Sa sti ca si astazi sunt eroi, unii chiar de mare valoare, dar ei sunt printre noi, prietenii nostri, poate, cei din aceasi adunare, ori care stim pur si simplu de unde sunt. Iti amintesti expresia in dreptul Domnului Isus? Nu este El fiul Mariei si al lui Iosif, nu sunt fratii lui printre noi? Si nu a facut multe minuni acolo, din pricina necredintei lor.
O expresie uimitoare scrisa de Ioan in 6:28: Ce sa facem ca sa savarsim lucrarile lui Dumnezeu?
Raspunsul ii umple de nemultumire, pentru ca nu ii ridica de pe pamant: Lucrarea pe care o cere Tatal, este sa credeti in Cel pe care l-a trimis El. Aceasta era intr-adevar o lucrare de erou, dar nu era pe placul lor. Atunci cum vedem eroii? Te las sa imi raspunzi tu."
Sa crezi in Dumnezeu si sa te increzi in El orice ar veni peste tine.
Sa actionezi asa cum spune El in ciuda trendului care pare sa ne conduca vietile.
Sa ramai cinstit in ceea ce ti s-a incredintat.
Sa iubesti pe cei care nimeni nu dau doi bani pe tine si pe cei pe care nu da nimeni doi bani.
Sa alegi sa ramai langa prietenii, fratii, rudele tale cand acestia sunt in belele, necazuri.
Sa ajuti fara sa faci poze, filme, articole, fara sa stie nimeni in afara de tine si cealalta persoana.
Sa iti umpli mintea cu ceea ce spune Dumnezeu si nu cu orice altceva.
Sa faci alegeri dupa Cuvantul Sau chiar daca par nebunesti.
Sa nu iti lasi coloana vertebrala strambata sau maleabila de dragul altora.
Nu poti sa faci nimic din toate astea daca dragostea lui Christos nu te-a coplesit, nu te-a umplut, daca nu esti imbibat cu ea incat sa simti ca daca apesi cu degetul pe propria piele iese dragoste... Asta inseamna sa vrei sa Il cunosti dincolo de cuvinte, sentimente, idei, concepte, decat poti concepe sau gandi. Sa devii una cu El.
Atata vreme cat Christos e cartea de vizita ce iti deschide usile si nu constientizezi ca El a venit sa moara pentru tine ... e doar activism mascat.
Cand Christos e cel ce trebuie sa iti implineasca dorintele pentru ca tu i-ai facut marea favoare de a crede in El ... nu e decat religiozitate ... insa una falsa.
Cand dai din obligatie, ca asa trebuie sau ca asa e mai bine pentru tine se numeste filantropie.
Cand faci tot felul de actiuni in Numele Lui luandu-ti laurii ... nu stiu cum se numeste insa numai dragoste de El nu se cheama.
Am fost in misiuni pe termen scurt si nu ma consider o eroina ... Oh, nu in nici un caz. M-am dus din curiozitate prima data ... efectiv curiozitate. Apoi, am fost sa slujesc insa am comentat ca mancarea nu e ca acasa, ca patul nu e ca al meu, ca painea nu e ca a noastra, ca ... si am spus multe in gand si cu voce tare. Pentru o saptamana sau doua am iesit din confortul meu si am lucrat spre binele altora.
Ma uit la Christos si, analizandu-ma prin prisma Lui nu ma consider o eroina pentru ca comentez cand ... ceva nu-mi convine, imediat sar in sus. La capitolul dragoste cred ca sunt mult sub minus si asta mai tot timpul. Imi este mai usor sa accept oamenii. Insa ... sa ii iubesc? ... prefer sa ii tin la distanta. E normal oarecum pentru ca asta vine dupa ce mi-am luat-o in freza cu varf si indesat iubindu-i. Ranile trec insa cicatricile raman. De aceea prefer sa suflu si in inghetata decat sa ma frig din nou.
Ma agat cu disperare de Christos constienta ca nu pot iubi, ierta, accepta, uneori tac cand ar trebui sa vorbesc si vorbesc cand ar trebui sa tac, ca nu dau decat cand nu ma afecteaza prea mult, comentez la orice si oricand, oriunde. Vreau sa stau langa El pentru ca ispitele nu sunt povesti de adormit copii pentru mine, vin sub diverse forme stiindu-mi bine slabiciunile si uneori ma dezechilibreaza si ma buimacesc de habar nu am ce-i cu mine.
Cand trendul merge pe "Carpe Diem!" - "Traieste Clipa!", placerea, nu-ti interzice nimic, nu-ti reprima dorintele ci implineste-le eu am decis sa ma uit la Cel ce este Dragoste, Dreptate, Mila, Sfintenie, Indurare. Am decis sa ma las modelata, schimbata, provocata, iubita si uneori cred ca daca eu as fi fost in locul Lui Dumnezeu imi pierdeam rabdarea cu mult timp in urma. Uit insa ca El are indelunga rabdare si nu se compara in nici un caz cu conceptia mea despre rabdare si indelunga rabdare.
