e viu! e viu! e viu!

Soldatii au terminat de spus bancuri proaste si cu aluzii sexuale picante. E spre dimineata si calculeaza cat mai au pana le vine schimbul. Oare cat vor mai pazi mormantul asta? Oare de ce e asa important mortul dinauntru? Racoare diminetii ii face sa se infioare si sa se invaluie bine in tunicile sau mantiile lor.
Habar nu au ei ca inauntru Cel crucificat incepe sa iasa din valurile pline de mir si miresme de inmormantare. In mod normal, de la mirosul lor esti anesteziat rapid cam instant, dar pentru Christos legile pamantesti nu mai tin, nu mai au putere. Viata din El intrece orice lege fizica, biologica, chimica, pamanteana ... ranile ce supurau si curgeau acum sunt vindecate ... au ramas doar semnele. Mainile, picioarele si coasta nu mai sangereaza, nu au zganci de care trebuie sa aibe grija sa nu le agate si sa le rupa. Locurile ranite sunt vindecate complet, cicatricile au ramas.
Afara, greierii infiorati de racoarea noptii canta de zor punandu-si ascultatorii pe ganduri. Ascultatorii matinali nu-s nimeni altii decat puternicii soldati pusi de garda la mormant. Se-aude un fosnet si acestia se ridica, amorteala dispare ca prin farmec ...
"Ce se aude acolo?"
"Si tu ai auzit?"
"Oare ce se intampla?"
Un inger isi face aparitia, un cutremur scurt si puternic face piatra sa se rostogoleasca de la gura mormantului  iar Isus iese afara. Prea multa actiune intr-un timp prea scurt pentru soldatii romani. Mortul sa umble, cutremur puternic, inger ce straluceste puternic ... Totul devine cetos ... cetos ... Puternicii, antrenatii soldati, barbati cu sange rece lesina in toiul evenimentelor ....
Sabatul s-a terminat aseara si femeile au pregatit pe indelete de data asta miresmele, uneltele pentru a-l imbalsama cum trebuie pe Isus, si-au luat si batiste din belsug. Bine ca se duc singure si pot boci, se pot tangui in voie. Barbatii au treburile lor si le vor lasa sa isi planga durerea .... Maria Magdalena, Maria (mama lui Iacov - poate fi Iavoc ucenicul sau Iacov fratele lui Isus), Salome si celelate femei ce venisera din Galileia au pregatit miresme, uleiuri parfumate care se folosesc pentru imbalsamarea mortilor si inarmate cu ele au venit la mormant. Ajunse aici insa au parte de o mare surpriza. Piatra e data la o parte iar mormantul e gol. Cine putea face asta? Dupa tot ce s-a intamplat, au mai avut tupeul sa ii fure trupul? Ce sa faca cu el? Cui sa reclame asta?
Maria Magdalena era devastata. Cel in care descoperise Calea, Adevarul si Viata fusese omorat si acum nici macar trupul nu mai e. Unde sa se duca? Celelalte femei au plecat, ea nu vrea sa plece de aici. Refuza sa plece. Planuieste sa intre in mormant sa aseze fasiile, sa le ia cu ea? Sa le lase aici? Plange in hohote cand aude o voce care o intreaba: Pe cine cauti femeie? Incremeste. Astia cand au intrat, pe unde? ... Cine-s astia?
Stralucesc, deci is .... ingeri.
Insa ea nu se pierde si isi spune off-ul insa nu asteapta raspuns de la ingeri si se intoarce sa plece ... planuieste sa il caute pe gradinar. Numai ca este intrebata din nou: Pe cine cauti? Oare e gradinarul? Ooooh, gradinarul a ajuns deja aici! gandeste Maria fulgerator. Si nu se uita la el, e prea plansa, durerea e prea mare ca sa se uite la fata celui cu care vorbeste ... Numai ca Cel ce sta in fata ei rosteste: "Marie!"
Ooooh, durerea o face sa joace mistea feste? Tresare! Vocea asta o stie mai bine decat o stie pe-a ei insisi. Ridica ochii si ... DA, e El, e Isus, e VIU!
