marți, 11 octombrie 2011

lichidare la si a locului de munca


"Ilie a plecat de acolo şi l-a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând cu douăsprezece perechi de boi. El însuşi o mâna pe cea de-a douăsprezecea. Ilie a trecut pe lângă el şi şi-a aruncat mantaua peste acesta.
Elisei a lăsat boii şi a fugit după Ilie.
– Dă-mi voie să-mi iau rămas bun de la tatăl meu şi de la mama mea, i-a zis Elisei, şi apoi te voi urma!
– Bine! Du-te, i-a zis Ilie, dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut!
Elisei a plecat de lângă el, a luat o pereche de boi şi i-a înjunghiat. Dând foc uneltelor de arat, el a fiert carnea boilor şi le-a dat-o oamenilor s-o mănânce. După aceea l-a urmat pe Ilie şi i-a slujit."
1 Imparati 20:19-21

Nu scrie ca pe Ilie l-a dus Duhul Lui Dumnezeu in Israel, in Samaria. Nu. Scrie ca Ilie a plecat de pe Sinai, din Iuda, s-a dus si l-a gasit pe Elisei. Corbii, vaduva si fiul ei sunt in vacanta. Samaria acum devenise un tinut roditor, plouase, totul era verde, venise vremea primaverii cand orice om gospodar isi ara pamantul.

Elisei locuia in Valea Iordanului langa Abel-meholah, la 23 de mile de Mareea Galileii. Nu era fiul lui oricine de nicaieri. Tatal sau avea 12 perechi de boi cu care ara, avea ce ara ... era fiul unei famili instarite. Mai mult de atat, traditia spunea ca fiul celui instarit sa are cu ultima pereche de boi, celelalte perechi fiind manate de slujitorii familiei.


Cifra 12 ar putea insemna si cele 12 semintii peste care Elisei va fi profet dar pot sa vad si puterea materiala de care se bucura familia acestui tanar. Putea sa ignore ceea ce a facut Ilie, sa se casatoreasca, sa inmulteasca averea familiei, sa isi vada de casa si familia lui insa desi textul nu precizeaza, cred ca Elisei este unul din cei 7000 care nu l-au pupat pe Baal ci erau dedicati Domnului. 


Elisei nu era un baiat de bani gata, plin ifose, nesimtire si aroganta. A inteles gestul lui Ilie, stia semnificatia lui, isi dorea acest lucru, era pregatit sa se dedice Domnului, sa lase totul in urma si sa Il urmeze pe Domnul indiferent de circumstantele prin care va trece. 


Cand Ilie si-a trecut mantaua peste Elisei, acesta nu era in concediu prin cine stie ce statiune exotica, nu era la chef cu baietii. Nu. Era la servici. Era acolo unde trebuia sa fie orice om gospodar cu fii sai, langa slujitorii tatalui sausi ai lui. Alearga dupa Ilie sa-si ceara voie sa isi ia ramas bun de la parintii sai. Nu sa isi ceara voie de la parinti daca sa mearga sau nu acolo unde l-a chemat Dumnezeu ci sa isi ia ramas bun de la ei. Era posibil sa nu ii mai vada niciodata. 
Nu se face zi de bocet in casa parintilor lui Elisei ca le pleaca ficioru in lume profet ... nici vorba. Mai mult de atat, cumva socant, Elisei isi ia perechea de boi, ii injunghie, foloseste lemnele de la jug ca sa arda carnea celor doi boi si da oamenilor sai sa manance carnea fiarta. Efectiv isi face lichidarea la locul de munca lichidandu-si uneltele sale de lucru ... apoi a plecat cu Ilie si l-a slujit.


Elisei nu e singurul care a lasat totul si a plecat sa Il urmeze pe Dumnezeu, pot sa vad asta la cei 12 ucenici care la fel ca el si-au lasat corabii, familii cu sotie (Petru avea soacra deci si sotie) in urma si au plecat sa Il urmeze pe Isus.


Traiesc in vremea in care tii cu dintii la serviciul pe care il ai, ai grija sa iti faci treaba ca sa nu zbori. Si apoi daca zbori alternativa ar fi sa pleci in tarile mai mult sau mai putin calde unde esti nevoit sa o iei de la zero sau de la mult sub zero, sa te simti mai mult sau mai putin binecuvantat, multumit, implinit.


M-am framantat si eu cu ideea asta de a-mi dedica viata asa cum a facut-o Elisei. Dar intrebarile logice au venit mai mult decat instant. Cu ce-o sa traiesc? Unde o sa stau? Cine va plati facturile? Nu cumva a trecut vremea cand lasi totul in urma si pleci? Din cauza multora care au profitat cu o nesimtire crasa spunandu-si slujitorii Domnului, lasand multa amaraciune in inimile celor care au dat cu bucurie pentru slujba Domnului m-am intrebat daca nu cumva comoditatea, fuga de munca, iresponsabilitatea ma indeamna sa las totul in urma si sa plec. 


