joi, 21 aprilie 2011

dincolo de aparente

Rodica m-a provocat sa scriu o poveste legata de imaginea de mai jos. A initiat un concurs si desi e postat de multa vreme anuntul am tot amanat sa scriu ceva. M-am gandit sa scriu despre altcineva, e mai comod, mai safe, mai ... usor. Dar, am ales sa scriu despre mine desi recunosc ca imi e greu. Asta inseamna sa devin vulnerabila, sa admit ca ma lupt cu tot felul de probleme, de necazuri, ca am batalii, ca ma tarasc pe burta si urlu la luna. Si, nu e asa placut sa recunosti in gura mare asta. Te trezesti ca unii nu inteleg nimic si te desfiinteaza in secunda doi. 
Povestea suna asa:

Sunt doi ani impliniti cand ma simteam exact asa ca papucii din imaginea de mai sus. Nu gresisem nimanui, nu pacatuisem cu nimic inaintea Lui Dumnezeu sau inaintea oamenilor dar... excesul de zel al unora intrece uneori orice inchipuire si, te poti trezi asa, ca si papucii de mai sus.
Valoare? Zero.
Reputatie? Dusa pe apa sambetei...
Tot ceea ce faceam era sa ma refugiez in camera si sa plang pana adormeam. Nu mai aveam incredere in nimeni, nici nu mai voiam sa mai aud pe nimeni vorbind.
"Doamne, de ce? De ce lasi sa mi se intample asa ceva? Eu vreau sa ma schimb, sa Te urmez, sa Te cunosc si uite in ce belele M'ai bagat! Zi si Tu, e corect, e drept, e normal?"
Provocarea ce am primit-o de la El atunci a fost una care m'a lasat cu gura cascata.
"Lasa-Ma sa te iubesc"
“Nu pot. E nebunesc, imposibil!”
“Lasa-Ma sa o fac desi tie iti suna nebuneste, imposibil si cum mai vrei tu. Ma lasi?”
“Doamne... .”
“Da, stiu. Nu mai ai incredere in nimeni, uneori parca nici in Mine. Desi te lupti cu asta. Vreau sa te vindec, sa te iubesc, sa iti arat, demonstrez cat insemni pentru Mine.”
“Si eu ce sa fac?”
“Nimic. Tu nu trebuie sa faci nimic. Lasa'Ma pe Mine sa iti vindec inima, mintea, perspectiva cu care vezi oamenii acum, sa iti dau putere sa ierti, sa ierti, sa ierti.
Bineinteles ca am comentat. A trebuit sa ma puna la colt, sa simt in fata repiratia Lui spunandu-mi ce vrea de la mine.
Dintr-odata insa am inteles dincolo de cuvinte, de cat puteam pricepe atunci ca Domnul ma iubeste cum nu intelesesem niciodata, ca ma vrea frumoasa, intreaga. Si nu schimonosita, umflata de plans si resentimente. Atunci am surprins inima Lui de Tata ce sufera pentru mine dincolo de aparent, cuvinte, ganduri, idei. Mi'a trimis oameni ce au fost si sunt adevarate bandaje de dragoste, ce au suportat neincrederea cu care i'am tratat, uneori remarcile pline de sarcasm. Dar care nu au renunt sa imi fie alaturi, sa creada in mine cand nici eu nu'mi mai dadeam nici o sansa.
Sunt in proces de vindecare, de invatare, de curatare, slefuire. Eu pot sa ii tratez pe oameni ca pe o pereche de papuci numai buni de aruncat dar Dumnezeu nu face asta niciodata, cu nimeni, nicicand.
Numai daca tu refuzi sa te lasi pe mana Lui atunci El te lasa in pace. El nu va trece niciodata peste alegerea ta.

4 comentarii:

Oana spunea...

Frumoasă ne-poveste, Cella... să te laşi pe Mâna Lui...
Pace şi bucurie să ai, prin Lumina Lui.

Cella spunea...

si dureroasa Oana ;)
Multumesc de urare.
Fii binecuvantata din belsug cu har de Sus!

Crestinul spunea...

Superb! Fara cuvinte!

Cella spunea...

E unul din multele articole scrise printre lacrimi ...