luni, 4 iulie 2011

ambitii ... aducatoare de moarte

Incerc sa inteleg mentalitatea asta de clan, de semintie si cumva as zice ca i-am prins ideea pentru ca si familia mea, a tatalui meu in mod special e una mare. Insa nu pot spune ca prind tot sensul mentalitatii pentru ca relatiile nu fost atat de stranse, nu am fost obligati sa ne tinem randurile stranse, sa ne pastram mostenirea asa cum trebuiau cei din vechime sa o faca.
Inca pe drum spre Ierusalim, inca obositi si bucurosi ca regele li se intoarce acasa incep sa se certe ca niste copiii plictisiti de calatorie despre cine are mai mult drept ca David sa le fie rege. Iuda din care se trage David e indreptatit sa spuna ca ei sunt langa David pentru ca e os din oasele lor. Sunt neamurile lui de sange. Numai ca celelalte 11 semintii din Israel spun ca ei au de 10 ori mai mult drept din David, ca el sa le fie rege. De ce sa isi ia Iuda nasul la purtare? De ce ma rog Iuda sa fie mai cu mot? Barbatii din Iuda si Israel, barbati in toata firea, razboinici, viteji se cearta acum despre cine e mai tare in relatie cu regele. Stupida chestiune folosita ca motiv de cearta.
Samanta discordiei e aruncata si este unul ce coace puternic asta. Nu ajunsesera inca in Ierusalim cand Sheba, un beniamit isi foloseste trompeta ca sa se faca liniste. Are ceva important de comunicat cui vrea sa il asculte. Si ... o gramada de barbati in toata firea il asculta: „Noi n-avem nici o parte în David şi nici o moştenire în fiul lui Işai. La corturile tale, Israel!“ 2 Samuel 20:1. Hah? Ce? Cu cateva minte mai inainte aveau drepturi de zece ori mai multe decat Iuda si acum habar nu de David si nu ii recunosc regalitatea? Astia is cu capu? Ooo, da. Toti barbatii din Israel pleaca cu Sheba, numai cei din Iuda ramana alipiti de rege si casa lui.
David isi urmeaza drumul spre casa. Se pare ca nu mai era mult pana la Ierusalim. Aici isi ia cele 10 tiitoare pe care i le violase Absalom si le intr-o casa asigurandu-le tot ce era necesar. Legea nu ii mai dadea voie sa se culce cu ele dupa ce altul facuse asta. Si, David respecta legea.
Termina de aranjat lucrurile pentru tiitoare si convoaca sedinta extraordinara. Amasa, fiul lui Abigail, sora lui David este numit ministru de razboi. Aceasta numire este oficiala. Nu ni se spune unde era Ioab si Abishai. Prima operatiune pe care o are de facut Amasa este ca in termen de trei zile sa aduna toti barbatii din Iuda. Numai ca cele trei zile trec si Amasa intarzie. Atunci nu era timp de pierdut, asta insemna avantaj pentru Sheba.
Este revocat ordinul pentru Amasa de ministru de razboi si dat lui Abishai care trebuie sa il gaseasca pe Sheba. David realizeaza ca acesta poate gasi cetati intarite si raul ce il poate face va fi mai mare decat cel din care tocmai se intorsesera si fusese facut de Absalom. Ii ordona lui Abishai sa ia pe toti razboinicii lui si sa plece la lupta. Si cine pleaca? Pleaca Ioab cu oamenii lui, toti mercenarii, toata garda regala, toti luptatorii de elita ai lui David.
Abishai cu toata armata au ajuns la Ghivon, langa stanca cea mare si isi face aparitia si Amasa, verisorul lui, fostul ministru de razboi. Ioab, echipat cu uniforma de militar, incins cu sabia ce o purta in teaca ii iese in intampinare. Nu era nimic neobisnuit in asta, asa purtau soldatii. Numai ca sabia lui Ioab iese din teaca fara ca Amasa sa realizeze asta. Ioab il saluta prieteneste, frateste ... ca intre rude si se pare ca obiceiul vremii era sa il apuci de barba pe celalalt ca sa il poti saruta. Asa ca Ioab face asta si sabia ce o avea la cingatoare intra in burta lui Amasa provocandu-i moartea.
