miercuri, 27 aprilie 2011

dragoste in 7D

Am auzit si citit ca Dumnezeu e mare, Atotputernic, de necuprins, e Dragoste, e Drept, Sfant, Atotcunoscator, de nepratruns, Adevar si atributele continua cu mila, har, iertator, indurator... Mintea mea nu poate pricepe ce inseamna Atotputernic cand revad imaginile cu tsunami-ul din Japonia si furia apelor si vantului maturand in cale tot. Cum adica de necuprins? Nu poti sa Il cuprinzi in brate, cat vezi in zare? Ei ... acu cu tehnica asta unde satelitii iti mai arata niste imagini din spatiu, parca ochelarii de cal se mai distanteaza de fata.
Dar ... ca Dumnezeu e dragoste imi e usor sa cred ca si concept, idee, teorie insa sa cred ca ma iubeste pe mine ... Numai ca dincolo de general suna a SF. Pot sa cred toate prostiile ce le vad la TV sau pe internet insa mi-i greu sa cred ca Dumnezeu ma iubeste. Pentru ca nu Il vad in fata mea fizic, nici nu vreau sa Il vad. Imi stiu nimicnicia si atunci stabilesc din capul locului ca eu stau aici si El acolo fara sa am habar ca eu sunt aici si El e tot aici.
Citesc Psalmul 139:1-18 "Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti! Tu ştii când stau jos şi când mă ridic şi de departe îmi cunoşti gândurile. Tu îmi cercetezi cărarea şi culcuşul şi toate căile mi le ştii îndeaproape. Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze, că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul. Tu mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine. O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine: este atât de înaltă, că nu o pot pricepe. Unde să plec dinaintea Duhului Tău, unde să fug dinaintea feţei Tale? Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo! Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo! Purtat de aripile zorilor, mă aşez la capătul mării, dar şi acolo mâna Ta mă conduce şi dreapta Ta mă apucă. Dacă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde, iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“, nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; noaptea luminează ca ziua, iar întunericul este ca lumina. Tu mi-ai întocmit rărunchii; Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele. Te laud că sunt o făptură atât de minunată – minunate sunt lucrările Tale! – şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta. Oasele mele nu erau ascunse de Tine când am fost făcut într-un loc ascuns, când am fost ţesut în adâncimile pământului. Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte mai înainte să existe vreuna din ele. Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc sunt tot cu Tine."

E ca o descriere ce bate de la distanta filmele in 7D. Adica Doamne, Tu erai acolo cu mine in burta mamei cand mie mi se divizau celulele, erai cu mine cand imi cresteau ochii, creierul, cand am aparut pe lume. Daca as vrea sa ma pierd in spatiu, nu pot sa fac asta pentru ca dau de Tine. Daca ma duc in centrul Pamantului, acolo dau de Tine. Daca ma duc departe de orice lumina si imi zic ca mi-am facut din intuneric acoperis, descopar ca pentru Tine, intunericul e ca lumina zilei. Si, Tu esti cu mine. Imi stii trecutul cu mult mai bine ca mine, stii si viitorul, fiecare miliardime de secunda din el si cu toate astea, nu ma abandonezi, nu ma lepezi ca pe o masea stricata. 
Iar eu spun ca nu merit, ca nu am nici un merit sa ma iubesti, ca mai bine m-ai duce intr-un alt Univers asa mai de mana a doua unde sa ma lasi acolo sa matur strazile, sa mai stiu eu ce ... Numai ca Tu imi spui o poveste, a unui fiu caruia i s-a urcat nebunia la cap si n-a mai asteptat sa moara taica-su ca sa isi ia mostenirea. E si-o cere si pleaca in lume sa se distreze. Ce soi de distractie e aia unde sunt parintii, fratii, surorile? Placerile trebuie cizelate cu ei aproape. Asa ca .... ficirorul asta pleaca in lumea larga cheltuind si petrecand cat mai depravat. Numai ca banii nu erau ca la robinet ci ... se termina. Si ajunge pazitor de porci, nici macar ingrijitor, nici macar administrator ci efectiv pazitor, adica paznic ... azi il ai, maine il trimiti la plimbare.
Si ... cu stomacul lipit de spinare, poftind la sfecla ce-o infulecau porcii, isi aduce aminte de casa, de familie, de ai lui, de taica-su si dintr-o data se face lumina in capul lui. Mai bine ar manca resturi acasa la taica-su decat sa behaie de foame aici. Mai bine i-ar fi servitor la ferma familiei lui ....
Tatal nu il asteapta in birou, cu un catastif plin cu informatii obtinute de la serviciile secrete si de la detectivii ce i-a trimis sa vada pe unde i-a mancat ficior-su banii, cu calculul daunelor facut, plus dobanda la datorie. Nici vorba. Tatal asta nu iubeste normal ci nebuneste, ilogic .... Il asteapta in drum pe acest pierde vara, depravat, ratat. Nu ii pasa ca pute de iti vine sa il lasi vreo luna numai la inmuiat. Nuuuu, efectiv il ia in brate, il pupa, ii pune haina cea mai buna si frumoasa pe el sa nu i se mai vada zdremtele, mizeria .... il acopera si il inveleste in dragoste.
Si nu se opreste aici. Isi scoate inelul de pe deget si i-l pune acestui ratat, nedemn de mila, indurare si dragoste. Il iarta si il repune in drepturi. Si apoi, ordona sa se faca banchet acasa ... tot ce-i mai bun sa fie pregatit. Tot. Sa nu lipseasca nimic de la masa ... cantaretii cei mai buni, bucatarii cei mai vestiti, ....
Si fiul ce face? Isi scoate tot si ii zice tatalui ca se duce in cocina la porci? Prost ar fi sa faca asta. Nu. Se lasa invaluit in haina cea buna, vindecat cu cele mai bune alifii, iertat, imbibat in dragoste plina de uitate si iertare. Se lasa iubit.
Asta face Dumnezeu si cu mine. Si, nu am cheltuit mostenirea nimanui, nu m-am dus sa ma depravez insa le am eu pe-ale mele care-s multe si grele ... Tata are haina pregatita pentru mine, sa ma acopere, inveleasca cu ea, sa ma iubeasca, sa imi puna inelul regal pe deget, sa dea un banchet pentru mine. Sa refuz? Sa cred ca El face selectie cu cei pe care Ii iubeste?

2 comentarii:

elena-elis spunea...

Ce frumoasa interpretare a unor versete atat de minunate. Foarte creativ, adevarat si frumos!

cella spunea...

Imi place pilda asta Elis ...
ma regasesc in ea, in dragostea Tatii ;)