O iarna neobisnuita in Israel ... cu inundatii si zapada. Cei de la "Israel ~ One Heart! . Israel ~ B'Lev Echad! . !ישראל ~ בלב אחד" mi-au dat permisiunea sa postez imaginile de mai jos.
joi, 31 ianuarie 2013
psalm din locuinta mortilor
"9 Un psalm al lui Ezechia, regele lui Iuda, scris după boala şi vindecarea sa: 10 „Ziceam:
15 Ce aş mai putea spune?
16 O, Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiesc oamenii şi în toate acestea stă şi viaţa duhului meu. Tu mi-ai dat sănătate şi ai îngăduit să trăiesc. 17 Cu siguranţă, spre binele meu am trecut prin această amărăciune, căci Tu, în dragostea Ta, mi-ai păzit viaţa de groapa nimicirii, aruncând înapoia Ta toate păcatele mele.
18 Într-adevăr, Locuinţa Morţilor nu-Ţi poate mulţumi, Moartea nu Te poate lăuda, iar cei ce se coboară în groapă nu pot nădăjdui în credincioşia Ta, 19 ci cel viu, cel viu Te laudă, aşa cum fac şi eu azi. Taţii îşi învaţă copiii despre credincioşia Ta 20 prin care, Tu, Doamne, m-ai salvat, iar noi vom cânta cu instrumentele cu coarde în toate zilele vieţii noastre, în Casa DOMNULUI.“
21 Atunci Isaia a zis:
«În floarea vieţii mele trebuie să trec prin porţile Locuinţei Morţilor; sunt deposedat de restul anilor mei.»
11 Am zis:
«Nu-L voi mai vedea pe Domnul, da, pe Domnul, în ţara celor vii; nu voi mai vedea oameni şi nu voi mai fi printre locuitorii lumii. 12 Locuinţa îmi este smulsă şi luată precum cortul unui păstor. Îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător care m-ar tăia de la războiul de ţesut; până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
13 Strig după ajutor până dimineaţă, dar, ca un leu, El îmi zdrobeşte toate oasele; până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
14 Am ciripit ca o rândunică şi ca un cocor; am gemut ca o porumbiţă; mi-au obosit ochii uitându-mă în sus.
Sunt în necaz!
Ajută-mă, Stăpâne!»
15 Ce aş mai putea spune?
El mi-a răspuns şi aceasta este ceea ce El a făcut. Voi umbla smerit în toţi anii vieţii mele, după ce mi-a fost amărât sufletul astfel.
16 O, Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiesc oamenii şi în toate acestea stă şi viaţa duhului meu. Tu mi-ai dat sănătate şi ai îngăduit să trăiesc. 17 Cu siguranţă, spre binele meu am trecut prin această amărăciune, căci Tu, în dragostea Ta, mi-ai păzit viaţa de groapa nimicirii, aruncând înapoia Ta toate păcatele mele.
18 Într-adevăr, Locuinţa Morţilor nu-Ţi poate mulţumi, Moartea nu Te poate lăuda, iar cei ce se coboară în groapă nu pot nădăjdui în credincioşia Ta, 19 ci cel viu, cel viu Te laudă, aşa cum fac şi eu azi. Taţii îşi învaţă copiii despre credincioşia Ta 20 prin care, Tu, Doamne, m-ai salvat, iar noi vom cânta cu instrumentele cu coarde în toate zilele vieţii noastre, în Casa DOMNULUI.“
21 Atunci Isaia a zis:
– Pregătiţi o turtă de smochine, pe care s-o aşezaţi pe rană şi astfel Ezechia se va vindeca.
22 Ezechia a întrebat:
22 Ezechia a întrebat:
– Care va fi semnul prin care voi şti că mă voi duce la Casa DOMNULUI?"
Ezechia isi revine, se insanatoseste si compune un psalm. Insa e un om ce are nevoie de confirmari. Il inteleg atata de bine .... El crede si se increde in Domnul insa are nevoie de semne, de confirmari. Si, Domnul nu il cearta, pedepseste pentru asta.