Elisei si-a pus boii la fiert si-a folosit lemnele de la plug ca sa faca focul. Nu pot sa nu ma intreb: sunt in stare sa renunt la tot si sa Il urmez pe Domnul orice ar implica asta? Ilie si Elisei nu au discutat termenii contractului de slujire, ale conditiilor de viata. Nu gasesc nicaieri scris ca ar fi cerut casa cu cel putin doua camere, bucatarie dotata bine, baie cu cada si spa, masina cat mai bine echipata pentru drumurile si caldura Samariei, in casa sa aibe peste tot aer conditionat (si nu de vreme), concediu bine platit si nu oriunde, prime pentru diverse activitati, calatorii de fundraising (strangere de fonduri). 


Ilie a fost hranit de Domnul folosindu-se de corbi, o vaduva, a trimis ingerul sa faca turte in pustiu si sa ii duca apa. Elisei a inteles ca asta il asteapta, si-a luat ramas bun de la ai lui, de la slujitori si a plecat sa slujeasca chiar daca acasa la el nu era ultima gaina. 


Dedicarea lor pentru Domnului a facut din ei niste eroi ai credintei. Despre toti cei care au lasat tot si au plecat urmandu-l pe Domnul ni se spune ca sunt numiti eroi ai credintei, desi suna nebuneste pentru cei din jur, uneori chiar si pentru cei din casa ta. Nu cumva tinutul asta cu dintii de ceea ce imi asigura un trai cat de cat sigur si decent face ca viata mea sa fie privata de multe binecuvantari? Nu cumva asta inseamna necredinta ... mascata? Lasat totul pentru Domnul inseamna lene, fuga de munca si responsabilitate sau dedicare? Pentru Ilie si Elisei a insemnat dedicare, munca, responsabilitate, credinta. Pentru mine ce inseamna?

6 comentarii:

Livius spunea...

Multe intrebari, iar raspunsurile sunt putine. In cel mai bun caz se subanteleg. Cand eram la scoala, profesorul de mat ne invata sa simplificam numerele, adica sa le facem pe toate proportional mai mici, dar raportul dintre ele sa ramana acelasi. Nu de alta, dar le faceam mai accesibile gandirii si socotirii noastre. Ei, daca am simplifica si aici toata multimea asta de intrebari si sa ne ramana doar una: "care este voia Domnului cu privire la noi si activitatea noastra", cred ca ne-ar fi mult mai usor sa pasim voiosi cu raspunsul gasit.
Domnul cand isi alege pe cineva pentru o slujba oarecare, inainte ca el sa stie asta, Stapanul tomneste toate lucrurile, ca atunci cand trebuie sa ia fiinta, doar se completeaza unul pe altul. Se lichideaza lucrarea, dar si locul de munca, se formeaza alta lucrare, alt loc de munca etc. pentru ca totul e planificat si randuit cum trebuie.
Vrei exemple? Mai bine nu ma porni.
"Incolo, ce se cere de la un ispravnic, este sa fie gasit credincios in lucrul incredintat lui". 1 Corinteni 4:2.

Cella spunea...

Da, am multe intrebari si multe din raspunsuri le subinteleg.

Insa mi se pare normal sa ma intreb: "care este voia Domnului cu privire la noi si activitatea mea?"

Pentru ca .... chiar vreau sa stiu.

Livius spunea...

Nu ca ai fi curioasa, dar vrei sa sti....

Cella spunea...

Imi place sa fiu sigura ca ceea ce fac e bine.
Asta e bine, nu?

Misu R. spunea...

Mda , asta e una din temele mele de anul acesta si annume - Stii care e Voia lui Dumnezeu pentru viata ta?- si am primit putine raspunsuri cum ca ar sti. Si ma refer la toate aspectele vietii. Iar ca sa stii trebuie sa ai o relatie strinsa cu Dumnezeu. E mare lucru sa fi in "Voia LUI DUMNEZEU"!Sa ai o viata de biruinta nu de fapte bune.Cella sunt ferm convinsa ca vei primi raspuns daca intrebi:D . E mare lucru sa iti pui intrebari de acest gen in viata ta ! Mare lucru! Vei primi raspunsul asteptat.

Cella spunea...

Incet incet se contureaza Kos insa ... stii ce e mai greu? Sa accept Voia Lui in viata mea.
Socant de greu de crezut asta ...