Ioab si Abisai isi continua calatoria in cautarea lui Sheba. Un brav soldat caruia nu ni se spune numele ramane langa trupul lui Amasa si striga catre toti cei ce trec pe acolo:  „Cine este de partea lui Ioab şi cine este de partea lui David să-l urmeze pe Ioab!“. Numai ca oamenii se opreau cand vedeau trupul mort. Stiau ca Amasa e ministru de razboi, cum sa ii urmeze pe cei doi frati? Asa ca soldatul acesta intelept trage trupul neinsufletit din drum si il acopera, lasa drumul liber soldatilor sa treaca la lupta. 
Sheba isi gasise intre timp o cetate fortificata, Ioab afla ca e acolo si isi aseaza capania langa cetate incepand sa darame zidul. Numai ca o femeie inteleapta cere sa vorbeasca cu Ioab, auzise de el, auzise ca ... cateodata chiar gandea bine de tot inainte de a ucide. Isi primeste dreptul de a vorbi si intervine pentru salvarea cetatii Abel-Bet-Maaca. Se pare ca oamenii din cetate habar nu aveau ca un razvratit se ascunde acolo. De ce sa moara toti si cetatea sa fie distrusa cand ei sunt recunoscuti ca o cetate pasnica? Lui Ioab ii place ideea si cere  sa ii fie dat Sheba. Femeia ii promite ca ii va da capul lui Sheba.
Mi-ar placea sa ii stiu numele acestei femei. Pe langa intelepciune ai nevoie de curaj sa mergi sa dai ochii cu Ioab, apoi sa intervii pe langa toti marii cetatii ca sa scoata afara pe cel cu drag de razvratire. Si, acestia realizeaza pericolul, il prind si ucid pe razvratit si arunca peste zid capul lui Sheba. 
Imediat ce capul lui Sheba a zburat peste zid, toti razboinicii in frunte cu Ioab au plecat de acolo. Razboinicii la casele lor si Ioab la Ierusalim, la David. Amasa, cel numit de David conducatorul ostirii era mort, Abishai renunta la rolul lui in favoarea fratelui sau Ioab. Cu toate ca Abishai era mai mare, Ioab era mai dornic de a fi conducator. Sunt tentata sa cred ca Abishai renunta la pozitie numai sa mai aibe capul pe umeri, isi lasa fratele mai mic conducator numai sa nu ii capul, oricine incerca sa ii ia pozitia ... nu mai traia. Si David ii da aceasta sarcina oficial pana la urma.
Pare de necrezut ca au existat astfel de oameni ... vai de mine si de mine. Oameni care sa omoare pe cine ar sta in calea lor de promovare. Insa doar uitandu-ma putin in viata de zi cu zi realizez ca e atat de normala starea asta incat .. uneori Ioab pare copil mic pe langa ei. Ce ma invata Christos sa fac? Sa trec peste cadavre ca sa imi implinesc visul, sa nu ma uit la nimeni si nimic ca sa ajung ce vreau? Sau sa iubesc, sa imi pese, sa arat mila, indurare, sa nu am nevoie de nu stiu ce functie, sa nu ma ating de dreptul nimanui ...?

2 comentarii:

Oana spunea...

Din nefericire, in societatea de azi, e aproape o regula sa nu-ti pese, "sa calci peste cadavre", ca sa ajungi... sus.
Nu am inteles niciodata ce inseamna acest "sus", am refuzat sa fiu ca altii, sa urmez ascensiunea cu orice pret, si desigur am si platit pentru asta - cu varf si indesat. Important e ca nu regret. Si nici nu vreau sa ma schimb, desi aceasta atitudine mi-a fost catalogata drept "slabiciune, vulnerabilitate... chiar si prostie".

cella spunea...

Oana,
daca ai coloana vertebrala e clar sa fii catalogat slab, vulnerabil si sa iti fie date tot felul de epitete pentru asta :D