ultimul psalm

Multa vreme mi l-am inchipuit pe David ducand o viata boema, in palat, cu o atitudine de artist, uneori de artist neinteles, comportandu-se ciudat, umbland in halat prin  palat chinuit de o idee pe care sa o scrie intr-un Psalm sau poem. Apoi avand ideea sa stea aplecat peste biroul somptuos din mahon sau cine stie ce lemn scump si frumos sculptat sa isi scrie gandurile si rimele.
Numai ca inchipuirile mele sunt prea moderne pentru timpurile lui David. Psalmii i-a compus cand tremura de frig in pesteri, in Fortareata de la Adulam, in cine stie ce vagauna. Nici vorba de birou frumos sculptat, de scaun comod si rabatabil, de halat si cafea sau de o liniste de mormant ca sa vina muza sa il inspire.
David nu a scris Psalmi imediat ce s-a nascut sau dupa ce a invatat sa vorbeasca. Psalmii nu erau ceva necunoscut pana la el. Am gasit rugaciuni, cantece trasformate in Psalmi care se cantau, ce se transmiteau din generatie in generatie.Ultimul Psalm scris de David il gasesc consemnat in 2 Samuel 23:2-7. Primul verset din acest capitol spune ca acestea sunt ultimele cuvinte ale lui David insa cartea 2 Samuel nu s-a terminat, vad ca istoria merge mai departe, inca nu l-a binecuvantat pe Solomon, inca nu a predat domnia, inca nu si-a terminat mandatul. Sunt ultimele cuvinte poetice, ce alcatuiesc un Psalm si nu ultimele cuvinte pe cand era in viata, apoi a murit.
Scriitorul cartii Samuel descrie cine este David, a fost fiul lui Isai insa a fost omul inaltat de Dumnezeu, unsul Dumnezeului lui Iacov si cantaretul placut al lui Israel. Wow, wow, wow! Ciobanul simplu ce haladuia pe camp cu oile a fost inaltat de Dumnezeu, a fost unsul Domnului, Alesul Domnului. Si, descendentii lui Iacov recunosc asta, cele 12 semintii recunosc ca David este Unsul Domnului. Acesta scrie, compune versuri si muzica, ii invata pe oameni, porunceste poporul sa invete cantecele de lauda la adresa lui Dumnezeu iar acestuia ii plac versurile, muzica, ritmul. Oamenii din popor stiu povestea cantecelor, stiu ca nu-s inchipuiri ale unui poet boem ci sunt trairile unui om ce a luptat pentru ei, ce le-a salvat pielea, ce a decis sa asculte de Dumnezeu, de fiecare cuvant rostit de El.
David nu se lauda cu talentul lui, cu cat de capabil e sa puna cuvintele intr-o ordine si sa iasa un Psalm. Nu, el recunoaste cine ii vorbeste, cine vorbeste prin el. A ascultat de Dumnezeu si s-a lasat folosit de Dumnezeu. De aceea, Duhul Lui Dumnezeu vorbeste prin el. Insa mai stiu ca el a decis sa cunoasca cuvantul Domnului, sa si-l insuseasca si David spune ca "Cuvantul Lui este pe limba mea". Cine este Domnul pentru David? "Dumnezeul lui Israel, Stanca lui Israel" si nu numai atat, nu se pierde in multime, in Israel ci este Dumnezeul lui David, Stanca lui David. Dumnezeu a devenit personal pentru David, exista o relatie intre ei doi, isi vorbesc unul altuia.
Poetic, David descrie cum este un carmuitor, un lider ce conduce poporul cu dreptate, cu ce se aseamana, cum Il vede Dumnezeu pe acest om. Cum este un lider ce decide sa asculte de Domnul, care isi pune toata vointa sa-si insuseasca Cuvantul Domnului, sa Il cunoasca, sa mediteze la el. Sub carmuirea lui, poporul infloreste, creste ca iarba mangaiata de razele soarelui dupa ploaie. Apoi, David aminteste de legamantul dintre el si Dumenzeu. Acest legamant nu e pentru o zi, cu articole neclare si cetoase. Nu, e unul clar incheiat pe vecie. Adica nu poate fi schimbat, modificat. Dumnezeu cand incheie un legamant nu isi ia cuvantul inapoi, nu reziliaza contractul. Legamantul incheiat de El e bine intemeiat, aduce binecuvantare casei ce l-a incheiat.
Insa ... nu toti cei ce se cred din casa lui David beneficiaza de binecuvantare. Beneficiaza cei ce Il cred pe Dumnezeu pe cuvant, ce ce isi insusesc cuvantul Lui, cei ce cred ceea ce spune El, cei ce se lasa modelati, schimbati, provocati de El.
Profetic, David vorbeste despre Christos in acest ultim Psalm al sau (2 Samuel 23:5 "Nu este aşa familia mea faţă de Dumnezeu? Căci El a încheiat cu mine un legământ veşnic, bine întocmit în toate privinţele şi bine păzit. Nu va face El să răsară din acesta tot ce este spre mântuirea şi bucuria mea?"). Isaia in 11:1-5 spune din nou despre profetia aceasta cu privire la casa lui David, profetie care se implineste in Christos.
Suna dur, crud ce spune despre nelegiuiti, despre cei ce nu aleg sa creada legea, sa creada Cuvantul, sa Il cunoasca, sa asculte, mediteze, cerceteze. Sunt asemanati cu niste spini si ... nimeni nu isi doreste spini in ogorul, gradina sa. In nici un caz nimeni nu isi doreste sa aibe oameni spini in jur. Apocalipsa vorbeste despre ce li se va intampla celor ce au decis sa nu creada si traiasca dupa cum spune Cuvantul Lui Dumenzeu (Apocalipsa 20:4-5, 11-15). Insa nu numai in Noul Testament gasesc scris despre "spini" ci si in Maleahi 4:1-2. "Iată, vine ziua care arde ca un cuptor! Toţi cei aroganţi şi toţi cei ce trăiesc în răutate vor fi o mirişte. Ziua care vine îi va arde, zice DOMNUL Oştirilor, şi nu le va mai lăsa nici rădăcină, nici ramuri! "
Aleg sa cred si sunt binecuvatata, intru in legamantul vesnic incheiat cu David si casa lui sau aleg sa traiesc ca o nelegiuita si sfarsitul va fi unul care nu este necunoscut. Dar, aleg sa cred ca si David, sa traiesc dupa cum spune Cuvantul Lui Dumenzeu, sa Il cunosc, sa meditez la el, sa imi fie indreptar, calauza. Aleg sa ma adapostesc in Stanca lui Israel, sa ma stiu la adapost in El, sa traiesc cum Ii place Lui.

http://www.flickr.com/photos/63265481@N06/5910474309/sizes/l/in/photostream/