Isus ii spune sa mearga sa le spuuna ucenicilor vestea si ei nu-i pasa ca e intr-un cimitir, ca aici vedetele bogate au mormintele, ca oamenii merg incet printre ele ca sa aibe mortii liniste. Ar chiui, ar dansa insa drumul parca nu se mai termina ... Cum sa ajunga mai repede? Nu vea GPS insa rapid calculeaza scurtaturile catre casa unde ucenicii erau cazati si ajunge acolo cu repiratia taiata.
"Baieti, Isus e viu!"
"Esti nebuna! Ai innebunit! Maria si noi L-am iubit dar nu putem lasa durerea sa ne doboare mintea."
"E viu! Am vorbit cu El. Piatra de la mormant e data la o parte, ingerii stau in mormant si El era afara. Viu, plin de cicatrici. Le-am vazut cu ochii mei. Nu-s nebuna, credeti-ma. M-a trimis la voi sa va spun ca-i viu. Petru, Isus mi-a spus sa iti spun ca e viu. Nu stiu de ce in mod special mi-a spus sa iti spun tie asta. Insa mi-a spus sa iti spun tie ca e viu."
Petru n-a mai asteptat continuarea discutiilor, a zbughit-o pe usa afara si pana la mormant nu s-a mai oprit. Cu el a venit si Ioan, tanarul acesta care era atat de atasat de Isus .... Ce era in mintea lor .... Isi aminteau ce le spusese insa nu era timp acu sa discute. Sa ajunga la mormant, sa vada cu ochii lor ...
Piatra e data la o parte, fasiile sunt acolo ...
Ioan radiaza, Invatatorul lui e viu, Prietenul Lui e viu, Cel ce-L iubeste e viu. Din toate puterile scoate un chiot de bucurie si mai mult dansand de bucurie se intoarce spre locul unde era cazat sa confirme ca Maria nu-i nebuna, ca e adevarat, ca nu e trupul acolo ....
Petru insa e ca intr-un vulcan de emotii ... Il tradase pe Cel cu care trei ani de zile impartise bune si rele, foamea, setea, racoarea noptii, caldura zilei .... Ii trimisese mesaj special lui ca e viu ... nebunul de Iuda se spanzurase, el nu avusese curajul sa o faca .... se simtea ca cea mai netrebnica persoana de pe fata pamantului, remuscarea nu il lasase sa inchida un ochi, nu putea dormi, pleoapele nu se lipeau, il usturau ochii de la atata plans, de la atata durere. Ce fusese in capul lui? De ce a spus ca nu-L cunoaste?
"Ioi, prost am mai fost! Doamne, iarta-ma! Iarta-ma! Dar, cum dau eu ochii cu Isus acum? Ma va ierta? De ce mi-a trimis mie special mesaj ca e viu? Dar ... e viu. Mai am o sansa sa imi cer iertare, sa ii spun ca imi pare rau, ca am fost un prost, un gura sparta, ca mi-a fost teama ca ma vor omora ... mai bine ma omorau decat sa mai traiesc asa ... Dar, El e viu! Domnul meu e viu! Ma bucur ca e viu, mi-i teama de intalnirea cu El ... Dar, e Viu!"
E viu! E viu! E viu!
Preotii sunt innebuniti de manie. Ce-i la gura lor ... mama mama! "Sunteti niste soldati prosti si incompetenti. Va dam bani sa spuneti ca ati adormit, sa negati cutremurul, ingerul ... Nu e nici un inviat! I-au furat trupul, asta sa spuneti. Nu conteaza ca nu va crede nimeni, asta sa spuneti. E viu! Acu ce ne facem cu El?"
E viu! A invins moartea! A invins legile normale, naturale!
E viu! Fiul Lui Dumnezeu a invins Moartea, a platit cu viata Lui pentru viata mea, mi-a deschis Calea catre Tatal.
E viu! E viu! Mormantul Lui e gol. A-nviat Domnul meu. E viu!