vreau sa zbor

Trebuie sa imi termin jalea dupa Moise ... Gata, s-a dus la Domnul ... Au terminat cele 30 de zile de jale si evreii ... Cel mai mare profet murise, liderul care nu ii lasese balta, care le salvase pielea de la moarte sigura acum ... nu mai era. (Iosua 1)
Iosua statuse in umbra lui Moise atata vreme, era intr-un fel umbra lui, era cel care ii observa fiecare miscare, ii auzea fiecare cuvant, ii stia reactiile ... Cam 40 de ani fusese mana dreapta a lui Moise si acum el trebuia sa preia comanda. Usor de spus, greu de facut. Ce, el nu stia ce patise Moise? Nu stia cu cine are de-a face? Nu stia cata incapatanare domneste in popor? Moise era mai in varsta, mai experimentat ... si-apoi era Moise.
In toata perioada cat fusese umbra lui Moise, Domnul l-a crescut, a avut grija de Iosua, fusese ales de Domnul sa fie umbra lui Moise, sa aibe un mentor, nu numai un lider pe care sa il urmeze. Pana acum se pregatea si Iosua sa asculte ce spunea Domnul insa isi tinea intrebarile pentru el, nu vorbea cu Domnul. Lui nu i se adresase niciodata personal Domnul ... acum insa nu mai are dupa cine sa se ascunda, nu mai are pe cine sa trimita la inaintare. Acum ... era el si Dumnezeu, in sfarsit fata in fata.
Domnul nu l-a lasat mult sa mediteze la responsabilitatea care il lua cu fiori pentru ca deja tremura bine de tot maduva in el. I se arata imediat dupa moartea lui Moise si imi place cum vorbeste cu el. "Iosua draga nu mai sta pe ganduri, pregateste-te sa treci repede Iordanul. Daca mai stati mult aici, visul, viziunea de a avea propria tara se va estompa, pierde in timp si probleme. Eu, Domnul va voi da tara asa cum i-am promis lui Moise. Lui i-am promis ca poporul va avea tara Canaan, tu vei vedea insa asta infaptuindu-se. Visul lui Moise se implineste cu tine. Pamantul pe care va calca talpa voastra va fi al vostru. Ai incredere in Mine. Pregateste-te. Nimeni nu va putea sa te invinga cat vei trai tu si asta pentru ca Eu sunt cu tine cum am fost si cu Moise. Eu, Domnul voi fi cu tine, nu te voi lasa, nu te voi parasi.
Numai nu lasa deznadejdea, ingrijorarea, teama sa ti se cuibareasca in suflet. Nu lasa ca parerea ta despre tine sa te faca sa nu misti doua paie. Ai incredere in Mine. Mediteaza, citeste, studiaza, cerceteaza legea Mea si nu o tine numai la nivel de teorie ci aplic-o in viata ta. Respectand-o, veghind sa fie aplicata in viata ta vei avea izbanda oriunde vei merge si nu numai atat, vei prospera acolo unde vei merge. Nu uita ca Eu Te-am imputernicit, ales, crescut, mentorat. Nu iti fie teama, nu te inspaimanta, fii curajos, fii tare pentru ca Domnul Dumnezeul in care tu ti-ai pus increderea este cu tine. Domnul este cu tine aici si oriunde vei merge. Eu, Domnul, Dumnezeul Tau sunt cu tine".
Iosua merge inaintea conducatorilor, le da instructiuni clare, precise si raspunsul din partea lor confirma ceea ce tocmai ii spusese Domnul: "Vom face tot ceea ce ne-ai poruncit si vom merge oriunde ne vei trimite. Te vom asculta tot asa cum l-am ascultata si pe Moise! Numai sa fie acum Domnul, Dumnezeul tau, si cu tine la fel cum a fost cu Moise ... Tu sa fii tare si curajos!"
Nu sunt Iosua. Normal. Sunt femeie si nu barbat. Nu sunt in pozitia lui Iosua si nici nu voi fi vreodata. La fel ca Iosua am stat sub aripile mentorilor. Uneori o vreme mai scurta, uneori o perioada mai lunga. E comod sa stai sub aripa cuiva. Nu conduci tu, nu iei tu decizii, nu esti direct responsabil. Capul altcuiva e in joc, nu al tau. Dar cand ai o misiune de implinit si Domnul ti-o da de facut personal  ... atunci propria maduva e in sevraj, mintea intra in alerta de gradul zero. Incepi sa simti pe propria piele ce inseamna sa fii responsabil, sa depinda oamenii de tine ...
M-am luptat cu Dumnezeu ca sa nu ma smulga de sub aripile mentorilor mei, sa ma lase ca pe un copil care refuza sa fie intercat, refuza sa creasca desi e mare, refuza sa alerge pentru ca e mai comod sa stea in landou si sa fie dus de altcineva. Numai ca uneori, Dumnezeu actioneaza cu mine la fel ca vulturul mama. A vazut ca imi ies tuleile, m-a luat frumusel din cuib si m-a aruncat in gol.
Disperata am urlat, am tipat, am strigat. De ce imi faci asta? Nu era bine ca stateam acolo frumos? Ioi ce bine si caldut e in cuib.... De ce imi faci asta? Ce sa fac acu? Pamantul se apropie de mine fulgerator de repede? Am sa caaaad. Am sa ma lovesc. Am sa sufar. Valeeeeuuuu! Sa imi intind aripile? Sa zbor? Dar nu stiiiiiiuuuuuuuuuuuuuuuu. Uaaaaaaaaa!
Am intins aripile si ... ciudat chiar am zburat si m-am trezit pe ceva cald si sigur, nu pe pamant. M-a prins din picaj si am luat lectii de zbor. Am dat si cu capul de "pereti", "copaci" ...asa se invata ca trebuie sa deschizi ochii ca sa vezi pe unde mergi ... Altfel, o patesti.
Gasesc tendinta asta intepenita bine in mine, de a sta cuminte in cuib, de a sta sub aripile cuiva, de a nu-mi lua responsabilitatea de a sta fata in fata cu Dumnezeu, de a trata problemele care ma tin legata de cuib.
Tata, te rog dezleaga-ma, arunca-ma, impinge-ma din cuib ca sa invat sa zbor, sa invat responsabilitatea, sa am si eu experientele mele cu Tine, minunile mele de la Tine, conversatiile mele cu Tine si sa nu traiesc numai din povestile si experientele altora.

http://www.flickr.com/photos/jaybee4/5149740732/sizes/l/