Saptamana asta in Iasi se sarbatoresc Zilele Iasului, aglomeratia e mare, puhoi de oameni circula pe toate strazile ... Sambata trecuta, pelerinii deja erau ajunsi in Iasi. Odata cu pelerinii apar si hainele, caciulile, papucii de blana ... Pe esplanada de la Hala Centrala e un fel de afumatoare in miscare. Insa desi sunt 4 grade afara si din cand mai picura, oamenii stau inghesuiti la masa, cu o cana de vin fier in mana, cu niste mici, costite sau carnaciori la gratar.
Masele de care se tot vorbeste nu vin numai la Mitropolie ... vin sa faca cumparaturi, sa vada artificiile, sa mai sterpeleasca de pe la unii sau de pe la altii ... Am fost si eu la cumparaturi. Normal ca am fost. E un soi de pelerinaj printre tarabe incercand sa gasesti unde e mai ieftin decat in magazine ...
Anul asta am inteles ca la manifestatie au fost doi sfinti adusi. Mi-am impus de multa vreme sa stau departe de TV si radio. Citesc stirile ce imi vin pe e-mail ... si mi-i de ajuns. Nu ma leg de cei care au venit de aproape sau de departe, au indurat frigul, ploaia ca sa ajunga langa catafalcul sfintilor. Nu ma leg de cei din fruntea procesiunii ... ma infurii pe mine pentru dispretul pe care il am fata de oamenii care sunt acolo. Imi e usor sa fiu ironica pentru ca ironia imi curge prin vene ... insa sa ii iubesc cum ii iubeste Christos imi e cumplit de greu. Arunc cu pietre faurite din ironie, nesimtire si o aura de sfintenie ...
Ilie s-a dus in pustiu, pe Sinai ca sa vorbeasca cu Domnul. A stat tot in pustiu, la Cherit, fiind hranit de corbi ca sa invete cine este Dumnezeu. Apoi a vazut inmultindu-se faina si uleiul de la vaduva ca sa experimenteze pe propria piele dependenta de Dumnezeu.
Doamne, iarta-ma ca in loc sa-i iubesc pe cei veniti in pelerinaj, i-am judecat. In loc sa le arat pe Christosul din mine, mi-am dat eu arama pe fata, arama ironica, amara ...
Isus a intrat in Ierusalim, multimea il aclama ... si el plangea pentru oamenii din cetate. Ce fac eu? Plang? Nici vorba ... Nici nu mi-i mila, nici nu ma intereseaza, nici nu imi pasa ... Amara si cruda realitate!
Doamne, schimba-ma ca e dezastru cu mine!
Masele de care se tot vorbeste nu vin numai la Mitropolie ... vin sa faca cumparaturi, sa vada artificiile, sa mai sterpeleasca de pe la unii sau de pe la altii ... Am fost si eu la cumparaturi. Normal ca am fost. E un soi de pelerinaj printre tarabe incercand sa gasesti unde e mai ieftin decat in magazine ...
Anul asta am inteles ca la manifestatie au fost doi sfinti adusi. Mi-am impus de multa vreme sa stau departe de TV si radio. Citesc stirile ce imi vin pe e-mail ... si mi-i de ajuns. Nu ma leg de cei care au venit de aproape sau de departe, au indurat frigul, ploaia ca sa ajunga langa catafalcul sfintilor. Nu ma leg de cei din fruntea procesiunii ... ma infurii pe mine pentru dispretul pe care il am fata de oamenii care sunt acolo. Imi e usor sa fiu ironica pentru ca ironia imi curge prin vene ... insa sa ii iubesc cum ii iubeste Christos imi e cumplit de greu. Arunc cu pietre faurite din ironie, nesimtire si o aura de sfintenie ...
Ilie s-a dus in pustiu, pe Sinai ca sa vorbeasca cu Domnul. A stat tot in pustiu, la Cherit, fiind hranit de corbi ca sa invete cine este Dumnezeu. Apoi a vazut inmultindu-se faina si uleiul de la vaduva ca sa experimenteze pe propria piele dependenta de Dumnezeu.
Doamne, iarta-ma ca in loc sa-i iubesc pe cei veniti in pelerinaj, i-am judecat. In loc sa le arat pe Christosul din mine, mi-am dat eu arama pe fata, arama ironica, amara ...
Isus a intrat in Ierusalim, multimea il aclama ... si el plangea pentru oamenii din cetate. Ce fac eu? Plang? Nici vorba ... Nici nu mi-i mila, nici nu ma intereseaza, nici nu imi pasa ... Amara si cruda realitate!
Doamne, schimba-ma ca e dezastru cu mine!
5 comentarii:
Sti ca Dumnezeu a mai pastrat oameni care se roaga inca pentru Iasi...care iubesc orasul asta si fac fapte pentru a dovedi iubirea lor! Nu ma prea imi place sa fac asta, insa sunt mandru de biserica Way of Joy din Iasi care face asta de cand ii stiu eu si ma laud cu ei, pentru ca nu si-au plecat genunchiul in fata ipocriziei si nepasarii si ironizarii celor ce nu il cunosc pe Domnul, ci sunt in picioare gata de lupta, gata sa arate un Hristos viu, un Hristos care plange pentru "cetatea celor 7 coline"....
Cred ca provocarea suna cam asa: esti gata sa Il lasi pe Christos vizibil in tine?
Anul trecut am scris eu, acum ai scris tu.Ai atata dreptate si crede-ma ca iti simt amaraciunea printre randuri.De la an la an starea natiunii noastre crestine...se deterioreaya treptat. Eu am urmarit la tv. la stiri si m-a scarbit mascarada de asa yisa inchinare, impletita cu mici, sarmale, icoane, vin fiert....
Domnul sa aiba mila de poporul roman!
Elena,
dar cu noi ce facem?
STII CE ESTE CURIOS? Oamenii astia cauta ceva ...Le este sete si vin la o fintima seaca...Mare durere...
Trimiteți un comentariu