ganduri printre randuri

Dezolantă imagine când mortul este scos din casa zidită cu mâinile şi truda lui fără ca măcar să poată lua ceva cu el, fie şi numai o bucată de sârmă ruginită să fie recunoscut mai uşor în Locuinţa Morţilor ca român. Să nu poţi să iei prin buzunare vreo două - trei sarmale pe care să le-ncălzeşti în soare, să faci din luna plină farfurie, din semilună cuţit, din stea furculiţă, cu zorile să te ştergi la gură de conturul de smântână. 
Măcar să poţi să iei un plic şi-un timbru să le scrii de pe lumea „aia“ celor dragi rămaşi să alerge după averile betege. De foi albe nu e problemă. Rupi o bucată de nor gras pe care-l treci prin presiunea atmosferică, după care înmoi degetul în noapte pentru a scrie cu negru, dacă preferi albastrul aştepţi să se facă ziuă şi-l înmoi în bolta cerului... şi scrii: „Încă din primele rânduri şi primele secunde după moarte puteţi afla şi... veţi afla fiecare la rândul cetei lui... că vorba răspândită-n sat şi aiurea conform căreia nu poţi lua nimic cu tine pe lumea cealaltă e falsă. Cine vrea să sară de bucurie sau să-şi dea cu tastarura-n 
cap, tot de bucurie,... acum e momentul... aştept... 
Ok! Aţi revenit... 
Repet!... E falsă afirmaţia... Putem lua!... Uraaa!... Dar în buzunarele sufletului!... Buzunare la blugi, buzunare la geacă, buzunare la salopetă, buzunare la bancă... şi nu v-aşteptaţi ca într-o lume a buzunarelor numai sufletul să se lase fără. Omul are buzunare exterioare pline de seminţe prăjite, de bani de metal şi are şi buzunare interioare prevăzute pentru binele făcut. Când dai din buzunarele exterioare, de fapt pui în cele interioare. Când dai din buzunarul hainei de blugi pui în buzunarul sufletului. 
Aşa înţelegem titlul cărţii lui Nicolae Steinhardt „Dăruind vei dobândi”. Dăruind un sandvici uns cu margarina milei vei dobândi averi reciclabile. Binele făcut aici e vârât în buzunarul sufletului pentru a da aici bucurie şi-n viaţa veşnică comori adevărate. Acestea sunt averile pe care le luăm cu noi. De aceea baba Domnica care avea o pensie mică pe care o împărţea Christoşilor flămânzi şi în nevoi a ajuns să fie miliardară în stele şi bogătaşii satului cusuţi la buzunarele exterioare au ajuns cerşetori pe Calea Lactee. Având în vedere că leii româneşti seamănă din ce în ce mai mult cu mârţoaga lui Don Quijote, adică şi aşa nu mai putem închega mare brânză în buzunarele exterioare atunci să fim măcar pe lumea aialaltă mai tari ca americanii. 
În concluzie... daţi şi din nimic, întindeţi o mână de ajutor chiar şi din cămaşa de forţă a sistemului, iubiţi până crăpaţi şi veţi avea buzunarele sufletului doldora ca hambarele pline de porumbul proaspăt cules toamna. 
Griji să nu vă faceţi... vă aştept eu în gara eternităţii să vă ajut la bagaje. 
Cu mult drag, al vostru .....
"Pastila" de mai sus am primit-o pe e-mail.