Domnul nu intarzie sa apara, sa spuna ce si unde e gresit si cel mai greu mi-a fost sa accept ca dupa ce am rezolvat "legal" problema, pe El Il va mai interesa procesul de vindecare. Insa El nu e om, nu e ranchinos si nu sta bosumflat pe mine, cum nu a stat nici cu Iosua. Vad asta in Iosua 8.
Povestea cu Acan, aruncarea sortului, infrangerea in asediu, moartea si arderea familiei acestuia l-au ranit teribil pe Iosua. Descopar ca dincolo de fapte istorice, eroii mei sunt plini de sensibilitate, emotionali, sufera. Nu-s super eroi ca Greuceanu sau Fat Frumos.
Pe langa cuvintele pline de incurajare pentru a vindeca inima lui Iosua, Domnul ii da un plan super detaliat de asediu a cetatii Ai. Poporul si-a invatat lectia si nu le mai trebuie nimic din ce nu trebuiau sa ia. Iosua a invatat multe de la Moise. Citesc ca ridica sulita ca sa il vada ostenii lui ascunsi in spatele cetatii Ai si mi-l amintesc pe Moise care a tinut mainile ridicate spre cer ca Israel sa castige bataliile. Nici om din Ai si Betel nu a scapat, iar regele cetatii Ai a fost spanzurat (sau tras in teapa).
Imi place sa observ cum incep sa respecte legile, detaliile. Nu aveau voie sa lase spanzuratii atarnati pe lemn, erau blestemati de Dumnezeu si evreii, la apusul soarelui, il ingroapa pe regele cetatii Ai si il acopera cu pietre.
Si ... povestea nu se termina aici. Iosua e in proces de vindecare spirituala, emotionala. Nu e amnezic in ce priveste invataturile si sfaturile primite de la Moise. Pe muntele Ebal zideste un altar. Relatia lui si a poporului cu Dumnezeu e restabilita. Iosua face o copie a legii. Acu eu nu stiu daca la toate cele 630 de legi, la cele 10 sau la binecuvantari si blesteme. Insa, tot poporul, asezat acolo pe muntele Ebal, asculta legea citita de Iosua. Nu sunt trimisi la plimbare strainii care erau cu ei. Femeile si copiii nu sunt trimisi la plaja sau ... mai stiu eu unde. Nu, toti de la mic la mare sunt acolo, sa auda legea citita de Iosua, sa vada ei cu ochii lor copia dupa lege ... sa fie in istoria lor un semn de aducere aminte.
Am si eu bataliile, luptele mele. Nevoia de incurajare din partea Lui Dmnezeu nu e data numai unora ca Moise sau Iosua ci ne e data tuturor. Vindecarea emotionala completa o face Dumnezeu si am invatat sa alerg la El, sa bocesc, sa ma tangui ... dar sa Il las pe Dumnezeu sa ma vindece, sa vreau sa fiu vindecata si sa nu stau bolnava de victimizare, sa cer de la Tata incurajare cand vad ca sunt in cadere pe toboganul descurajarii in viteza maxima. Il rog sa ma prinda de mana si sa nu ma lase sa cad de tot.
In vremea noastra nu se mai construiesc altare din piatra si sa se aduca jertfe pe ele. Jerfta perfecta, deplina a fost adusa pe crucea de pe Golgota cand Christos s-a dat pe sine ca jertfa pentru pacatele mele. Insa inchinarea nu s-a terminat, ci continua. Nu ma duc pe muntele Ebal, nu trebuie sa caut pietre ca sa imi construiesc un altar ci aici unde sunt, ma inchin. Vreau vindecare emotionala. sufleteasca, trupeasca. Vreau sa marturisesc pacatul meu inaintea Domnului si cred, si stiu ca primesc iertarea prin sangele lui Christos.
Faith as a child http://www.flickr.com/photos/cold_cross811/2688154446/sizes/z/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu