ce-i frumos si Lui Dumnezeu ii place

Ieri am descoperit un clip care m-a provocat sa imi pun muuulte intrebari.

(Imi pare rau ca nu am gasit o varianta a clipului cu subtitrare. Daca cineva care se pricepe face asta, sa imi dea un semn si il schimb pe asta, cu unul tradus.)
Ne e foarte greu sa recunoastem ca suntem pacatosi. Ne e foarte greu sa admitem ca incalcam cele 10 porunci. Ne e foarte usor sa spunem cat de buni suntem, ca nu furam, nu mintim, nu curvim, nu injuram, nu poftim nevasta/barbatul altora, respectam litera legii ... e normal insa sa gresim, e in natura noastra ... Ai inselat pe cineva insa e greu sa recunosti ca ce ai spus e minciuna, deci esti mincinos. Ti-ai insusit ceva ce nu e al tau si ai toate motivele si scuzele din lume in favoarea ta numai sa nu recunosti ca ai furat si esti hot. E normal sa iti curga ochii dupa barbatul/nevasta altora, nu se vede in afara, nu dauneaza nimanui ce e in mintea ta ... caci vorba romanului e "ce-i frumos si Lui Dumnezeu ii place".
Insa ne potolim constiinta cu ideea ca mergem la biserica, ne mai rugam, mai facem fapte bune, mai spunem ceva frumos, mai ajutam pe cineva, mai dam unor cersetori, mai gasim noi metode sa Il imbunam pe Dumnezeu la judecala finala. Doar Dumnezeu e bun, nu are cum sa ne duca pe noi asa buni cum suntem tocmai in iad, nu? El Il va ierta pe criminal, pe violator, pe hot, pe cei rai intr-o zi daca si ei vor face fapte mai bune ... va inclini cumva balanta ...
Eu nu vreau sa cunosc un altfel de Dumnezeu. Nu vreau pentru ca numai drept nu e, se lasa manipulat, inchide ochii si trece peste tot ceea a facut omul. Inseamna ca Cuvantul Sau nu e adevarat.
Am descoperit insa un Dumnezeu drept, dreptatea Lui e diferita de a mea si eu trebuie sa imi aliniez dreptatea cu a Lui si nu invers. Eu sunt cea care trebuie sa imi schimb punctele de vedere, filosofiile, ideile de viata in functie de ale Lui si nu invers. Dumnezeul meu nu are mai multe unitati de masura, mai multe moduri de a face dreptate, nu se uita la fata omului, la muschii acestuia, la pozitia sociala, materiala, politica sau orice rang ar avea. In fata Lui suntem egali cu totii.
Urmaresc calatoria poporului evreu si in Judecatori gasesc ca Dumnezeu se aprinde de manie pe poporul Sau. Da, da, asa scrie. Judecatori 2:14 si 20 gasesc scris asta. De ce s-a aprins de manie? "

israeliţii au făcut ce este rău în ochii Domnului şi au slujit baalilor. 

L-au părăsit pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, Care-i scosese din ţara Egiptului şi s-au dus după zei dintre zeii popoarelor care-i înconjurau. S-au închinat înaintea lor şi L-au mâniat pe Domnul. 

Astfel, L-au părăsit pe Domnul şi au slujit lui Baal şi aştoretelor. 

"(Iosua 2:11-13).
Poporului i s-a poruncit sa ucida toti oamenii din cetatile ce le vor cuceri insa ei au intrat in amnezie cu totii. Toate semintiile au aratat bunatate, indurare, mila fata de cei care trebuiau sa moara si i-au lasat sa traiasca. Nu le-au ars cetatile, nu au daramat idolii si ce au ajuns? Idolatri. Si de aici ... vin extrem de usor celelalte pacate.
Ooo, dar noi nu suntem idolatri ... noi suntem crestini din tata-n fiu, din mama-n fiica. Ei hai! De unde atata crestinism ma rog? Chiar ma gandesc la Dumnezeu 24 din 24, 60 de secunde din fiecare minut? Fiecare 60 de milisecunda din secunda? Nu, nu o fac. Nu imi indrept primul gand spre El. Nu ii caut sfatul ci fac cum ma duce capul. Folosesc jumatati de injuraturi (nu vreau sa le scriu), cuvinte cu dublu inteles, multe cu aluzii sexuale, ma joc cu pacatul, merg cat mai mult la limita indecentei ... 
Intr-o zi de vineri, acum cam 2000 de ani, Fiul Lui Dumnezeu, Isus Christos - Mesia cel profetit, Cel asteptat se indrepta spre Calvar cu o cruce in spate. De ce? Ca sa moara. Pentru cine? Pentru nesimtirea mea de a nu recunoaste ca mint, fur, insel, curvesc cu ochii, inima, mintea, injur in gand sau in vorba cu jumatati de injuraturi, sau e mai cool in alte limbi, am alti dumnezei fara de care nu pot trai si lista continua ... A murit pentru ca ma iubeste. 
Nu exista un alt eveniment in istoria acestui univers mai important ca jertfa lui Christos pe crucea de pe dealul Golgotei. Nu exista o alta cale de a ajunge la Dumnezeu, de a ajunge in rai decat prin jertfa Lui Christos de pe cruce. Mandria e mare si e greu sa recunosc ca am nevoie de jertfa Lui. Dumnezeu insa nu ma intreaba daca am nevoie de ea. Efectiv nu exista o alta justificare pentru pacatele mele, nu exista o alta jerfta decat cea a Lui Christos. Ajung la Dumnezeu prin Christos. Alta cale nu exista. Pot sa fac fapte bune de dimineata pana seara, pot sa imbogatesc toti milogii si cersetorii si saracii, pot sa mananc rame de dimineata pana seara in fiecare zi a anului ca sa dau din ce am celor ce cer si tot nu ajung in cer. Pot sa ma mutilez, pot sa fac ce imi trece mie prin cap ca e degeaba.
Christos e singura solutie pentru pacatele mele. Asta numai daca recunosc ca am pacate. Daca nu o fac, sunt asteptata cu aplauze la poarta iadului de tatal minciunii care-mi ureaza: .... Nu vreau sa stiu ce le spune celor ce ajung acolo. Nu vreau sa ajung acolo.
Aleg sa cred in Christos. Aleg sa cred ca El e singura cale spre cer. Il aleg pe El.