Eroii zilelor noastre sunt printre noi, sunt cei care uita de ei in favoarea altora, care se roaga in taina pentru mine si altii, care iubesc in ciuda a tot ce li se intampla, care isi dau viata de dragul Lui Christos, care slujesc oriunde ca si cum ar fi intr-un colt de rai sau ar avea conditiile perfecte de viata, care traiesc minuni ... zilnic.
Uitandu-ma la ei, ma cuprinde o rusine amara ...
4 comentarii:
Cerasella! Ca orice lucru din universul material unde cu onoare traim, pentru a vedea, sau a considera, sau..., pe cineva EROU, trebuie sa ne fixam un punct de referinta. Or tocmai stabilirea punctului de referinta reprezinta greutatea vietii noastre, pentru ca sunt atatea posibilitati, cati indivizi sunt in jurul nostru. Un copil nascut intr-o familie, poarta in sine numele familiei (tatalui), caracterele parintilot (genele), interesele familiei, onoarea familiei, etc.Fiind nascuti in familia lui Dumnezeu, purtam in noi Caracterul Tatalui nostru, ne asemanam cu Fratele nostru mai mare, de aceea zice Scriptura: Cel ce sfinteste si cei ce sunt sfintiti, sunt dintr'unul. De aceea Lui nu-i este rusine sa-i numeasca frati... (Evrei 2:11). Stabilindu-ne punctul de referinta in Domnul Isus, ii vom privi pe cei din jurul nostru prin ochii Lui, vom sta in imediata Lui vecinatate cu fata noastra indreptata catre El, ca si Fata Lui sa lumineze fata noastra (sa ne considere sfinti).
Zice Sfanta Scriptura ca El nu a cautat sa-si placa Lui, ci a cautat sa fie placut Celui ce L-a trimis, nu a vorbit cuvintele Lui, ci a vorbit cuvintele Celui ce L-a trimis, nu a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Cel ce L-a trimis, ci S-a facut ascultator ... de aceea si Dumnezeu il numeste EROU. Filipeni 2:5-11.
Ai facut o lista lunga cu tot felul de dorinte, unele le poti implini, altele ba. Uite-te cu bagare de seama in jur, si de vei vedea pe vreunul din apropiere (din familie, priteni, adunare), ca seamana cu Domnul Isus, no pe acela numeste-l erou, fara nici o frica. La numit Dumnezeu inaintea ta. Daca vrei sa locuiesti pe Muntele cel sfant (ps. 15), pretuieste-i pe cei ce seamana cu El.
Am un nepot, desi cam batran nu-i prea terminat, asta nu are capacitatea de a deslusi din Scriptura cum ar fi bine sa fie, sau sa traiasca. Lui ii trebuie un cod de legi , ceva in felul DO and DON'T, si i-ar fi usor, zice el. Ori cand ne luam puncte de referinte gresite, firesti, pamantesti (diplome, bani, frumusete, batranete, succese, culturisme, si mai stiu eu cate), nu-i de mirare ca eroii nostri sunt niste arataturi pe care astazi ii adoram, iar maine ne este rusine ca am facut-o.
Cred ca uitandu-te de la experienta vietii, imi dai dreptate. De nu, nu-mi spune.
Cred ca in linii foarte mari am mazgalit putin caracterul unui erou. Cautare cu folos! Livius
Asa am o multime de eroi si incep cu bunicii, parintii, fratii mei. Apoi ma gandesc la cei din biserica unde merg, la prietnii de langa mine sau de peste mari si tari.
Eu alesem modelul ideal si ... ridicasem stacheta foarte sus.
Ai facut ceva progrese. Se vede ca nu m-am ostenit degeaba.
Uite iti mai dau un exemplu, apoi plec, la noieste putin peste miezul noptii. Iti amintesti desigur intamplarea povestita de Luca, de pe drumul Emausului. Calatorul vorbeste cu cei doi (oare care au fost), la explica lucruri noi, necunoscute de ei, apoi... dispare! Ce zic ei "Oare nu ne ardea inima in noi cand ne deslusea Scripturile?" Cat de departe era eroul? Cum de nu l-au cunoscut? Ooo, dar ce schimbare s-a produs in ei in momentul cand l-au cunoscut! Si era asa de aproape...
Cum de nu L-au cunoscut?
Erau suparati, dezamagiti, ... obositi, cu nervii la pamant.
Nu inteleg insa cum de nu-au recunoscut vocea, cum de nimic din infatisare nu au recunoscut ...
Insa gestul de la frangerea painii i-a adus la realitate si i-a repus pe drumuri.
Trimiteți un comentariu