Iulie, vara, vacanta (pentru unii), misiuni (iar pentru unii), prieteni (libeeeeer la toti) ....
De cativa ani buni, Charity Cup organizeaza misiuni in Republica Moldova, Mexic, Honduras. Insa ... cum eu nu ajung in cealalta parte de lume, vine cealalta parte de lume aici, in Moldova noastra, ne trag dupa ei sa slujim impreuna in Moldova de dincolo de Prut.
Anul asta nu voi putea fi cu ei in Moldova insa asta nu ma impiedica sa ii vad, astept ... Incepand din noaptea aceasta "misionarii" vor ajunge la Iasi rand pe rand, fiecare cu ce a prins, cules, gasit. Chiar daca unii s-au casatorit, acum ii astept cu sotiile, unii si-au adus si copiii. Unii se reintorc cum au plecat, adica singuri. Insa fiecare dintre ei este dornic, dispus sa isi lase viata de confort, sa se lase provocat/a, sa slujeasca pe oricine, indiferent de varsta, limba vorbita, sa "dea in mintea copiilor" sau sa invete "termene medicale" noi sau "nume de boli" nemaiauzite de ei.
S-au reintors cu mare dor de ceea ce au lasat. Si nu au lasat in urma obiecte ci oameni in care au investit timp, sentimente, oameni cu care s-au rugat, pentru care s-au rugat ... care le sunt prieteni sau care le vor deveni.
"Sefii" sunt deja pe drumurile Romaniei in graba mare spre Moldova. Insa, in graba lor, isi fac timp de-o cafea cu prietenii de pe aici .... Ceilalti misionari ce lasa "tara tuturor posibilitatilor" sunt prin avioane, terminale, aeroporturi sau ... cine stie pe unde insa aseara imi spunea una dintre ele: "sa stii ca vin si vreau sa te vad!".
Daca nu ai fost in nici o misiune, daca nu ai fost in nici o misiune cu Charity Cup e greu sa intelegi entuziasmul meu, e greu de inteles de ce ii astept, ce ma leaga de oamenii astia ce vin din atatea colturi de lume.
Nu-i totul perfect.
Nu-i totul roz (beacs ar fi chiar urat sa fie totul roz).
Nu-i totul ca in vis ...
Ai sansa sa vezi ca totul e real, iti testezi nervii, credinta, rabdarea, uneori foamea, mintea invatand expresii noi: "nu retrai", "tat normal". Daca intra cineva in vorba cu tine si te intreaba: "cum la tine?" nu trebuie sa te panichezi, raspunzi simplu: "Tat normal. Da la tine cum?"
Provocarea ce mi-o lasa cei ce trec spre Moldova va fi mare ... o sa ma roage sa ma rog pentru ei, sa le duc grija, sa caut informatii, ... si cine stie ce se va mai ivi. Insa as mai provoca si pe altii sa se roage pentru Mission Tour 11 sau mai "pi scurt si in clar" ar fi anul 11 de misiune a Charity Cup.
Mai multe detalii pe www.charitycup.com (limba romana si engleza).
Felicia Ciuculescu, cea care a avut grija de mine anul trecut sa nu mor de la cate piscaturi de tantari aveam suspina printr-un colt de lume si scrie: "Cella dear..sincer inspir si expir fortat:), oftez si imi calibrez presiunea intra-toracica:))...asa de rau imi pare ca nu pot sa fiu acolo, simt cum adrenalina actioneaza... cate nopti, cata munca, praf si fumusete in toate sincer mi-e dor de acele momente...sunt absolut mandra de cei care au ales sa merga si sa slujeasca...spune un Hi celor cu care te intalnesti si nu uitati sunteti in rugaciunile mele...I miss u si sper macar inca odata in viata sa mai ajung acolo! Cred ca o sa se simta din plin lipsa ta acolo, imi amintesc caci prima persoana cu care m-am intalnit anul trecut in Iasi ai fost tu...plina de entusiasm si viata...I love u dear!!! May God bless u!!! :)"
De cativa ani buni, Charity Cup organizeaza misiuni in Republica Moldova, Mexic, Honduras. Insa ... cum eu nu ajung in cealalta parte de lume, vine cealalta parte de lume aici, in Moldova noastra, ne trag dupa ei sa slujim impreuna in Moldova de dincolo de Prut.
