De peste tot sunt bombardata cu stiri incendiare, fotografii desuchiate, sunete cat mai stridente si toate astea imi reamintesc ca sunt intr-un razboi, unul spiritual. Chemarea la ascultare de ceea ce spune Dumnezeu pare o nebunie. Biblia e considerata demodata, nu mai are valabilitate in veacul nostru modern, plin de instant si vulgaritate. Cei care chiar vor sa traiasca cum le spune Dumnezeu sunt considerati ciudati, incuiati, nebuni, .... Ca sa asculti de Dumnezeu inseamna sa intri intr-un razboi spiritual ca esti sau nu constient de asta.
Si am vazut din cartile de istorie, filme, documentare ca oamenii nu se duc la razboi ca la picnic. Au o perioada de instruire, poarta niste haine, invata sa asculte. Invata ca ordinul nu se discuta ci se executa. Se educa sa vada, auda ceea ce aparent nu e vizibil si auzibil, invata sa mearga fara zgomot. Mai mult de atat, invata ca nu e singur, are mereu in fata, spate, stanga, dreapta colegi de lupta. Nu-s numai colegi sunt cei pe care ii apara siil apara de dusmani. E gata sa moara pentru ei.
Pavel, renumitul apostol, scrie celor din Efes ce arme sa isi ia cu ei in acest razboi: "Îmbrăcaţi toată armura pe care v-o dă Dumnezeu, ca să puteţi rezista uneltirilor diavolului.Căci noi nu luptăm împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva stăpânirilor, a autorităţilor şi a puterilor acestui veac întunecat, împotriva duhurilor rele din locurile cereşti.De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi rezista în ziua cea rea şi, după ce aţi făcut totul, să rămâneţi în picioare. Aşadar, ţineţi-vă tari, având mijlocul încins cu adevărul, fiind îmbrăcaţi cu platoşa dreptăţii şi încălţaţi cu râvna Evangheliei păcii. Pe lângă acestea, luaţi scutul credinţei cu care veţi stinge toate săgeţile aprinse ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Rugaţi-vă întotdeauna în Duhul, cu tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii."
Am nevoie de armura, imbracaminte, incaltaminte, scut, coif, sabie. Cand am decis sa ascult de ceea ce spune Dumnezeu, am intrat in oastea Lui si in acest razboi trebuie sa imi iau armele de la El, sa ascult de instructiunile Lui, sa am incredere in El, sa fac ceea ce imi spune, sa fiu constienta ca pentru neascultarea mea voi plati cu genoflexiuni, ore in plus de instructie, pedeapsa ... . Si, Domnul nu m-a aruncat in lupta imediat ce am intrat in oastea Lui. Am intrat in pregatire de razboi si aceasta pregatire cere munca, efort, educatie, re-educare, concentrare, durere de munschi, dureri de cap cauzate de mine sau de altii ...
Pot intra in armata Domnului si habar sa nu am cine e Domnul, cum e El, ce vrea, de ce spune asa. Nestiind cine e El, sa spun ca e tiran, conducator cu mana ferma, ca viata in ascultare de El e vai si-amar, ca aduce necazuri, dureri, boli ca sa ma umileasca, zdrobeasca, ca e un sado-maso care rade de mine acolo unde sta El. Nu Il cunosc pentru ca nu vreau sa o fac. Sunt un soi de Gica contra mereu si mereu. Nu vreau sa ascult pentru ca ca am eu idei mai bune. Nu vreau sa fac ceea ce imi cere pentru ca mi se pare ca asta m-ar umili. Nu vreau aia ca ....
Cand am decis sa ascult de ceea ce spune Domnul, am intrat in familia, casa, poporul, armata Lui si nu ca servitoare ci ca fiica. Christos sau Mesia, Fiul Lui Dumnezeu a murit ca eu sa fiu infiata de Dumnezeu Tatal. Pai, cum sa nu lupt pentru familia mea? Cum sa nu ii iubesc pe ai mei? Cum sa nu vreau sa Il cunosc pe Cel ce m-a infiat?
Si am vazut din cartile de istorie, filme, documentare ca oamenii nu se duc la razboi ca la picnic. Au o perioada de instruire, poarta niste haine, invata sa asculte. Invata ca ordinul nu se discuta ci se executa. Se educa sa vada, auda ceea ce aparent nu e vizibil si auzibil, invata sa mearga fara zgomot. Mai mult de atat, invata ca nu e singur, are mereu in fata, spate, stanga, dreapta colegi de lupta. Nu-s numai colegi sunt cei pe care ii apara siil apara de dusmani. E gata sa moara pentru ei.
