marți, 25 octombrie 2011

lucruri sau oameni?

Ascultarea de Dumnezeu, pazirea legilor si poruncilor Lui nu este intotdeauna usoara, frumoasa si fara piedici. Uneori ascultarea se plateste cu moartea. Si, asta nu e ceva nou. O vad inca din timpurile vechi .... inainte si dupa Ahab. Insa cand unul ca Ahab are langa el o "jumatate" ca Izabela ... trebuie sa te gandesti bine daca pleci in exil sau ramai sa iti aranjezi mormantul din vreme.

Comportamentul lui Ahab e ca a aunui copil mofturos si prost crescut. Pentru ca Nabot refuza sa ii vanda mostenirea primita de la parintii lui, regele se duce acasa, refuza sa manance, e suparat si sta in pat cu fata la perete. Daca ar fi copil ... ai mai intelege insa cand un om mare are o astfel de atitudine stii ca ceva nu e in regula cu el.

Grijulia de Izabela il intreaba ce se intampla, de ce e suparat? Nu e el rege in Israel, peste toate pamanturile si toti oamenii? Il dadaceste ca pe un copil caruia ii promiti ca ii aduci jucariile pierdute daca mananca si se ridica din pat. Ii promite ca va rezolva ea problema.

Atat regele cat si regina, Ahab si Izabela, stiau ca legea mozaica nu iti da dreptul sa vinzi permanent un pamant. Nabot nu vrea sa nu asculte de Domnul asa ca refuza sa isi vanda pamantul. Insa cand o femeie isi pune in cap sa rezolve ceva si cand in capul ei este o mixtura religioasa impletita cu o viclenie parca fara margini, nu ai cum sa te astepti sa iasa ceva bun.

Via lui Nabot era in Izreel, vecina cu palatul regelui. Nu era lasata in paragina ci era lucrata, frumoasa, insa i s-a pus pata lui Ahab sa transforme acea bucata de vie in gradina de zarzavaturi. Cand raspunsul primit  a fost nu, Ahab simte ca i se duce pamantul de sub picioare ... Puterea, pozitia i se urcasera la cap. Din vreme in vreme il tot secau profetii. A vrut sa ii ucida pe toti si o vreme ca a crezut ca a reusit insa acum apareau ca ciupercile dupa ploaie.

Izabela se foloseste de numele si sigiliul regelui si scrie la fiecare dintre oficialitatile din Izreel cate o scrisorica informativa. Nici unul dintre ei nu a gandit mai mult decat a spus Izabela. Parca erau drogati, hipnotizati cu totii. Tin zilele de post, martorii mincinosi sunt adusi imediat, se face o scurta judecata, acuza pentru blasfemie era moartea, sentinta e data rapid ca si in cazul lui Isus si .... la moarte. Nabot este ucis cu pietre in afara cetatii.

Afacerea e rezolvata. Nabot mort. Via apartine lui Ahab.

Vestea ca tocmai e improprietarit cu via lui Nabot il readuce  pe Ahab la viata care pleaca de urgenta din palatul din Samaria in cel din Izreel. Gata, are jucaria mult dorita, acum e multumit, fericit, mandru ca nevasta-sa ... prin metodele ei a reusit sa ii faca rost de bucata asta de pamant.

 Propozitia "Nabot e mort." nu il face pe Ahab sa ii puna Izabelei nici o intrebare. Nici macar el nu se intreaba cum si de ce a murit acesta. Insa vinovat pentru moartea lui Nabot in fata lui Dumnezeu este considerat Ahab si nu Izabela.

Nu am mosteniri, legea nu ma obliga sa nu vand ce am ca mostenire si ma refer aici la legile statului unde traiesc. Insa ce fac cu ascultarea de Domnul. Obsesiv ... mereu si mereu anul asta mi se reaminsteste: ASCULTA! ASCULTA! ASCULTA! Nu de ceea ce zic altii despre mine. Nu de ceea ce cred eu ci de ceea ce spune Domnul.

Pentru asta trebuie sa imi fac timp sa ascult ce spune El. Sa studiez Cuvantul Sau, sa fac conexiunile cu viata mea ca sa il pot aplica. Sa las Duhul Sfant sa ma cerceteze si sa ma schimbe. Deciziile luate uneori pot parea socante pentru cei din jur, de ce sa renunti la anumite avantaje, lucruri? Insa ... aici pe pamant ce trebuie sa iubesc? Oamenii sau lucrurile?

In ultima vreme am invatat sau am fost pusa sa invat: ca de lucruri ma folosesc si pe oameni trebuie sa ii iubesc. Cred ca in cer voi fi intrebata ce am iubit. Si suna stupid chiar si aici pe pamant raspunsul: banii, serviciul, cartile, televizorul, calculatorul, casa, pamantul, masina, pisica, catelul ....
Vreau sa nu ma folosesc de oameni si sa iubesc lucrurile ci sa iubesc oamenii si sa ma folosesc de lucruri.

4 comentarii:

Lori's page spunea...

Mersi Cella draga, ca de obicei ne pui punctul pe i. Si ce alta cere Domnul de la mine? Stii ce ma bucur ca exista pe acest pamint, in aceasta epoca, surori in Hristos care au aceasta intelegere a Cuvintului si pe care o impartasesc cu inima larga. Si mai multumesc Domnului si de tehnologie, de care ne folosim sa ne putem incuraja una pe alta. Domnul sa iti pastreze inima in dragostea Sa. Sarutari din departari, L xxx

Cella spunea...

Lori
ca sa apara pe blog prima data ma pune Domnul pe mine la colt ... si sa stii ca multa vreme imi trebuie sa pricep si apoi sa aplic in viata mea ce vrea Domnul ...
Cat despre impartasit ... daca nu ar fi fost clar si raspicat ca darurile nefolosite se iau inapoi ... nici in ziua de azi nu scriam nimic ..
Multumesc Domnului pentru tine, pentru mesajul asta de incurajare. Si tot vreau si eu niste prune de alea ...

Oana spunea...

Cella, prin cele ce scrii, ai darul de a scoate ce e rau (stai, nu te speria) din mintea, sufletul unui om si de a-l forta sa priveasca raul in ochi... ce se intimpla dupa - nu mai depinde de tine.

Dar e bine ca scrii EXACT asa cum scrii.
Cu drag.

Cella spunea...

Oana, buna specificatia ;))

Pai eu am decis sa il infrunt. si ... de ce sa fiu singura? ;))