Boala lui Ezechia pare a fi varice ulceroase care posibil se deschisese. Citesc psalmul lui si imi reamintesc ca traieste in perioada vechi testamentala. Pentru Ezechia, moartea si locuinta mortilor sunt notiuni inca neclare, cetoase ... nu stie ce e acolo, daca acolo se va intalni cu Domnul, daca Il va mai lauda, sluji. Nu isi doreste sa fie acolo. Apoi ... e inca tanar, durerea ca nu are copii ii sfasie inima, are planuri pentru Iuda si Ierusalim ... daca moare, cum le va duce la indeplinire?
Se simte ca un cort de pastori - o locuinta subreda ce poate fi luata de vant. Vestea mortii si boala il frang trupeste si sufleteste ... simte ca ii este taiat firul vietii tocmai in floarea ei. Striga dupa ajutor, lacrimile ii curg ... Domnul Il aude si ii aduce vindecarea, ii lungeste firul vietii, il salveaza, ii reda nadajdea, sanatea si se simte iertat.
Eu stiu unde ma voi duce daca mor. Stiu ca prin jertfa Lui Isus Christos = Yeshua HaMashiach am iertarea pacatelor si viata vesnica. Stiu ca dincolo de moartea fizica exista o viata vesnica. Stiu ca acolo ma voi intalni cu Isus = Yeshua, care ma va duce la Tata = Dumnezeu Tatal. Stiu ca acolo Il voi vedea pe Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Stiu ca acolo imi voi revedea tatal, bunicii, unchii, matusile, verisorii, rudele si prietenii.
Daca privesc prin lentila Noului Testament, nu il inteleg pe Ezechia. Pare a fi intr-o depresie crunta, nu stie teologie si nu stie ca exista viata dupa moarte, nu stie ce se va intampla acolo. Insa ... vreau sa nu uit ca el a trait cu 700 de ani inainte de Christos, nu a citit Noul Testament si nu L-a auzit pe Isus explicand ce e sus in cer, in locuinta pe care S-a dus sa ne-o pregateasca.
Si vreau sa nu uit ca are numai 39 de ani, sufera de o boala grea, dureroasa, apoi o alta durere ce il macina e ca nu are copiii ... Isaia ii aduce vestea ca va muri si efectiv simte cum se apropie foarfecul de firul vietii lui. Parca nici Domnul nu Il aude si in loc sa ii raspunda, ii frange fiecare os, fiecare celula ... se simte devastat. Daca el moare, mai poate sa il laude pe Domnul? Ce mai poate face din locuinta mortilor? Sunt intrebari bune ... si nu neaparat asteapta raspuns, efectiv converseaza cu Domnul.
Este vindecat si nu cere un semn pentru a petrece ci pentru a ajunge in Casa Domnului. Legea spunea ca cel vindecat trebuia sa se duca sa aduca jertfa de multumire, de lauda la adresa Lui Dumnezeu. El are nevoie de un semn ca se va duce la Casa Domnului. Trecerea asta brusca de la depresie la bucurie excesiva nu il fac sa isi piarda mintile. E logic, are nevoie de o confirmare, de un semn.
Biblia nu imi da detalii numai istoria oamenilor corecti, credinciosi, sanatosi, viteji, drepti, morali, frumosi. Gasesc in istoria descrisa in Biblie oameni ce au cazut, pacatuit, au fost bolnavi, au avut depresii, au zgreptanat la usa cerului dupa ajutor, au strigat catre Domnul pentru ajutor, au cazut in curvie, au mintit, furat ... nu au ascultat de Domnul si au fost pedepsiti. Sunt oameni normali ... oameni ca mine si ca cei de langa mine. Oameni cu care lucreaza Dumnezeu, care isi pun viata la dispozitia lui, cu care Domnul face lucruri mare, oameni pe care El ii ridica sau coboara.
miercuri, 30 ianuarie 2013
pune-ti casa in randuiala
"1 În acele zile Ezechia s-a îmbolnăvit şi era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis:
4 A îndepărtat înălţimile şi a sfărâmat pietrele sacre, a tăiat stâlpulAşerei şi a zdrobit în bucăţi şarpele de bronz pe care îl făcuse Moise, deoarece israeliţii obişnuiau să ardă tămâie înaintea lui şi îl numeau Nehuştan.
5 Ezechia a crezut în Domnul, Dumnezeul lui Israel. Nici unul dintre regii lui Iuda dinaintea lui sau care au urmat după el nu a fost ca el.
6 El s-a alipit de Domnul, nu s-a depărtat de El şi a păzit poruncile pe care Domnul i le-a dat lui Moise.
7 Domnul a fost cu Ezechia şi oriunde mergea avea izbândă. " 2 Regi 18"1-7
„Aşa vorbeşte DOMNUL:
«Pune-ţi casa în rânduială căci vei muri. Nu te vei mai face bine!»“
2 Atunci Ezechia s-a întors cu faţa spre perete şi s-a rugat DOMNULUI astfel:
3 „DOAMNE, Te rog, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi din toată inima şi am făcut ce este bine înaintea Ta.“
2 Atunci Ezechia s-a întors cu faţa spre perete şi s-a rugat DOMNULUI astfel:
3 „DOAMNE, Te rog, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi din toată inima şi am făcut ce este bine înaintea Ta.“
Şi Ezechia a plâns cu amar.
4 Atunci Cuvântul DOMNULUI a venit la Isaia, spunându-i:
5 „Du-te şi spune-i lui Ezechia că aşa vorbeşte DOMNUL, Dumnezeul strămoşului său David: «Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată, voi adăuga vieţii tale încă cincisprezece ani. 6 Te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei şi voi apăra această cetate! 7 Acesta este semnul de la DOMNUL pentru tine, prin care vei şti că DOMNUL va împlini ce a promis: 8 voi face ca umbra aruncată de soare pe cadranul lui Ahaz să se dea înapoi cu zece trepte.»“
4 Atunci Cuvântul DOMNULUI a venit la Isaia, spunându-i:
5 „Du-te şi spune-i lui Ezechia că aşa vorbeşte DOMNUL, Dumnezeul strămoşului său David: «Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată, voi adăuga vieţii tale încă cincisprezece ani. 6 Te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei şi voi apăra această cetate! 7 Acesta este semnul de la DOMNUL pentru tine, prin care vei şti că DOMNUL va împlini ce a promis: 8 voi face ca umbra aruncată de soare pe cadranul lui Ahaz să se dea înapoi cu zece trepte.»“
Şi soarele s-a dat înapoi pe cadran cu zece trepte pe care deja le coborâse. " Isaia 38:1-8
Isaia, ca orice narator evreu, nu respecta cronologia exacta a evenimentelor. Ordinea cronologica corecta a capitolelelor ar fi 38, 39, 36, 37. Stiu ca Ezechia moare in 695 B.C si daca calculez cu 15 ani inainte inseamna ca boala lui Ezechia are loc in jurul anului 710 B.C. si in 707 se va naste ful sau Manase.
"Ezechia, fiul lui Ahaz, regele lui Iuda, a început să domnească în al treilea an al domniei lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel. 2 El era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de douăzeci şi nouă de ani. Mama lui se numea Abia şi era fiica lui Zaharia.
3 El a făcut ce este drept înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse strămoşul său David.
3 El a făcut ce este drept înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse strămoşul său David.
4 A îndepărtat înălţimile şi a sfărâmat pietrele sacre, a tăiat stâlpulAşerei şi a zdrobit în bucăţi şarpele de bronz pe care îl făcuse Moise, deoarece israeliţii obişnuiau să ardă tămâie înaintea lui şi îl numeau Nehuştan.
5 Ezechia a crezut în Domnul, Dumnezeul lui Israel. Nici unul dintre regii lui Iuda dinaintea lui sau care au urmat după el nu a fost ca el.
6 El s-a alipit de Domnul, nu s-a depărtat de El şi a păzit poruncile pe care Domnul i le-a dat lui Moise.
7 Domnul a fost cu Ezechia şi oriunde mergea avea izbândă. " 2 Regi 18"1-7
Incerc sa intru putin in papucii lui Ezechia ... Are 39 de ani, e barbat, e rege si ... este instiintat ca va muri de tanar, nu are copii - ceea ce din punct de vedere evreiesc insemna ca acelui barbat nu i s-a dat favoarea divina de a avea un copil. Cand Isaia a venit la el cu mesajul din partea Domnului, el imediat isi analizeaza viata. S-a alipit de Domnul cu toata inima si a ascultat de El, a facut ce este drept inaintea Domnului. Acum era bolnav. Nu se stie ce boala avea insa se pare ca nu se ridica din pat. Mai mult de atat, primeste vizita lui Isaia care ii spune sa isi puna casa in randuiala, sa dea ultimele ordine, sa isi faca testamentul pentru ca ... va muri.
Nu pot sa il judec pe Ezechia prin prisma Noului Legamant ... el a trait in Vechiul Legamant si rugaciunea lui se baza pe ceea ce spunea Domnul. Ca sa inteleg rugaciunea lui trebuie sa citesc Psalmul 15:1-2, Levitic 26 si Deuteronom 28.
Unii cred ca daca intra intr-o forma religioasa si respecta niste reguli mai mult sau mai putin austere de viata atunci vor trai mult si bine. Numai ca in "economia" Lui Dumnezeu nu e asa. Ezechia a ascultat, s-a increzut in Domnul, L-a crezut pe cuvant, a facut ce a spus El si totusi ... i se spune sa se pregateasca pentru ca va muri.
E in camera lui, posibil si-a rugat slujitorii sa il lase singur ... se intoarce cu fata la perete ... daca cumva vreun slujitor baga capul printre draperii sa nu isi dea seama ce face el. Se roaga si plange inaintea Domnului. Vine cu justificari corecte din punctul de vedere al Vechiului Testament. Imi place de Ezechia ca nu il roaga pe Isaia sa se roage pentru el, nu pune preotii si poporul la post si rugaciune pentru el ... isi face rugaciunea de unul singur, in intimitate. Doar el si Dumnezeu.
Isaia inca nu plecase din curtea regelui ... totul se petrece foarte repede. Este trimis inapoi la rege cu un mesaj. Rugaciunea regelui fusese ascultata si ca sa fie sigur ca e ascultat, va primi o promisiune si un semn. Promisiunea ca cetatea nu va fi cucerita de asirieni si ca zece trepte pe cadran se vor muta inapoi.
Domnul asculta rugaciunile in timp real, instant. La unele rugaciuni raspunde ca lui Ezechia ... super rapid. Unora li se spune sa isi puna casa in randuiala, li se spune ce sfarsit vor avea ... Nu toti primesc o prelungire a vietii cu 15 ani, nu la toti arata Domnul indurare cum a aratat lui Ezechia. Nu pe toti ii vindeca Domnul instant, nu toti mai pot avea copii dupa ce moartea le-a zambit in fata.
Vad in text ca Domnul L-a auzit cand s-a rugat si i-a vazut lacrimile. E o asa mare mangaiere sa stiu asta. Sa stiu ca Domnul aude rugaciunea mea ce nu e audibila, vede lacrimile varsate, lacrimi ce nu-s vazute de alti ochi pamantesti. Chiar daca nu primesc raspunsul pe loc sau in cateva minute ... stiu ca Domnul a auzit rugaciunea mea si a vazut durerea inimii mele udata cu lacrimi. Asigurarea asta insa ma provoaca sa imi pun casa in randuiala.
marți, 29 ianuarie 2013
ascultarea aduce eliberarea
"21 Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia să i se spună:
26 N-ai auzit?
28 Dar Eu ştiu unde stai, când ieşi şi când intri şi cât eşti de furios pe Mine.
29 Pentru că te-ai mâniat pe Mine şi pentru că trufia ta a ajuns la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nasul tău, şi zăbala Mea în gura ta şi te voi întoarce pe drumul pe care ai venit.
30 Acesta va fi semnul pentru tine, Ezechia: anul acesta veţi mânca ce va creşte de la sine, iar în al doilea an – ce va răsări din ce a rămas. Dar în al treilea an veţi semăna şi veţi secera, veţi planta vii şi le veţi mânca roadele. 31 Supravieţuitorii casei lui Iuda, cei rămaşi, vor prinde iarăşi rădăcini dedesubt şi vor da rod deasupra. 32 Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă şi din muntele Sion o ceată de supravieţuitori. Râvna DOMNULUI Oştirilor va face lucrul acesta.»“
33 „De aceea aşa vorbeşte DOMNUL cu privire la împăratul Asiriei: «Nu va intra în cetatea aceasta şi nu va trage nici o săgeată acolo; nu va veni în faţa ei cu vreun scut şi nu va ridica împotriva ei nici o rampă de asalt.
34 Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce şi nu va intra în cetatea aceasta, zice DOMNUL.
35 Eu voi ocroti cetatea aceasta pentru a o izbăvi, de dragul Meu şi de dragul robului Meu David.»“ 36 Îngerul DOMNULUI a ieşit în tabăra asirienilor şi a ucis o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Când cei din popor s-au trezit dis-de-dimineaţă, au văzut că toţi erau nişte trupuri moarte.
37 Atunci Sanherib, împăratul Asiriei şi-a ridicat tabăra şi a plecat. El s-a întors la Ninive şi a locuit acolo.
38 În timp ce se închina în templul zeului său, Nisrok, fiii săi, Adra-Melek şi Sareţer, l-au ucis cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon." Isaia 37:21-38
„Aşa vorbeşte DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Pentru că Mi te-ai rugat cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei, 22 iată care este cuvântul pe care l-a rostit DOMNUL împotriva acestuia: Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine! Fiica Ierusalimului dă din cap în timp ce fugi.
23 Ştii pe Cine ai batjocorit şi ai blasfemiat tu?
23 Ştii pe Cine ai batjocorit şi ai blasfemiat tu?
Ştii împotriva Cui ţi-ai ridicat glasul?
Ştii împotriva Cui ţi-ai înălţat mândru privirea?
Împotriva Sfântului lui Israel!
24 Prin slujitorii tăi L-ai batjocorit pe Stăpân şi ai zis: ‘Cu mulţimea carelor mele am urcat înălţimile munţilor până la cele mai înalte piscuri ale Libanului! I-am tăiat cei mai înalţi cedri şi cei mai aleşi chiparoşi. Am ajuns la cele mai înalte piscuri şi la pădurea cea mai deasă. 25 Am săpat fântâni şi am băut apă, şi cu tălpile picioarelor mele am secat toate pâraiele Egiptului.’
24 Prin slujitorii tăi L-ai batjocorit pe Stăpân şi ai zis: ‘Cu mulţimea carelor mele am urcat înălţimile munţilor până la cele mai înalte piscuri ale Libanului! I-am tăiat cei mai înalţi cedri şi cei mai aleşi chiparoşi. Am ajuns la cele mai înalte piscuri şi la pădurea cea mai deasă. 25 Am săpat fântâni şi am băut apă, şi cu tălpile picioarelor mele am secat toate pâraiele Egiptului.’
26 N-ai auzit?
Eu le-am întocmit cu mult timp în urmă, din zile străvechi le-am plănuit; acum însă le-am îngăduit să se împlinească, anume ca tu să prefaci cetăţile fortificate în mormane de dărâmături. 27 Locuitorii lor sunt neputincioşi, sunt uluiţi şi făcuţi de ruşine. Au ajuns ca iarba de pe câmp şi ca verdeaţa fragedă, ca iarba de pe acoperişuri, care se usucă înainte să crească.
28 Dar Eu ştiu unde stai, când ieşi şi când intri şi cât eşti de furios pe Mine.
29 Pentru că te-ai mâniat pe Mine şi pentru că trufia ta a ajuns la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nasul tău, şi zăbala Mea în gura ta şi te voi întoarce pe drumul pe care ai venit.
30 Acesta va fi semnul pentru tine, Ezechia: anul acesta veţi mânca ce va creşte de la sine, iar în al doilea an – ce va răsări din ce a rămas. Dar în al treilea an veţi semăna şi veţi secera, veţi planta vii şi le veţi mânca roadele. 31 Supravieţuitorii casei lui Iuda, cei rămaşi, vor prinde iarăşi rădăcini dedesubt şi vor da rod deasupra. 32 Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă şi din muntele Sion o ceată de supravieţuitori. Râvna DOMNULUI Oştirilor va face lucrul acesta.»“
33 „De aceea aşa vorbeşte DOMNUL cu privire la împăratul Asiriei: «Nu va intra în cetatea aceasta şi nu va trage nici o săgeată acolo; nu va veni în faţa ei cu vreun scut şi nu va ridica împotriva ei nici o rampă de asalt.
34 Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce şi nu va intra în cetatea aceasta, zice DOMNUL.
35 Eu voi ocroti cetatea aceasta pentru a o izbăvi, de dragul Meu şi de dragul robului Meu David.»“ 36 Îngerul DOMNULUI a ieşit în tabăra asirienilor şi a ucis o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Când cei din popor s-au trezit dis-de-dimineaţă, au văzut că toţi erau nişte trupuri moarte.
37 Atunci Sanherib, împăratul Asiriei şi-a ridicat tabăra şi a plecat. El s-a întors la Ninive şi a locuit acolo.
38 În timp ce se închina în templul zeului său, Nisrok, fiii săi, Adra-Melek şi Sareţer, l-au ucis cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon." Isaia 37:21-38
Domnul raspunde rugaciunii regelui Ezechia. Nu il lasa sa astepte, sa discearna. Prin Isaia, Ezechia afla raspunsul la rugaciunea sa. Sanherib avand atatea cuceriri se credea dumnezeu. Credea ca nimic nu ii poate sta impotriva. A defrisat totul in cale ... toti copacii mareti si falnici. A pustiit toate recoltele, a secat toate raurile si apele ce veneau din Egypt si pe cele ale Egyptului. A luat ostateci iar cei ramasi in viata au fost umiliti crunt. Li se punea ca la vite un inel in buza de jos sau in cea de sus sau in nas si prin acesta trecea un lant in care erau aliniati toti sclavii.
Domnul insa a vazut toate acestea si promisiunea pentru Ezechia si poporul din Ierusalim e ca Sanherib va pati la fel. Isi va lua catrafusele de langa Ierusalim si din Iuda si va pleca acasa. Cum se va face asta? E treaba Domnului.
In Deuteronom, Domnul daduse o lege ce se pare ca nu fusese prea respectata si anume legea Sabatului pentru pamant adica sase ani se lucreaza pamantul si in al saptelea an acesta sa ramana nelucrat. De mai bine de un an, Ierusalimul era asediat. Nu se risca nimeni sa iasa sa cultive grau si orz si linte ... Insa Domnul le promite ca vor avea ce manca. Restaurarea pamantului nu o va face instant ci in ritmul normal insa vor avea ce manca cu totii.
De ce face Domnul asta? De dragul lui David.
Ezechia primeste raspunsul ... urmeaza o noapte si apoi vine dimineata. Se trezesc cei din Ierusalim si ceva e ciudat. Oare asirienii au luat somnifere de nu se aude zgomot in tabara lor? Se uita mai bine si vad ca de fapt ei erau morti. Ingerul Domnului coborase in tabara acestora si 185000 dintre soldatii lui Sanherib erau morti. Sanherib si-a luat talpasita si a plecat acasa la el. Cuvantul Domnului se implineste pana la ultima litera. Sanherib va fi ucis acasa de doi dintre fiii sai.
Ezechia asculta de Domnul, isi pune increderea in El si crede in Cuvantul Domnului rostit prin Isaia. Se intoarce cu toata inima catre Domnul si provoaca si poporul sa faca asta. Domnul binecuvanta ascultarea lor si aduce victoria si eliberarea poporului de asirieni facand minuni sub ochii lor.
O idee ma tot framanta. Cum a fost David de mereu si mereu Domnul aminteste de el si se indura de poporul Israel din pricina lui? Cum as putea si eu sa fiu ca el? Gandul asta ma provoaca sa fiu ca el, ca David.
Jerusalem - Lovers of Israel
luni, 28 ianuarie 2013
destelenesc multumind
Am fost provocata sa vad ce am lasat si las sa creasca in mine, in "ogorul" vietii mele. Apoi ... sa vad care sunt buruienile si care sunt "plantele" sanatoase si aducatoare de viata. Buruienile pe langa faptul ca umbresc plantele bune ... mai au un rol daunator. Se hanesc cu ce e mai bun din mine secatuindu-ma de energie. Am descoperit ca am din belsug nemultumire, necredinta, obiceiul de a bombani, carcoti, delasare si amanare, imi e cumplit de greu sa mai acord sanse celor de langa mine si uneori chiar si mie, ma iert si iert greu, pun standarde prea inalte oamenilor de langa mine si ii tratez dupa nivelul la care se ridica provocand in mine nemultumire si uneori dispret.
Lucrez la incredere si credinta insa ... se pare ca trebuie sa ma apuc de smuls buruieni. Vreau sa las MULTUMIREA sa creasca. Daca inima nu mi-i multumitoare ... atunci cam totul e-n zadar. Vreau sa Ii multumesc Domnului insa si celor de langa mine. In acelasi timp, nu mai vreau sa fac asta de una singura. Daca nu am oameni langa mine pe care sa ii provoc, cu care sa ma verific ... e posibil sa defrisez totul sau sa ma laud cu propriile buruieni.
Vreau sa ii multumesc Domnului pentru oamenii pe care i-a asezat langa mine, oameni care si prin care ma provoaca sa cresc, sa imi vad balariile si care sa ma ajute sa le scot afara si sa ma verifice daca chiar am facut asta si cam pe unde sunt.
Multumesc Livius Puraci pentru rabdarea si intelegerea cu care ma tratati, multumesc pentru toate rugaciunile inaltate pentru mine. Multumesc pentru ca imi starniti dorul dupa casa si imi aprindeti si sustineti dorinta de a ajunge in Israel.
Multumesc Rodica pentru dragostea cu care m-ai inconjurat, pentru intelegere, rugaciuni, pentru incurajari cand eu eram prin gropile abisale. Multumesc pentru prietenie.
Multumesc A.Dama pentru sfaturi si indemnuri, pentru ca mi-ai facut loc in inima ta. Multumesc Domnului pentru profunzimea ta si pentru ca prin ochii tai Il pot vedea altfel pe Christos.
Multumesc Domnului pentru Elena, Cristina, Oana, Daniel Branzai, Ionel Luca, Misu si Kos si lista e mai lunga ... . Multumesc pentru darurile ce le-a pus in fiecare, daruri si abilitati care ma provoaca sa Il cunosc mai mult pe Domnul, sa Il vad altfel, sa ma apropii de El si prin ochii vostri.
Lucrez la incredere si credinta insa ... se pare ca trebuie sa ma apuc de smuls buruieni. Vreau sa las MULTUMIREA sa creasca. Daca inima nu mi-i multumitoare ... atunci cam totul e-n zadar. Vreau sa Ii multumesc Domnului insa si celor de langa mine. In acelasi timp, nu mai vreau sa fac asta de una singura. Daca nu am oameni langa mine pe care sa ii provoc, cu care sa ma verific ... e posibil sa defrisez totul sau sa ma laud cu propriile buruieni.
Vreau sa ii multumesc Domnului pentru oamenii pe care i-a asezat langa mine, oameni care si prin care ma provoaca sa cresc, sa imi vad balariile si care sa ma ajute sa le scot afara si sa ma verifice daca chiar am facut asta si cam pe unde sunt.
Multumesc Livius Puraci pentru rabdarea si intelegerea cu care ma tratati, multumesc pentru toate rugaciunile inaltate pentru mine. Multumesc pentru ca imi starniti dorul dupa casa si imi aprindeti si sustineti dorinta de a ajunge in Israel.
Multumesc Rodica pentru dragostea cu care m-ai inconjurat, pentru intelegere, rugaciuni, pentru incurajari cand eu eram prin gropile abisale. Multumesc pentru prietenie.
Multumesc A.Dama pentru sfaturi si indemnuri, pentru ca mi-ai facut loc in inima ta. Multumesc Domnului pentru profunzimea ta si pentru ca prin ochii tai Il pot vedea altfel pe Christos.
Multumesc Domnului pentru Elena, Cristina, Oana, Daniel Branzai, Ionel Luca, Misu si Kos si lista e mai lunga ... . Multumesc pentru darurile ce le-a pus in fiecare, daruri si abilitati care ma provoaca sa Il cunosc mai mult pe Domnul, sa Il vad altfel, sa ma apropii de El si prin ochii vostri.
http://pinterest.com/pin/253609022736463138/
duminică, 27 ianuarie 2013
Care dintre zei este ca Tine?
"1 Lăudaţi-L pe Domnul, toate neamurile!
"„Voi cânta Domnului căci Şi-a arătat slava, ...
8 Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul, temeliile cerurilor s-au zgâlţâit, s-au clătinat, pentru că El se mâniase. 9 Fum se ridica din nările Lui şi foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinşi ieşeau din ea.
