de spate, incruntati si cu volumul la multi decibeli ce asculta? De ce sunt incruntati? De ce sunt adusi de spate? Ca nu e nimeni care sa "ii toace" la cap sa isi indrepte spatele? Unde sunt cei care ar trebuie sa le spuna asta? 
Saptamana trecuta a fost saptamana celor ce sufera de autism. Nu se stie prea multe despre ei.  Daca nu e ceva scandalos, demn de pus pe prima pagina si de barfit cat se poate, evenimentul trece neobservat. Cunosc familii ce au copii cu autism si stiu povesti ale celor ce sufera de acest sindrom. Stiu ce e in sufletul lor?
Dar de cei cu sindrom Down stiu ceva? Nu cunosc pe nimeni? Insa de flagelul numit ADHD ce stiu? Ce e aia? E un diagnostic pus peste un copil neastamparat, greu de stapanit. Unii spun ca e o forma usoara de autism, unii spun ca ADHD-ul nu e o boala. Flagelul e altul. Acesti copii neastamparati sunt tratati medicamentos. Adica li se prescriu calmante ca sa fie linistiti, sa stea locului. Ce e in sufletul, mintea lor? Dar al parintilor?
Mai avem printre noi familii ce au in casa lor copii cu infirmitati. Asa s-au nascut. Mama nu a luat nici un tratament sau a fost fortata de o boala sa ia un tratament. Ce e in sufletul lor? Dar al copiilor?
Stiu ca azi e duminica si ca o sa mergem la Casa Domnului. Insa nu cumva sunt o fatarnica? Imi pun hainele bune, imi iau din dulap fata de duminica si ma doare fix la basca de cei de langa mine. Poate cel sau cea ce se aseza langa mine in biserica moare de foame la modul foarte serios. Stiu eu asta? Poate nu are bani de bilet sa se intoarca acasa. Poate a venit inca o data "sa mai dea o sansa" celor din biserica sau Lui Dumnezeu ca sa il/o salveze. Poate are ganduri de suicid. Ce stiu despre persoana din stanga sau dreapta mea?
Nu cumva mi-am "pus sacii in caruta", ma stiu iertata de Christos, mi-am pus ochelari de cal ca sa nu vad in stanga si-n dreapta crezandu-ma o sfanta ce sufera pentru Christos? Nu cumva fatarnicia da peste margini in mine?
O alta problema cu care ma lupt si ma intreb daca sa sa imi tin sau nu gura. Cum ma imbrac cand ma duc la biserica? Chiar trebuie toata lumea sa imi vada sanii? Chiar trebuie sa am cele mai transparente haine? Fuste mulate, stramte si scurte, bluze ce stau de parca mai au un pic si explodeaza pe fete/femei vad mai mereu in birouri, magazine, pe strada si ... in biserici. Am trei frati si multi prieteni baieti si barbati. Uneori ei uita ca eu sunt fata si isi dau drumul spunand ca se lupta cu ei insisi sa nu se uite in decolteul uneia, ca tentatia nu a ramas la usa bisericii ci a intrat in ea. Fuste cu slit pe lateral sau care crapa efectiv  ... daca faci o miscare mai brusca.
Dar, ma iau si de baietii/barbatii care poarta pantaloni care le scot in evidenta formele. Mi se face greata cand ii vad ... efectiv imi vine sa vomit. Tricourile stramte sau camasile alea la care mai e un pic si le sar nasturii de pe piept pentru ca munca sala de sport isi face efectul. Ce scot in evidenta? Ca ati stat mult acolo la sala de sport, fitness, forta si mai putin citind, studiind ... Toate astea spun mult mai mult decat va puteti inchipui. 
Femeile nu sunt tentate vizual, asa ca nu le faceti sa pacatuiasca "imaginativ" insa intrebare e: cine e Cel ce iti conduce viata? Crezi ca o fata isi doreste in casa un macho sau un barbat responsabil ce vrea sa fie preot in casa lui? Nu un popa, nu la asta ma refer. Un barbat care sa isi asume responsabilitatea unei familii in fata Lui Dumnezeu din punct de vedere spiritual si material. Asta e intelesul cuvantului preot din punctul de vedere al Bibliei.
Ma duc la biserica si nu imi pasa de cei de langa mine sau merg ca sa mai gasesc noi motive de barfa? Sa imi arat ultimele achizitii in materie de moda, make-up? Sa imi arat corpul "imbracat" in haine transparente, stramte si scurte? Ma duc sa imi arat muschii de la maini, umeri si ceafa?
De ce ma duc la biserica azi?
Eu, Cella Profiri, prin hainele pe care le port pot fi o pricina de pacatuire pentru barbatii din biserica mea. Imi amintesc ce spune Isus despre cei care fac pe "acesti micuti" sa pacatuiasca? Ok, "acesti micuti" pot sa aibe intre 10 si 100 de ani. Nu sunt pentru a ma imbraca ca o maicuta ... nici vorba. Insa e datoria mea in fata Lui Dumnezeu sa nu fiu o pricina de pacatuire in biserica unde merg, la locul de munca, in societate.
Stiu ca e un subiect delicat acesta insa ... in loc sa ascult ce are sa imi spuna Domnul prin cel care predica trebuie sa am grija sa nu-mi fuga gandurile criticand pe X sau Y, sa nu mai vad pe X sau Y cu ochii scurgandu-i-se in decolteul uneia sau la picioarele descoperite de fusta mult prea scurta sau transparenta ale alteia? Incercand sa ignor navigarea pe internet a multora, sau trimiterea de mesaje in timpul programului de biserica?
Ma intreb din nou: de ce ma duc la biserica? Ce fel de crestin/a sunt eu? 
Ce fel de inchinatori isi doreste Dumnezeu? In duh si adevar? Insa cum mi-i duhul meu si ... stiu ce si cine e adevarul? 
Poate ... duhul mi-i inca ametit de la petrecerea de aseara unde vrand sa fiu "relevanta" am baut cot la cot cu ceilalti.
Doamne, vreau sa ma sfintesc, vreau sa merg in Casa Ta ca sa ma inchin, sa multumesc, sa ma intalnesc cu fratii si surorile mele si sa ma bucur de intalnirea noastra, sa aud victoriile lor de peste saptamana, sa aud ce spun ei ca sa imi intareasca credinta mea. Vreau ca acolo, impreuna, sa ne gasim pacea, odihna, bucuria, implinirea si Tu sa iti gasesti placerea in noi, sa stai cu noi.
Tu de ce te duci azi la biserica, adunare ....?

