ma pregatesc sa vad ... minuni

Imi plac minunile ... efectiv imi place sa le cer, sa le vad venind, sa fiu martora lor, sa le simt pe propria piele. Am luptat mult cu mine pana sa accept minunile, am luptat (nu ca Iacov) cu Domnul sa imi dea si mie minuni insa o intrebare m-a luat prin surprindere: esti gata sa le primesti? Hah? Daca cer minuni nu inseamna ca le vreau? Nu. Nu asta inseamna. Sunt pregatita ca acea minune sa ma schimbe? Tot pe mine sa ma schimbe? Iar eu? Sa ma transforme? Acu ce sa mai transforme? Cum? 
Poporul evreu se afla pe malul Iordanului. Si, Iordanul asta e destul de lat si de adanc. Citesc pe Wikipedia ca are o latime medie de 27-45 de metri si o adancime de 1,5-3,5 metri. Ca sa ajunga la Ierihon trebuie sa treaca acest rau. Iosua le spune ceva ... ciudat: „Sfinţiţi-vă, pentru că mâine Domnul va face lucrări minunate în mijlocul vostru!“ (Iosua 3:5).
Ca sa vad lucruri minunate, ca sa fiu parte la ele nu pot fi spectator pasiv, gura casca. Domnul ma cheama sa fiu cu El, implicata in ceea ce face El. Sa ma sfintesc? Stai. Stai. Stai. Ce inseamna asta? Sfant inseamna curat ... curat pe dinafara insa si pe dinauntru ... si era ritualul de curatire. 
Inainte de a trece Iordanul, poporul a fost chemat la sfintire si nu ni se spune ca s-ar fi apucat de comentat ca ... oricum maine vor intra in apa, ca conditiile de mediu si viata nu sunt cele mai bune, ca sanatatea le e in pioneze, ca-s batrani sau bolnavi. Nu. S-au sfintit.
Ce a urmat a doua zi? A doua zi a intrat Chivotul in apa purtat de preotii Domnului si cand ei au intrat in apa ... raul si-a schimbat normalul. Apa curgea din amonte, adica de pe munte, s-a oprit ca un zid si apa care fusese la picioarele preotilor s-a scurs. Cand preotii au ajuns in mijlocul Iordanului pamantul era uscat si poporul a trecut Iordanul. Iar poporul era numeros ... peste 2 milioane de oameni, plus animale cu care, plus oi si pasari. Si strop de apa n-a venit peste ei din amonte.
Cred ca as fi trecut impuscata prin Iordan si apoi de pe mal as fi bagat un deget in peretele de apa sa vad daca se face gaura, daca o sa curga un pic de apa pe acolo ... insa, daca eram acolo mi-o luam pe cocoasa un pic pentru nebunie.
Cat timp a trecut poporul, preotii si chivotul erau in mijlocul Iordanului. Ajung toti pe mal si Domnul ii porunceste lui Iosua sa trimita 12 barbati, cate unul din fiecare semintie sa ia o piatra mare din mijlocul Iordanului ca sa le fie semn de aducere aminte. Sa nu uite ca Domnul a facut minuni cu ei.
Isi aduc fiecare piatra ... nu o pietricica si o piatra maaaare si apoi ies preotii si chivotul Domnului din apa si Iordanul isi revine la normal urmandu-si cursul, Se inchide la loc in urma lor ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. 
Intr-o minune, Domnul foloseste lucruri normale, oameni ca Iosua (caruia mereu trebuia sa ii spuna sa se imbarbateze, sa se intareasca, sa nu se teama, sa nu uite ca Domnul L-a ales) si le foloseste facand din normal anormal, din nimic lucruri extraordinare, transformand esenta lucrurilor.
Vreau sa vad minuni, vreau sa Il vad pe Domnul schimband lucrurile si in acelasi timp vreau sa ma sfintesc ca sa ma transforme si pe mine, sa schimbe esenta mea pamanteasca, fireasca in esenta divina, dumnezeiasca ...