sâmbătă, 2 iulie 2011

si vine ... depresia

Unii pun atata suflet in ceea ce fac incat daca nu le iese planul, nu se realizeaza ce viseaza ei, isi pun capat zilelor. Uitandu-ma la cei doi oameni care fusesera langa David si observandu-le reactiile si ambitiile dincolo de cuvinte sunt multumita ca nu i-am avut in viata mea. Ahitofel pare dornic de razbunare, de a sti ca David e mort. Nu ni se spune ca ar fi suferit enorm dupa ce David i-a sedus nepoata si ar fi omorat pe sotul acesteia insa e atat de inversunat impotriva lui David incat efectiv e in stare sa plece la razboi el insusi ca sa il omoare. Nu conteaza ca il vede pe Absalom cu mintea mai in colturi si habar n-are ce-i cu el, e in stare sa stea langa el numai ca sa il vada pe David mort.
In nici un caz nu mi-ar place sa fiu in papucii lui Hushai. Era prietenul lui David care din dragoste, devotament, fidelitate pentru David, accepta nebunia de a merge si a sta in Ierusalim langa Absalom. Stia ca toti se uita suspiciosi la el, stia ca viata ii atarna de un fir de par, stia cata minte are Absalom insa mai stia si cata influenta are Ahitofel care acum era manat de o ura mascata ce numai de bun augur nu era.
Ahitofel il sfatuie pe Absalom sa ramana la Ierusalim sa se desfete cu cele zece neveste ale lui David in timp ce el sa plece in fruntea a 12000 de oameni ca sa il omoare pe David, numai pe David. Oare el credea ca poporul il va vinde pe David, credea ca mercenarii de langa David, cei care il stiau de pe cand se uscau de foame si sete prin pesteri fugariti de Saul i-l vor da pe David pe tava? Credea ca ii tremura cuiva maduva in oase cand o sa il vada pe el cu sulita in mana fugind dupa David? Credea ca il va asculta cineva dintre soldati? Se pare ca el chiar credea asta.
Absalom are o sclipire cand il vede pe Hushai aparand in sala de consiliu unde era adunata toata floarea rebela sau buimacita a batranilor poporului. Se stia ca Hushai e prieten cu David si indoiala, curiozitatea erau la extrem. Ce va spune? Cum va actiona? Deja planul lui Ahitofel era aprobat, stampilat, parafat, pecetluit, dar ... ia sa vedem ce zice Hushai. Acesta cu maduva tremurand la maxim ii aduce aminte lui Absalom ca tatal lui e un  razboinic, oamenii care sunt cu el nu-s niste papa-lapte ci niste mercenari. Cel mai bine ar fi sa astepte un pic ca sa se adune cei ce doresc sa lupte din Israel, sa fie cata frunza si iarba si asa sa plece la razboi. Hushai stia ca cei din oastea lui Absalom nu sunt soldati ci voluntari ce tremura cu sabia sau sulita in mana, nu stiu disciplina, ca chiar de ar fi cata frunza si iarba sau cat nisipul de pe malul marii nu au nici o sansa. Insa face asta ca sa ii faca timp lui David sa plece mai departe, sa ajunga intr-un loc unde pana si reliful sa ii fie de ajutor. Absalom e in delir cand ii aude sfatul, il accepta la unison cu sfatul inteleptilor adunati langa el.
Baietii preotului Tadok nu pot sa stea in Ierusalim, ar fi prea batator la ochi cate calatorii au de facut de cand e Absalom rege si stau intr-un sat vecin cu orasul. O servitoare era cea care le ducea mesajele si ei apoi plecau la David cu vestile din palat. Numai ca cineva vede totul si i se raporteaza lui Absalom care isi pune agentii secreti la lucru. Dar, oamenii nu sunt asa incantati de Absalom si oamenii lui asa ca ii dau tot suportul lui David si oamenilor lui. Femeia din Bahurim la care ajung baietii lui Tadok ii ascunde in fantana, minte spunand ca acestia au trecut deja apa. Vestea ajunge la David si toti trec Iordanul si ajung la Mahanaym. Localitatea asta este o localitate cu o istorie bogata. Israel e cel ce i-a dat numele cetatii Mahanaym care inseamna Doua campuri.
Flamand, insetat, haituit, trist, dezamagit impreuna cu o mare multime de mercenari, osteni de prima clasa, sotii, copii, servitori, David intra in Mahanaym. Aici insa Domnul ii trimite trei oameni care nu vin asa cu mana goala ci aduc: paturi, lighene, vase de lut, grau, orz, faina, grau prajit, fasole si linte, miere, lapte batut, oi si branza de vaci. Cei trei oameni dornici sa isi arate bunatatea, fidelitatea, loialitatea, dragostea dincolo de cuvinte sunt: Shobi (fiul regelui Nahash) regele amonitilor, Machir este cel care l-a luat sub aripa lui pe Mefiboshet cand Saul murit si Barzilai ghiladitul un batran si bogat om din Roghelim.
Numai ca David intra in depresie si asta il face sa isi piarda perspectiva. Ioab insa il stie pe David, il vede ca depresia isi spune cuvantul, ca nu mai gandeste cum trebuie si nu il lasa sa mearga cu ei in lupta. Sunt mii de oameni, de luptatori cu ei acolo asa ca trebuie impartiti in trei si Ioab, Abisai si Itai sunt conducatori de trupe. Fiecare din ei primeste ordinul sa nu il omoare pe  Absalom, sa se poarte frumos cu el, toti cei din popor si toti cei ce au plecat sa lupte au auzit sfatul lui David in ce il priveste pe Absalom.
Rebelul rege nu are timp sa treaca pe la coafor inainte de a pleca la razboi si ajung intr-o padure stufoasa iar aici nu se asteapta sa dea nas in nas cu oamenii lui David care ii macelaresc. Banuiesc ca Absalom mandru de el intra in padure cu parul fluturandu-i in vant si nici prin varful mintii nu ii trece ca nu departe de aici isi va gasi sfarsitul. Podoaba capilara de care era atat de mandru si prin care ajunsese vestit i se prinde in crengile unui copac, magarul de sub el nu pune frana ca sa se opreasca si alearga mai departe iar Absalom ramane spanzurat in propriul par de crengile unui copac.
Este vazut de oamenii lui Ioab insa stiau de sfatul lui David si nimeni nu ii face nimic insa ii spun lui Ioab ca l-au vazut pe Absalom. Nu era inca mort si Ioab infinge trei sulite in el. Mai aflu aici un amanunt despre Ioab. Nu era un razboinic de rand. Avea 10 tineri care ii duceau armele. Asta faceau acestia, stateai langa el cu inca o arma in mana pregatita pentru Ioab. Si cei zece acum il bat pe Absalom pana ce acesta moare, apoi il dau jos din copac, il ingroapa si pun deasupra o multime de pietre. Absalom este rege cateva zile insa in aceste cateva zile isi ridicase un monument in cinstea lui, monument care se numeste Monumentul lui Absalom.
Ioab stie ca a incalcat porunca regelui insa mai stie ca regele e in depresie. Acum e momentul cand nu judeca lucrurile cum trebuie, cand e clar ca emotiile il fac sa nu mai vada importanta lucrurilor si oamenilor. E un om caruia ii curge prin vene un sange fierbinte insa in acelasi timp e un om care are taria de a sta ferm in fata lui David si cand acesta turba de manie si cand o lua pe ulei.
Aranjeaza in asa fel incat vestea sa ajunga la David spusa de un cushit care era nubian sau etiopian. Nu trimite un israelit, un evreu pentru ca vestea care ajungea la David nu era buna pentru starea in care se afla el, era buna pentru poporul care era cu David. Pleaca cushitul insa un evreu numit Ahimaat, renumit la concursurile de cross pe distanta lunga vrea sa duca vestea el lui David si nu cushitul.
David astepta vestea buna ca fiul sau e bine insa vestea buna e ca Absalom e mort si armata lui invinsa iar armata lui David a iesit biruitoare. Vestea buna adusa de curieri e rea pentru David care in depresia in care se zbatea nu mai punea pret pe poporul de care era inconjurat si care ii era loial. Pleaca de la poarta, din locul unde statuse de cand plecasera oamenii lui la razboi si se duce intr-o camera ca sa il boceasca pe Absalom, pe cel care il haituise, ii luase tronul, nevestele.
Numai ca vine Ioab, care trebuie sa ii spuna regelui ca e pe aratura tare de tot. Daca nu isi revine, armata il va lasa si nici un soldat, mercenar nu va mai sta langa el. David isi revine, realizeaza ce face si merge sa isi felicite ostenii pentru victorie, osteni care instrasera in cetate rusinati ca au reusit sa aduca victoria peste Israel.
L-am vazut pe Ioab cu multe bube si defecte insa pot vedea il el un bun mentor, un excelent om militar, unul care e in stare sa-l infrunte pe rege pentru binele poporului, care sta de partea poporului cand regele e pierdut in depresie. Cumva nu imi doresc sa am astfel de prieteni cu sange fierbinte langa mine insa analizandu-l mai bine, vad ca mi-as dori un astfel de mentor care sa ma ia de guler si sa ma ajute sa ma trezesc, sa vad situatia reala.
Vad mana Domnului la lucru prin Hushai, Ioab, Tadoc si fii sai, Shobi, Machir, Barzilai ghiladitul un batran si bogat om din Roghelim, servitoarea ce duce vestea baietilor lui Tadoc, oamenii dispusi sa isi riste viata pentru David, pentru omul dupa inima Lui Dumnezeu. Ioab este cel care il confrunta pe David si il forteaza sa vada si el asta. Iar David ii recunoaste autoritatea de mentor in viata lui si actioneaza dupa cum spune Ioab, se supune, e dornic sa asculte, sa invete.

2 comentarii:

Oana spunea...

Să recunoști un mentor, să ai capacitatea de a discerne... de dorit.
Interesantă *poveste*, Cella...

cella spunea...

Oana,
stiind ca nu mai e mult din viata lui David imi vine sa ma intorc in ! Samuel :d