Sunt surprinsa sa vad cum s-au instalat ideile astea in mintea mea. Idei clare si logice, inteligente ... oarecum intelepte, credibile. E mai credibil decat ce spun cei ce stau cu Biblia in mana. E cumva clar ca lucrurile par in haos cand vezi imagini ale unui tsunami filmat in detaliu si zeci de mii de oamnei morti, cutremure peste cutremure, violenta, sexualitate dusa dincolo de imaginatie, vrajitorie, idolatrie, santaje, crime inimaginabile ... Asta poti citi pe orice pagina a ziarelor, cu asta ne hranim, asta e trendul ... vine sfarsitul ... suntem prea rai.
E luat Dumnezeu de val? A pierdut controlul lucrurilor? Sunt intrebari puse uneori cu voce tare, uneori in gand si framantate acolo ...
Un aspect important este scapat aici din vedere si anume: Dumnezeu e Dumnezeu, nu om. Nu e limitat in timp si spatiu, nu e marginit de cunostinte, putere. Pot face niste deductii pe baza limitarilor mele si sa cred ca ce deduc eu e adevarat insa ... uit ca sunt limitata, ca sunt un om ... sunt doar un om.
Ca vreau sa nu sa stiu sau recunosc Dumnezeu e Dumnezeu, nu ma uita si nu ma paraseste. E aici. E langa mine ca vreau sau nu. Ca o cred sau nu. E langa cel mai odios criminal, violator cum e si langa omul ce-L cauta. E prezent peste tot. Chiar daca ma las dusa de val in nebunia mea, chiar daca vreau sa uit ca neascultarea fata de El se plateste si toate nenorocirile vin peste mine. Nu Il surprinde nebunia mea, nu Il surprinde neascultarea mea, nu Il surprinde nimeni si nimic, nici o celula sau atom nu se misca fara ca El sa stie. Cu mintea asta limitata mi-i greu sa inteleg, sa pricep asta insa vreau sa cred asta.
In Deuteronom 31 Moise le spune ca Dumnezeu stie ca poporul o va lua razna, se vor inchina la idoli, se vor destrabala inimaginabil, vor uita de legamantul cu El, Il vor trage de guler pentru ca neascultarea ii va duce la infatuare si nesimtire si Il vor acuza ca El e sursa nenorocirilor lor.
Dar, cu toate astea ... El nu ii va uita. El a facut un legamant pe care nu si-L calca, nu Il uita, nu Il rupe cand eu in nebunia si nesimtirea mea nu vreau sa mi-L tin.
Am facut un legamant cu Dumnezeu cand m-am intalnit cu Christos la cruce. Un legamant semnat cu sange, semnat de trinitate acolo. Acolo, l-a cruce Dumnezeu si-a pus pecetea peste mine si sunt a Lui. Nu are cum sa ma uite pentru ca numele meu e incrustat nu tatuat, sapat in palmele Lui Christos. De cate ori se uita la palemele Sale vede numele meu acolo.
Nu ma uita, nu se departeaza de mine. In fiecare miliardime de secunda am sansa de a ma intoarce la El, de a-i recunoaste Suveranitatea, dumnezeirea, de a ma lasa coplesita de dragostea Lui, de a o accepta, de a-mi aminti de legamantul facut prin Christos, de a ma lasa transformata de Duhul Sfant.
Ca sa nu uit de legea Domnului trebuie sa fac la fel ca poporul in al saptea an cand veneau la Sarbatoarea Corturilor si anume sa citesc, sa imi sterg urechile, sa mi le destup ca sa aud legile, hotararile, poruncile Domnului. Daca cumva nu le stiu sa le aud, daca nu le inteleg sa cer explicatii, sa il memorez, sa mi-l insusesc, sa il aplic in viata mea, sa ascult de el.
Ce imi spune Tata mie astazi? "Domnul Însuşi va merge înaintea ta şi va fi cu tine; El nu te va părăsi, nici nu te va uita; să nu-ţi fie teamă şi să nu te înspăimânţi!“ Deuteronom 31:8
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu