Maine e de odihna, e duminica, e Sabatul meu si al altora. Insa comparand modul meu de pregatire pentru Sabat, sarbatoare cu al poporului Israel, cu ceea ce spune Dumnezeu descopar ca sarbatoarea mea nu mai are acelasi farmec si bucurie pentru ca nu am urmat instructiunile. Nici o sarbatoare din Israel nu era asteptata in liniste, plictiseala, nervi sau cand erau la prasit, arat, secerat sau mai stiu eu ce treaba aveau ei.
Numeri 10:1-10 Domnul i-a zis lui Moise: „Fă două trâmbiţe din argint; să le faci din argint bătut şi să le foloseşti pentru chemarea adunării şi pentru pornirea taberelor.
Când se va suna din ele, toată adunarea să vină înaintea ta, la intrarea în Cortul Întâlnirii.
Când se va suna doar dintr-o singură trâmbiţă, să vină la tine doar conducătorii, căpeteniile miilor lui Israel.
Când veţi suna alarma, să pornească taberele din partea de răsărit;
când veţi suna a doua alarmă, să pornească taberele din partea de sud.
Să se sune alarma ori de câte ori pornesc.
Când veţi strânge laolaltă adunarea, să sunaţi, dar să nu sunaţi ca la alarmă.
Fiii lui Aaron, preoţii, să sune din trâmbiţe; aceasta să fie o poruncă veşnică pentru voi şi pentru urmaşii voştri.
Când veţi merge la război în ţara voastră, împotriva duşmanului care vă asupreşte, să sunaţi alarma din trâmbiţe şi Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va aduce aminte de voi şi vă va elibera de duşmanii voştri.
De asemenea, în zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre periodice, să sunaţi din trâmbiţe peste arderile voastre de tot şi peste jertfele de pace; ele vor face ca Domnul, Dumnezeul vostru, să Îşi aducă aminte de voi. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“
Maine, e ziua mea de bucurie. Si trambita ma anunta asta, ma anunta de azi ca maine e ziua mea de bucurie. Imi reaminteste sa ma pregatesc de bucurie, sa imi fac treaba care maine m-ar putea impiedeca sa ma bucur, sa ma spal, sa imi fac mancarea, sa recapitulez binecuvantarile, minunile, rugaciunile ascultate, sa repet cantarile invatate si stiute pentru ca maine sa ma bucur. Sau, in zilele cand vin sa aduc jertfe de pace si arderi de tot. Adica zilele in care postesc, ma rog pentru ceva sau cineva anume, imi cer iertare pentru pacatele stiute si nestiute, ma sfintesc. Insa nici zilele acestea nu sunt neanuntate, fara zgomot.
Nu oricine suna din trambite. Nu orice om putea sa anunte sarbatorile, numai preotii si vad ca datoria lor era sa anunte, sa sune din trambite cand eu ma duceam cu jertfa pentru pacat. Adica poporul din jur stia ca Cella a venit sa aduca o jertfa pentru pacat, Cella e pacatoasa si vrea sa isi refaca relatia cu Dumnezeu. Sau Cella vrea sa multumeasca .... Totul era public. Si, cred ca tu ca trecator, te puteai intreba: oare ce pacat a comis Cella? Insa nu era treaba nimanui sa imi stie pacatul. Important era ca eu eram cea care imi aduceam oaia, boul, pasarea acolo ca sa moara pentru pacatul meu, voiam sa reintru in relatia cu Dumnezeu.
Mi-am ales o zi de bucurie, duminica sa fie Sabatul meu, ziua mea de multumire si bucurie. Insa dupa atatia ani in care am tratat duminica ca o alta zi cu cereri, plangeri, .... uneori munca, alergare, acum imi e greu sa nu cer, sa nu ma plang, sa nu muncesc, sa nu alerg.
Stiu ca nu mai traiesc in vremurile poporului Israel de atunci, ca Isus, Mesia a venit si a implinit legea, ca acum traiesc sub har si nu sub lege. Acceptand faptul ca Mesia, Fiul Lui Dumnezeu a murit pentru mine, sunt iertata, infiat si intru in familia Lui Dumnezeu. Descopar ceva fascinant despre familia asta in 1 Petru 2: 9-10 "Voi insa sunteti o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfant, un popor pe care Dumnezeu Si l-a castigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din intuneric la lumina Sa minunata; pe voi, care odinioara nu erati un popor, dar acum sunteti poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu capataserati indurare, dar acum ati capatat indurare."
