final de misiune Charity Cup 2011

Aseara mare parte din "misionari" au ajuns in Romania si ... s-au imprastiat pe drumul cel mai scurt spre casa. Astazi dupa pranz, si cei care din motive obiective au trebui sa mai ramana, au plecat spre casa cu inimile multumitoare  ...

Nu m-am intalnit cu toti ca sa ii intreb pe fiecare in parte cum a fost si ce ganduri au acum la final de misiune. Dar am discutat un pic mai mult cu doua fete care pentru prima data au slujit in Moldova si raspunsul a fost: "mi-a placut, m-am virusat". Cu 9 luni in urma, una dintre ele, si-a pierdut mama in urma unui cancer care nu s-a lasat invins. Aseara imi spunea ca perioada de suferinta a mamei ei insa si a lor ca familie (din cate am inteles eu sunt 10 sau 11 copii) a fost cu multe intrebari insa o istorioara a ajutat-o sa inteleaga ca suferinta nu ne omoara ci ne face sa devenim perle. Pentru fiecare fata cu care a lucrat a facut un inel cu o perla. Si nu numai atat, a facut pentru fiecare fata din misiune ca uitandu-se la inel sa nu uite ca este pretioasa, ca suferinta transforma, ca nu e nimic in zadar, ca totul lucreaza spre binele nostru.

Stefan Iliescu sau Stefi cum ii zic "misionarii" era atata de obosit aseara insa fata ii era stralucitoare. Eram la McDonald`s, trecut de miezul noptii si el spunea ca a fost atata de frumos ... e obosit insa a fost bine, frumos. Vali Barac mi-a zis ca mi se pare mie ca arata obosit si nu intelege de ce toata lumea ii spune asta, se simte fresh ... Dimineata insa spunea ca de mult nu a mai dormit asa bine si mult.

L-am intrebat pe Geroge Puraci aseara cum a fost in misiune dincolo de plimbarile peste Prut. Mi-a zis ca a avut ca motto: "mai bun este sfarsitul unui lucru decat inceputul lui"  si desi venisera in misiune trebuiau sa nu uite ca misiunea e in ei. Provocarea era: sa se bucure intotdeauna, sa fie multumitori intotdeauna si sa se roage ne`ncetat. Fericit povestea ca a mai invatat ceva: sa nu mai intrebe: "de ce?" ci sa ceara intelepciune de la Domnul ca sa vada ce e de invatat, ce motiv gaseste de multumire, de bucurie indiferent de circumstante si sa se roage pentru toti, oricand, oriunde.

Cu Mike am povestit putin, la o inghetata fugarita si imi spunea ca e linistit, multumit ... "acum dupa cele doua saptamani sunt multumit". La el trebuie sa mai astept sa se aseze lucrurile ca sa mai scot ceva informatii detaliate insa fata lui arata multumirea de care vorbea.

Multi se intreaba: si ce au rezolvat ca au stat 2 saptamani acolo? Au schimbat lumea? Au facut minuni? Nu, nu au facut minuni insa au propriile lor minuni primite de la Cel ce face minuni. Nu au schimbat lumea, nici nu au cum si nici nu era asta scopul. Dar, s-au intors schimbati. "Dupa astea doua saptamani ma intorc acasa atata de multumitoare pentru ceea ce am, sunt si este in jurul meu. Sunt multumitoare cum nu am fost niciodata. Nici nu am realizat vreodata ca ar trebui sa si multumesc"

"Cella, stii ce a fost foarte fain? Ne-am folosit creativitatea pentru a imbunatati lucrurile, am gasit oameni ingeniosi care au schimbat lucrurile ca sa ne imbunatatim conditiile in care trebuia sa stam si lucram. S-a meritat fiecare minut acolo. M-am virusat si ma intorc acasa contagioasa. Sper sa dau virusul si celor de acasa, sa mearga si ei in misiune, sa slujeasca si ei de dragul lui Christos."

O cabina de dus ... vestita