6 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Ai atins un punct sensibil.Daca ne-am pune intrebarea asta cred ca am sti cum sa ne imbracam si cum sa ne purtam ca sa-i fim pe plac Domnului nostru!
O zi binecuvantata sa ai draga mea Cella! Multumesc pentru postare!

Cella spunea...

Elena,
reactiile fetelor/femeilor sunt urmatoarele: e treaba lor, sa-si scoata ochii ca sa nu se mai uite, sa gandeasca cu capul, dar hainele astea stau bine pe mine, dar de ce numai noi trebuie sa fim atente?
Atata vreme cat nu constientizam ca suntem creati diferiti ... si ca responsabilitatea mea ca si crestin este sa am grija sa nu ii fac sapacatuiasca ... eu voi fi doar o sectanta, incuiata, ... si apelativele continua.
Sa ai o duminica atat de binecuvantata incat sa ramana de poveste!

kis spunea...

un subiect tabu(evanghelic).
din pacate conservatorismul a ramas in urma,chipul veacului cucereste multe inimi,si ce e mai dureros tocmai acum catre sfarsitul alergarii!
Dumnezeu sa aibe mila de noi!

ana spunea...

noi suntem Biserica,noi suntem caramizile Bisericii,mergem acolo ca sa contribuim fiecare cu ceva,sa facem parte din familia LUI.In V.T.scrie ca fiecare trebuia sa aduca o jertfa oricat de mica si neansemnata parea acea jertfa.Toti venim cu ceva acolo,ne unim in EL si impreuna ridicam maini curate si inimi curate spre ceruri.Si daca acea fata vine ca la discoteca e bine ca vine totusi,candva Il va cunoaste si ea,samanta e plantata oricum acolo.Si in inima ei,si in inima celui care sta cu ochii pe funduletul ei.E bine sa li se spuna,unele chiar nu-si dau seama ce provoaca si pe cine.Iar cele care au reactia despre care ai spus,probabil ca vor intelege si ele la un moment dat,adica atunci cand il vor intalni cu adevarat pe Isus si cand Il vor cunoaste.Venim la biserica(de data asta cu b mic)sa mancam mancare spirituala.,,Mancarea mea e sa fac voia celui ce m-a trimis''(ioan 4:34)Interesant!Hrana Lui nu e mancarea ci sa faca voia Tatalui.

Cella spunea...

Kis,
eu am fost socata cand am inteles prima data cat de diferiti suntem.
Si pentru caimi iubesc fratii mei de sange si pe cei din biserica mea, am luat niste decizii in ce priveste tinuta mea.
Stiu ca chiar si asa ... tot o "ispita" raman daca in orice vezi o "ispita" - mai sunt si de astia.
O saptamana de har sa ai!

Cella spunea...

Ana,
da sunt de acord cu tine. E bine ca vine. E bine ca aude ...
Sta in natura noastra sa vrem sa fim frumoase, sa ne stim apreciate, admirate, curtate. Ne e in sange.
Repet, nu sunt pentru imbracaminte stil maicuta, sunt fan pantaloni insa datoria mea ca fata care a inteles ca prin hainele ce le poarta poate fi o ispita, atunci de dragul celor de langa mine, vreau sa imi aleg hainele cu grija.
E alegerea mea sa fac asta.
Asa inteleg eu ca e voaia Tatii;)
Iti doresc o saptamana in care dragostea Tatii sa te invaluie.