Eu, Cella ... eram nimeni in lume si acum fac parte dintr-o semintie aleasa, dintr-o preotie imparateasca, dintr-un neam sfant, din poporul Lui Dumnezeu. Sa sune trambitele! Stai! Si eu pot sa sun .... neamul suna trambitele .... maine e zi de sarbatoare!
Sa sune trambitele!
Numeri 10:1-10 Domnul i-a zis lui Moise: „Fă două trâmbiţe din argint; să le faci din argint bătut şi să le foloseşti pentru chemarea adunării şi pentru pornirea taberelor.
Când se va suna din ele, toată adunarea să vină înaintea ta, la intrarea în Cortul Întâlnirii.
Când se va suna doar dintr-o singură trâmbiţă, să vină la tine doar conducătorii, căpeteniile miilor lui Israel.
Când veţi suna alarma, să pornească taberele din partea de răsărit;
când veţi suna a doua alarmă, să pornească taberele din partea de sud.
Să se sune alarma ori de câte ori pornesc.
Când veţi strânge laolaltă adunarea, să sunaţi, dar să nu sunaţi ca la alarmă.
Fiii lui Aaron, preoţii, să sune din trâmbiţe; aceasta să fie o poruncă veşnică pentru voi şi pentru urmaşii voştri.
Când veţi merge la război în ţara voastră, împotriva duşmanului care vă asupreşte, să sunaţi alarma din trâmbiţe şi Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va aduce aminte de voi şi vă va elibera de duşmanii voştri.
De asemenea, în zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre periodice, să sunaţi din trâmbiţe peste arderile voastre de tot şi peste jertfele de pace; ele vor face ca Domnul, Dumnezeul vostru, să Îşi aducă aminte de voi. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“
Maine, e ziua mea de bucurie. Si trambita ma anunta asta, ma anunta de azi ca maine e ziua mea de bucurie. Imi reaminteste sa ma pregatesc de bucurie, sa imi fac treaba care maine m-ar putea impiedeca sa ma bucur, sa ma spal, sa imi fac mancarea, sa recapitulez binecuvantarile, minunile, rugaciunile ascultate, sa repet cantarile invatate si stiute pentru ca maine sa ma bucur. Sau, in zilele cand vin sa aduc jertfe de pace si arderi de tot. Adica zilele in care postesc, ma rog pentru ceva sau cineva anume, imi cer iertare pentru pacatele stiute si nestiute, ma sfintesc. Insa nici zilele acestea nu sunt neanuntate, fara zgomot.
Nu oricine suna din trambite. Nu orice om putea sa anunte sarbatorile, numai preotii si vad ca datoria lor era sa anunte, sa sune din trambite cand eu ma duceam cu jertfa pentru pacat. Adica poporul din jur stia ca Cella a venit sa aduca o jertfa pentru pacat, Cella e pacatoasa si vrea sa isi refaca relatia cu Dumnezeu. Sau Cella vrea sa multumeasca .... Totul era public. Si, cred ca tu ca trecator, te puteai intreba: oare ce pacat a comis Cella? Insa nu era treaba nimanui sa imi stie pacatul. Important era ca eu eram cea care imi aduceam oaia, boul, pasarea acolo ca sa moara pentru pacatul meu, voiam sa reintru in relatia cu Dumnezeu.
Mi-am ales o zi de bucurie, duminica sa fie Sabatul meu, ziua mea de multumire si bucurie. Insa dupa atatia ani in care am tratat duminica ca o alta zi cu cereri, plangeri, .... uneori munca, alergare, acum imi e greu sa nu cer, sa nu ma plang, sa nu muncesc, sa nu alerg.
Stiu ca nu mai traiesc in vremurile poporului Israel de atunci, ca Isus, Mesia a venit si a implinit legea, ca acum traiesc sub har si nu sub lege. Acceptand faptul ca Mesia, Fiul Lui Dumnezeu a murit pentru mine, sunt iertata, infiat si intru in familia Lui Dumnezeu. Descopar ceva fascinant despre familia asta in 1 Petru 2: 9-10 "Voi insa sunteti o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfant, un popor pe care Dumnezeu Si l-a castigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din intuneric la lumina Sa minunata; pe voi, care odinioara nu erati un popor, dar acum sunteti poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu capataserati indurare, dar acum ati capatat indurare."
Eu, Cella ... eram nimeni in lume si acum fac parte dintr-o semintie aleasa, dintr-o preotie imparateasca, dintr-un neam sfant, din poporul Lui Dumnezeu. Sa sune trambitele! Stai! Si eu pot sa sun .... neamul suna trambitele .... maine e zi de sarbatoare!
Sa sune trambitele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu