Apoi, profetul s-a apropiat de regele lui Israel şi i-a zis:
„Du-te şi întăreşte-te! Cercetează şi vezi ce trebuie să faci, pentru că regele Aramului te va ataca din nou primăvara viitoare!“
Slujitorii regelui Aramului i-au spus acestuia: „Dumnezeul lor este un Dumnezeu al munţilor; de aceea au fost mai tari decât noi. Dar dacă ne vom lupta cu ei în câmpie, cu siguranţă vom fi mai tari decât ei.
Fă acest lucru: îndepărtează-i pe regi de la posturile lor şi înlocuieşte-i cu căpetenii.
Pregăteşte-ţi, de asemenea, o oştire la fel de numeroasă ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atâţia cai şi tot atâtea care şi să ne luptăm cu ei în câmpie. Atunci cu siguranţă vom fi mai tari decât ei!“
El i-a ascultat şi a făcut întocmai.
Idolatrul rege Ahab se vede din nou fata in fata cu profetul. E acelasi profet care a venit sa ii spuna cum sa lupte si cine sa lupte. Desi il pupa toata ziua pe Baal, este fortat acum sa vada ca victoria nu a adus-o Baal, nici muschii lui, nici ostenii in care isi punea increderea, ci Yahwe, Dumnezeul lui Israel, Dumnezeul pe care el l-a parasit. Este instiintat ca Ben Hadad va reveni pe vremea cand ies regii la razboi, adica primavara.
Ahab a persecutat si ucis pe toti cei care credeau in Yahwe, a fost martor pe Carmel la coborarea focului din cer insa ... inima lui influentata de diabolica nevasta tot lipita de Baal a ramas. Acum, Izabela e acasa ... leneveste pe undeva sau mai face niste matanii iar Ahab vede cu ochii lui cum o mana de oameni din copiii lui Israel bate armata cata frunza si iarba a lui Ben Hadad si a celorlalti 32 de regi.
Cu alte cuvinte, profetul ii spune cam asa. Domnule Ahab, duce-ti-va acasa, odihniti-va, mancati bine, cautati-l pe Yahwe. Cauta-ti-va oameni de incredere cu care sa va sfatuiti, inarmati, echipati, antrenati armata, faceti planuri de bataie, strategii militare, faceti-va un centru de comanda. Nu stati cu mainile in san. Victoria asta v-a adus-o Domnul si tu ai vazut cu ochii tai cum s-au miscat lucrurile aici. Dar Ben Hadad crede ca Yahwe al lui Israel e numa o divinitate locala nu e Dumnezeul Creator, Atotputernic.
La Ahab se duce un profet, la Ben Hadad se duc slujitorii. Banuiesc ca nu erau numai doi sau trei, erau inteleptii, consilierii lui. Din punct de vedere omenesc ei il sfatuiesc ce si cum sa actioneze. Nu Il stiu pe Yahwe ... de unde sa stie daca sub Ahab poporul devenise idolatru? Nu iau in calcul faptul ca victoria lui Israel a fost supra omeneasca, de origine divina. Sfatul lor insa e bun. Ben Hadad sa nu se mai duca cu regii care-s comandanti militari de cand sunt in pampers. Nu, ci sa isi ia oameni militari, oameni care au ajuns cu functii in armata pentru ca stiu ce inseamna lupta, armata, razboiul. Insa acum in primavara ei vor sa vina tot atatia, cata frunza si iarba, strategic mult mai pregatiti si pana divinitatea locala nu are ce sa mai faca.
Trec prin probleme si inamicul pare de neinvins ... din start m-as da batuta insa un soi de nebunie si curaj impletita cu putina credinta ma fac sa merg mai departe. Ma agat de putina credinta si Domnul aduce victoria in viata mea. Chiui de bucurie si ma las pe-o ureche ... uit de credinta si imi inchipui ca-s atata de buna incat am invins ditamai dusmanul. Invat insa o lectie pe care parca nu o invat niciodata: dupa victorie trebuie sa ma duc sa ma intaresc nu sa ma odihnesc, sa ma cercetez si sa vad ce am de facut.
Nu prea are sens. Sunt victorioasa, armata inamica e haaaat departe. De ce sa ma apuc sa ma pregatesc de lupta? Pentru ca inamicul va reveni. Iar eu am un timp de respiro imbibat cu cercetare, echipare, intarire. Si cum sa o fac practic?
Sa nu imi neglijez nici un aspect al vietii.
Sa nu uit cine sunt si in cine ma incred.
Sa nu uit ca victoria o aduce Yahwe si in nici un caz nu e data de muschii sau neuronii mei.
Sa citesc scrisoarea de dragostea a Lui Yahwe pentru mine, sa traiesc cum spune El, sa iau decizii radicale ca sa ma pot intari.
Sa nu plec in concediu crezandu-ma biruitoare ci sa ma apuc de treaba. Insa altfel de cum am facut pana acum.
Sa nu uit ca lupta o da Yahwe nu eu ...
Sa nu uit ca sunt fata Tatii, a lui Yahwe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu