De ce a murit Christos? Era necesar? L-a trimis Dumnezeu Tatal? Adica L-a pedepsit pentru ca iubea lumea asa de mult? Noi suntem niste "animale rationale", ce treaba avem cu El? Cu ce ma ajuta pe mine jertfa si moartea lui Christos? Daca El e acolo sus si eu aici jos, cum avem legatura, conexine?
Sunt intrebari pe care le gasesc pe diverse bloguri. Sunt intrebari pe care oamenii din diverse locuri pun intrebarea asta pe Google, iar acesta ii directioneaza aici pe blog. Unii vor sa se sinucida pentru ca nu simt nimic, unii au nevoie disperata de Dumnezeu, unii cauta minuni, unii cauta ... informatii ...
Am inceput sa citesc "Dovezi in favoarea invierii - Importanta lor in relatia ta cu Dumnezeu" editata de Scriptum si scrisa de Sean McDowell. Invatam la scoala ca totul porneste de la o celula incapatanata care explodeaza iar in termeni stiintifici se numeste teoria Big Bang. Religia crestina - numita de altfel si unealta de a spala creierul omului, opiul pentru popor, spune altceva.
In Geneza (Bereshit) gasesc scrise amanunte detaliate despre creatie, despre inceputurile acestei planete, ale Universului. Dumnezeu il face pe om, il plamadeste acolo din tarana. O forma gri, gretoasa si urata care seamana cu o caramida ciudata care se usuca si crapa daca nu e arsa. Numai ca Dumnezeu face altceva cu lutul asta modelat cu atata grija. I-a suflat suflare de viata, duh de viata din Duhul Sau in nari si omul a devenit un suflet viu. Era in Eden, in gradina, langa el erau toate animalele posibile, si ele erau vii insa exista o diferenta incomparabila intre ele si om. Adam are in el duh din Duhul Lui Dumnezeu, pe cand animalele au numai viata. Adica sunt conectata la Dumnezeu ca vreau sau nu sa cred, ca vreau sa nu sa recunosc asta.
Povestea din Geneza nu se opreste aici. Dumnezeu nu i-a lasat pe Adam si Eva in gradina sa se descurce de unii singuri, sa fie de capul lor. Ei ... le-a dat viata, de-acu is mari, au minte ... nu aveau inca buletin dar ... era suficient ce aveau ca sa se descurce. Nu, Dumnezeul ce a creat acest univers nu face asta. Sta cu cei doi oameni, ii iubeste, ii invata, sta la povesti cu ei dimineata cand cade roua ... cei doi simt dragostea de la Dumnezeu si raspund la ea cu dragoste. Alegerea lor era sa ramana in dragostea asta sau sa vada daca mai exista o alta dragoste, optiune de viata.
Si, au ales. Nu caut pe cineva vinovat aici in alegerea asta. E un fapt petrecut demult, efectele alegerii le-au simtit din plin pe propria piele, nu e treaba mea sa ii judec. Pot insa sa imi iau invataturi de pe urma alegerii lor.
Istoria omenirii isi continua cursul insa acolo in Gradina Edenului. Se face o profetie care isi gaseste implinirea in Isus Christos (Geneza 3:15 "Voi pune duşmănie între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; El îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul."). Dumnezeu este sfant, fara pata, fara pacat adica fara minciuni, crime, violuri, santaje emotionale, psihice, financiare. Alegerea cuplului Adam si Eva a insemnat ruperea relatiei cu Dumnezeu. Decizia lor a fost sa testeze daca e adevarat ce a spus Diavolul deghizat in sarpe.
Jertfa de pe Golgota ma priveste in mod direct. Multa vreme am crezut ca Isus a fost obligat de Dumnezeu Tatal sa vina pe pamant si sa moara pentru noi. A fost o datorie ingrozitoare ce i s-a dat sa o faca. Si a facut-o pentru ca a vrut sa asculte.
Insa, eu nu intelegeam de ce a trebuit sa vina, de ce nu s-a reparat problema acolo sus. Dar cine e Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant .... ? Seful e Tatal? Isus e executantul? Duhul Sfant e si El pe acolo? Care e Dumnezeu? Care e prioritar? In cine sa cred? Care e mai "bun la suflet" ca sa merg la El si sa ii caut favorurile? Ce sa fac ca sa ma vada bine? Cand insa am auzit ca Tatal, Fiul si Duhul Sfant sunt una imi faceau ochii ca girofarurile, sinapsele erau incinse la maxim. In natura, ce element gasesc in trei stari ca sa pot sa gandesc omeneste la Dumnezeu? Apa ar fi unul din elementele ce ma ajuta sa inteleg natura Lui Dumnezeu: apa, gheata si vapori. Sau ma uit la un ou care e format din coaja, albus si galbenus. Sunt trei elemente distincte si in apa si la ou, insa fiecare din ele formeaza elementul primar, nu il poti dispara.
Isus nu a fost obligat sa vina pe pamant, nu i-a impus Dumnezeu Tatal sa vina sa moara aici pentru pacatul meu si al intregii omeniri. Isus este cel ce a creat universul, omul. El a ales de buna voie sa moara pentru omenire ca sa restabileasca relatia din Eden, acea relatie perfecta. Moartea Lui curata pacatul si trecutul meu aducandu-ma in prezenta Tatalui Sau curata, fara pacat.
Daca nu accept ca Christos este jerfta pentru pacatul meu, este singura cale de a ajunge la Dumnezeu nu ma pot prezenta in fata Lui. Nu exista o alta cale. Nu exista o scurtatura. Nu exista o alta persoana care sa poata face asta.
Isus a trait vreme de 33 de ani pe pamant, a murit, a inviat si s-a inaltat inapoi la Tatal. Dar a promis ca nu ne lasa singuri, ca ne trimite pe cineva care sa ne reaminteasca de ceea ce a spus El, sa ne explice lucrurile ce acum ne dau batai de cap si acel cineva este Duhul Sfant. E a treia persoana din Trinitate. E duh si nu e vizibil. E cel sopteste constiintei mele ca am fost nesimtita cu X sau Y, e cel care ma provoaca dimineata in zori sa imi iau Biblia, sa citesc, sa ma rog, imi aduce aminte de persoanele dragi mie si de problemele lor si ma provoaca sa vorbesc cu Tata despre ele. Imi sopteste ca ar trebui sa sun pe W ca sa il/o intreb de sanatate, sa scriu un e-mail lui Q in care sa ii spun cat inseamna pentru mine.
Duhul Sfant e in mine si nu Il vad. Ochii mei vad lumea materiala insa nu si cea spirituala, nu vad ingerii decat daca se materializeaza. Asa am fost creata, sa nu le vad. Insa daca nu Il vad pe Dumnezeu Tatal, pe Isus si pe Duhul Sfant asta nu inseamna ca nu exista, ca totul e o poveste de adormit copiii si nebunii. Nu am vazut statuia Libertatii niciodata decat in poze insa pot sa spun ca e-o facatura, e-o poveste, un mit. Insa ea exista. Nu mi-am vazut creierul si nici nu am sa mi-l vad vreodata insa nu pot sa spun ca nu exista ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu