astept daramarea zidurilor ....

Iosua suna nebuneste. Nebuneste intelegi? Sase zile sa inconjuram cetatea si sa nu spunem nimic? Nici un sunet? Si in a saptea sa o inconjuram de sapte ori? Si? ce se va intampla? Tu nu crezi ca ierihonenii or sa zica de noi ca suntem nebuni?
Asa a zis Domnul sa facem si asa vom face. Ati promis sa ascultati.
De pe zid, ierihonenii ii urmaresc pe evrei. Si-au facut siesta de dimineata, s-au incolonat asa frumos si au inceput sa mearga. Nimeni nu zice nimic. Incep ierihonenii sa vorbeasca intre ei. "Evreii astia is cu capu. Pe bune." "Eu cred ca de la desert li se trage, de la cat i-a batut soarele in cap." "Oare e un mars al tacerii? Sau un soi de incantatie?" "Dar daca vin sa se razboaiasca cu noi de ce si-au luat pruncii si pe aia ce-s inca sugari? Uite vezi femeile alea ce-si cara copiii in carca?" "Si-acu ce fac? Se intorc la corturile lor?" "Asta e cea mai tare faza. Au glume in program." Psihologul cetatii ii studiaza pe evrei si ii invinuieste de manipulare emotionala, incearca sa le faca istoricul clinic ca sa le dea un rezultat.
Vine ziua a saptea si de data asta, evreii se trezesc dis de dimineata, se incoloneaza si incep marsul. Ierihonenii inca isi savureaza cafeaua cand raman socati de niste sunete ce se aud de afara ... evreii deci nu mutisera. Dar stai! E cutremur? Ce se intampla?
Zidurile cad ca un castel de lego si evreii patrund in cetate, omoara orice om si animal intalnit in cale. Pe toti in afara de cei din casa doamnei Rahav.  Mor toti cei ce au ras de ei ... cu mic, cu mare.
Domnul si-a tinut promisiunea, a daramat zidurile pentru ei, a luptat El pentru poporul Sau.
Eiiiii, asta facea cu evreii in vechime. Dar cu mine? Stiu care imi sunt zidurile? Nu pot sa trec prin viata fara nici o lupta, fara nici un zid de cucerit, fara batalii ... nu am cum. Eu mi le-am identificat si acum vreau sa vad ce cere Domnul de la mine.
Sa am incredere in El, sa ascult de ceea ce spune El. (Un teolog ar explica ce e cu cei sapte preoti, sapte trambite (sofare), sapte zile ... dar cum eu nu-s teolog nu vreau sa intru pe teren minat.)
Ce ziduri as avea? Criza ce parca nu se mai termina, un serviciu pierdut sau ce pare de negasit, o relatie proasta cu cineva, pentru unii negasirea unui/unei partenere cu care sa inconjoare zidurile, pierderea cuiva drag, decizii importante de viata ... si lista poate continua.
E clar ca  trebuie sa ma pregatesc, sa invat ca sa am o slujba, sa ma perfectionez ca sa o pastrez, sa mai tac ca sa nu ranesc pe celalalt. Uneori, Domnul vrea sa ma lase sa Il vad pe El in lupta insa uneori imi cere mie sa lupt. Sunt ziduri pe care le inconjur de ceva vreme, nu numai de sapte zile. Unele de mai bine de sapte ani ... si tot nimic. Normal ca ma intreb de ce Domnul nu face ceva. Uneori chiar abandonez zidurile astea si ma focalizez pe altele, iar ma intorc la ele ... vad ca nu am nici un rezultat si iar plec de langa ele ... ca sa ma trezesc din nou langa ele. Unele ziduri sunt chiar nevoi stringente si ... par de necucerit (o casa, o slujba).
Ce sa fac? Ce cere Domnul de la mine? Sunt pregatita sa vad zidurile cazand si sa iau in stapanire cetatea?

http://www.flickr.com/photos/udog_the_great/2054182523/sizes/m/