Pavel, renumitul apostol, scrie celor din Efes ce arme sa isi ia cu ei in acest razboi: "Îmbrăcaţi toată armura pe care v-o dă Dumnezeu, ca să puteţi rezista uneltirilor diavolului.Căci noi nu luptăm împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva stăpânirilor, a autorităţilor şi a puterilor acestui veac întunecat, împotriva duhurilor rele din locurile cereşti.De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi rezista în ziua cea rea şi, după ce aţi făcut totul, să rămâneţi în picioare. Aşadar, ţineţi-vă tari, având mijlocul încins cu adevărul, fiind îmbrăcaţi cu platoşa dreptăţii şi încălţaţi cu râvna Evangheliei păcii. Pe lângă acestea, luaţi scutul credinţei cu care veţi stinge toate săgeţile aprinse ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Rugaţi-vă întotdeauna în Duhul, cu tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii."
Am nevoie de armura, imbracaminte, incaltaminte, scut, coif, sabie. Cand am decis sa ascult de ceea ce spune Dumnezeu, am intrat in oastea Lui si in acest razboi trebuie sa imi iau armele de la El, sa ascult de instructiunile Lui, sa am incredere in El, sa fac ceea ce imi spune, sa fiu constienta ca pentru neascultarea mea voi plati cu genoflexiuni, ore in plus de instructie, pedeapsa ... . Si, Domnul nu m-a aruncat in lupta imediat ce am intrat in oastea Lui. Am intrat in pregatire de razboi si aceasta pregatire cere munca, efort, educatie, re-educare, concentrare, durere de munschi, dureri de cap cauzate de mine sau de altii ...
Pot intra in armata Domnului si habar sa nu am cine e Domnul, cum e El, ce vrea, de ce spune asa. Nestiind cine e El, sa spun ca e tiran, conducator cu mana ferma, ca viata in ascultare de El e vai si-amar, ca aduce necazuri, dureri, boli ca sa ma umileasca, zdrobeasca, ca e un sado-maso care rade de mine acolo unde sta El. Nu Il cunosc pentru ca nu vreau sa o fac. Sunt un soi de Gica contra mereu si mereu. Nu vreau sa ascult pentru ca ca am eu idei mai bune. Nu vreau sa fac ceea ce imi cere pentru ca mi se pare ca asta m-ar umili. Nu vreau aia ca ....
Cand am decis sa ascult de ceea ce spune Domnul, am intrat in familia, casa, poporul, armata Lui si nu ca servitoare ci ca fiica. Christos sau Mesia, Fiul Lui Dumnezeu a murit ca eu sa fiu infiata de Dumnezeu Tatal. Pai, cum sa nu lupt pentru familia mea? Cum sa nu ii iubesc pe ai mei? Cum sa nu vreau sa Il cunosc pe Cel ce m-a infiat?
6 comentarii:
Mi-ar face mare placere sa te vad echipata ca un soldat. Cred ca mai mult la figurat, decat la propriu. Oricum cauta-ti uniforma care ti se potriveste, ai mare nevoie de ea in zilele care vin.
Cu papucii as avea o mare problema - bocancii, in rest ...
Asta fac acum, imi caut uniforma care sa mi se potriveasca.
Inima ta Cella este un dar – sentimente, sensibilitate, feminitate, vulnerabilitate, dorinta, slujire si daruire – toate sunt parte a acestui dar, ele sunt comoara ta. Harul care te-a imputernicit sa faci aceste legaminte de sluijre, va fi acolo sa te sprijine atunci cand punerea lor in practica pare imposibila.
Imi place ideea asta de lupta ... mai mult de antrenament decat de lupta in sine.
La antrenamente, pe langa munca si durere, poate aparea si comicul, rasul.
Dimineata insa ma gandeam ca Dumnezeu nu ne arunca in lupta sa murim, spulbera inamicul cand noi suntem prunci, bebelusi, copii neastamparati, adolescenti ... tinerei, tineri ...
La maturitate insa ne lasa sa ne aratam muschii insa lupta tot El o duce si de asta ne umflam in pene ...
Războinică, cu arme tari, dar şi cu multă sensibilitate şi dragoste întru Domnul.
Oana,
mai mult ma aseman cu un pitic care se ascunde dupa Domnul si se da mareata =)))
Trimiteți un comentariu