Anul asta nu voi putea fi cu ei in Moldova insa asta nu ma impiedica sa ii vad, astept ... Incepand din noaptea aceasta "misionarii" vor ajunge la Iasi rand pe rand, fiecare cu ce a prins, cules, gasit. Chiar daca unii s-au casatorit, acum ii astept cu sotiile, unii si-au adus si copiii. Unii se reintorc cum au plecat, adica singuri. Insa fiecare dintre ei este dornic, dispus sa isi lase viata de confort, sa se lase provocat/a, sa slujeasca pe oricine, indiferent de varsta, limba vorbita, sa "dea in mintea copiilor" sau sa invete "termene medicale" noi sau "nume de boli" nemaiauzite de ei.
S-au reintors cu mare dor de ceea ce au lasat. Si nu au lasat in urma obiecte ci oameni in care au investit timp, sentimente, oameni cu care s-au rugat, pentru care s-au rugat ... care le sunt prieteni sau care le vor deveni.
"Sefii" sunt deja pe drumurile Romaniei in graba mare spre Moldova. Insa, in graba lor, isi fac timp de-o cafea cu prietenii de pe aici .... Ceilalti misionari ce lasa "tara tuturor posibilitatilor" sunt prin avioane, terminale, aeroporturi sau ... cine stie pe unde insa aseara imi spunea una dintre ele: "sa stii ca vin si vreau sa te vad!".
Daca nu ai fost in nici o misiune, daca nu ai fost in nici o misiune cu Charity Cup e greu sa intelegi entuziasmul meu, e greu de inteles de ce ii astept, ce ma leaga de oamenii astia ce vin din atatea colturi de lume.
Nu-i totul perfect.
Nu-i totul roz (beacs ar fi chiar urat sa fie totul roz).
Nu-i totul ca in vis ...
Ai sansa sa vezi ca totul e real, iti testezi nervii, credinta, rabdarea, uneori foamea, mintea invatand expresii noi: "nu retrai", "tat normal". Daca intra cineva in vorba cu tine si te intreaba: "cum la tine?" nu trebuie sa te panichezi, raspunzi simplu: "Tat normal. Da la tine cum?"
Provocarea ce mi-o lasa cei ce trec spre Moldova va fi mare ... o sa ma roage sa ma rog pentru ei, sa le duc grija, sa caut informatii, ... si cine stie ce se va mai ivi. Insa as mai provoca si pe altii sa se roage pentru Mission Tour 11 sau mai "pi scurt si in clar" ar fi anul 11 de misiune a Charity Cup.
Mai multe detalii pe www.charitycup.com (limba romana si engleza).
Felicia Ciuculescu, cea care a avut grija de mine anul trecut sa nu mor de la cate piscaturi de tantari aveam suspina printr-un colt de lume si scrie: "Cella dear..sincer inspir si expir fortat:), oftez si imi calibrez presiunea intra-toracica:))...asa de rau imi pare ca nu pot sa fiu acolo, simt cum adrenalina actioneaza... cate nopti, cata munca, praf si fumusete in toate sincer mi-e dor de acele momente...sunt absolut mandra de cei care au ales sa merga si sa slujeasca...spune un Hi celor cu care te intalnesti si nu uitati sunteti in rugaciunile mele...I miss u si sper macar inca odata in viata sa mai ajung acolo! Cred ca o sa se simta din plin lipsa ta acolo, imi amintesc caci prima persoana cu care m-am intalnit anul trecut in Iasi ai fost tu...plina de entusiasm si viata...I love u dear!!! May God bless u!!! :)"
2 comentarii:
Si eu care credeam ca vom avea un reporter la fata locului, iata ca sperantele noastre s-au facut cioburi, iar acum capatam doar asa din auzite, mai vorbite, deloc traite... Off ! Doamne, ce ti si cu nadejdile astea care de atatea ori inseala, bine ca avem in alt loc altele care nu ne inseala.
Oricum stai pe aproape, urcate in turn, pune-ti binoclu, si ciuleste urechile, sa aflam si noi macar cate ceva. Nu ne dezamagi pentru a doua oara.
Eu am spus de la inceputul anului ca nu pot merge ... unii nu m-au crezut. Asa ca, imi pare rau pentru ei ...
Ai dumneavoastra inca nu au ajuns inca dar in seara asta ajung si sunt asteptati cu mare drag la Iasi.
Trimiteți un comentariu