vineri, 8 iulie 2011

nu invart idei

Aseara am fost invitata la o lansare de carte si ... m-am dus. In viata mea nu am auzit atatea contradictii in termeni pe minut. Autorul nu a catadicsit sa vina la acest eveniment insa era un domn care a inceput sa spuna despre carte, cine e autorul ... si oricine putea pune intrebari. Ni se spusese ca informatiile vor fi prezentate la un nivel academic si ... ma gandeam ca vor folosi niste termene de-o sa ma doara mintea. M-a durut insa de modul in care un om poate sa se joace cu ideea si cuvintele fara sa raspunda la o intrebare in care trebuia sa spuna Da sau NU.
Socant a fost sa vad ca sunt oameni interesati sa auda mai multe, parca ar fi inteles ideile ce nu aveau nici o logica. Dar inca o data am realizat cat este de important sa stii ce crezi, in cine crezi, cum e Dumnezeul in care crezi, ce face El pentru tine si pentru cei din jur, daca ti-a raspuns cand L-ai chemat, daca ai vazut minuni care sa te faca constient ca Dumnezeu nu o poveste.
Am asistat la un joc de concepte care puse cap la cap erau un nonsens. Am realizat ca e atat de usor sa iti cauti adepti ai teoriei, filosofiei, "stiintei" intre oameni, indiferent de patura sociala si intelectuala, uneori si religioasa. Daca radacinile iti sunt in vant te prinzi de orice ti se pare tie ca este pamant. Insa daca radacinile mele sunt ancorate in Dumnezeu, El nu ma lasa sa ma ia vantul jocurilor de idei si concepte.
"Noi oamenii suntem o entitate de energie condensata". La expresia asta m-a pufnit rasul. Parca as fi fost asemnata cu o cutie de lapte condensat. E de ras si totusi e de plans. Cand stii pe ce pamant stai te pufneste rasul si in acelasi timp te ingrozesti de ideile ce le debiteaza unii si cu care au mare priza la public. Ne plangem ca depravarea atinge cote inimaginabile insa implinirea tuturor dorintelor si placerilor este incurajata. In conceptia autorului acelei carti ca sa ajungi fiinta spirtuala, superioara oamenilor normali, implinindu-ti-le ajungi sa nu mai simti durere, nu te mai enervezi ... devii superior. L-am rugat sa imi faca si mie cunostinta cu un astfel de om care nu se mai enerveaza ca eu sunt cam intrebacioasa de fel. Domnul prezentator era ofuscat deja dupa ce ii pusesem cateva intrebari si la care mi-a dat niste raspunsuri filosofoase care nu aveai nici o logica.
M-a intrebat "daca m-a satisfacut raspunsul" ( nu stiu cat de academica este expresia asta) si i-am spus ca nu. Deja era rosu la fata si am banuit ca si el era tot normal ca si noi, inca nu isi depasise limitele ca sa iasa in acea sfera de spiritualitate.
Oamenii sunt incurajati sa nu isi foloseasca ratiunea, gandirea ci simturile, impulsurile si totusi el prezenta o stiinta care promitea intelepciunea daca o dobandeai. Normal, a fost intrebat cum poti sa pricepi stiinta asta daca nu iti folosesti ratiunea ci simturile. A cotit-o si nu a putut raspunde logic la asta ...
Ce cred?
In cine cred?
Cine este Dumnezeu?
Care e relatia dintre mine si El?
David nu facea filosofie cand il haituia Saul prin munti si vai. Pentru David, Dumnezeu era real, prezent cand ii scotea in cale o stanca ce il ascundea de Saul si armata lui. Nu era o figura de stil, o metafora, o imagine simbolistica. Pentru mine, Dumnezeu nu e un mit, o poveste istorica, o carja pentru cei cu IQ mai scazut. Fiul lui Dumnezeu, Christos intrupat, Cel ce a murit si a inviat, Cel crucificat a facut posibil ca eu sa devin fiica lui Dumnezeu. Nu sunt nepoata Lui, sunt fiica Creatorului acestui univers. Prin Christos pot sa ma duc la Dumnezeu, la Tatal meu.
Nu e un concept pe care il invart, nu e un joc de cuvinte si idei ci e ceea ce cred, ceea ce ma defineste. Nu ma strofoc sa ajung in nu stiu ce grad de spiritualitate ca sa Il simt pe Tatal meu, pentru ca El e aici, e cu mine, in mine. Nu ma iubeste o energie ci o Persoana pe care nu o pot vedea cu ochii astia fizici, aici pe pamant mi-i imposibil. Insa ACASA, Christos ma va duce la Tata, la Dumnezeu.
Initial mi-a parut rau ca m-a dus acolo si m-am aprins auzind ideile acelui domn. Insa o vad ca o provocare de a-mi lasa radacinile sa fie ancorate si mai tare in Dumnezeu, in Christos, de a lasa Duhul Sfant sa imi spuna, reaminteasca cine e Tatal meu.
Tatal meu aude cand Il strig si imi raspunde. La fel ca David cant, cred si eu: "Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu! Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul mântuirii mele, întăritura mea, scăparea mea şi mântuitorul meu! Tu mă scapi de asuprire! Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă, şi sunt izbăvit de duşmanii mei. " 2 Samuel 22:2-4.

4 comentarii:

Cristina spunea...

Ai dreptate, daca un om nu stie cine este, acesta poate fi dus de nas de primul venit. Foarte fain ai descris ce s-a intimplat :)

Cella spunea...

Buna Cristina si bun venit in randul celor ce asteapta minuni;)
Cred ca atata vreme cat ma duce valul, pot fi luat si de vant :D

Ligia spunea...

Slava Domnului ca am avut harul sa fim ancorati in El. Multumim pentru impartasirea experientei tale, Cella!

Cella spunea...

Ligia,
trebuie sa ramanem ancorati ... altfel, ne ia vantul.