10 A aplecat cerurile şi a coborât; nori negri erau sub picioarele Lui. 11 Călărea pe un heruvim, zbura; plutea4 pe aripile vântului. 12 Întunericul Şi-l aşternuse drept acoperământ, iar împrejurul Lui erau grămezi de ape şi nori deşi. 13 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieşeau cărbuni aprinşi.
14 Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul. 15 A aruncat săgeţi, risipindu-i pe duşmani, a trimis fulgerul şi i-a pus pe fugă. 16 La mustrarea Domnului, la suflarea nărilor Lui, s-au văzut albiile apelor şi s-au descoperit temeliile lumii. 17 El S-a întins din înălţime şi m-a apucat, m-a scos din apele cele mari, 18 m-a izbăvit de duşmanul meu cel puternic şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine. 19 Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijin.
20 El m-a scos la loc larg, m-a izbăvit pentru că El îşi găseşte plăcerea în mine. ...
26 Cu cel credincios, Tu Te arăţi credincios, cu cel drept, Tu Te arăţi drept; 27 cu cel curat, Tu Te arăţi curat, dar cu cel înşelător, Tu Te arăţi împotrivitor.
28 Tu mântuieşti poporul smerit, dar cu privirea Ta îl smereşti pe cel trufaş.
29 Tu eşti candela mea, Doamne! Domnul îmi luminează întunericul. ...
31 Cât despre Dumnezeu, Calea Lui este desăvârşită, Cuvântul Domnului este încercat; El este un scut pentru toţi cei ce se încred în El.
32 Cine este Dumnezeu în afară de Domnul? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare şi El mi-a făcut desăvârşită calea.
34 El mi-a întărit picioarele ca ale ciutelor şi m-a aşezat pe înălţimi.
35 Îmi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.
36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale şi ajutorul Tău mă face mare.
37 Tu-mi lărgeşti calea sub paşii mei, ca să nu-mi alunece picioarele. ...
47 Domnul este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!
48 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare,
49 Cel Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei. Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei; Tu mă scapi de omul asupritor.
50 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne, şi voi cânta laudă Numelui Tău!
51 El dă mari izbăviri regelui Său şi dă îndurare unsului Său, lui David şi seminţei lui în veac.“" 2 Samuel 22
Daţi-I laudă, toate popoarele!
2 Căci măreaţă Îi este îndurarea faţă de noi şi credincioşia Domnului este veşnică.
2 Căci măreaţă Îi este îndurarea faţă de noi şi credincioşia Domnului este veşnică.
Lăudaţi-L pe Domnul!" Psalmul 17
"„O, Doamne al Oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor!
Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului!
Tu ai făcut cerurile şi pământul! " Isaia 37:16
2 Domnul este tăria mea şi cântarea mea, El a devenit mântuirea mea; Acesta este Dumnezeul meu şi Îl voi lăuda, este Dumnezeul tatălui meu şi Îl voi înălţa.
3 Domnul este un războinic; Numele Lui este Domnul.
6 Dreapta Ta, Doamne, este măreaţă în putere, dreapta Ta, Doamne, i-a zdrobit pe duşmani.
11 Care dintre zei este ca Tine, Doamne?
3 Domnul este un războinic; Numele Lui este Domnul.
6 Dreapta Ta, Doamne, este măreaţă în putere, dreapta Ta, Doamne, i-a zdrobit pe duşmani.
11 Care dintre zei este ca Tine, Doamne?
Cine este ca Tine, glorios în sfinţenie, temut în splendoare şi înfăptuitor de minuni?
18 Domnul va domni în veci de veci!“" Exod 15:1-17
18 Domnul va domni în veci de veci!“" Exod 15:1-17
"„Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu!
3 Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul mântuirii mele, întăritura mea, scăparea mea şi mântuitorul meu! Tu mă scapi de asuprire!
4 Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă, şi sunt izbăvit de duşmanii mei.
... în necazul meu L-am chemat pe Domnul, L-am chemat pe Dumnezeul meu. El mi-a ascultat glasul din Templul Său şi strigătul meu a ajuns până la urechile Sale.
3 Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul mântuirii mele, întăritura mea, scăparea mea şi mântuitorul meu! Tu mă scapi de asuprire!
4 Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă, şi sunt izbăvit de duşmanii mei.
... în necazul meu L-am chemat pe Domnul, L-am chemat pe Dumnezeul meu. El mi-a ascultat glasul din Templul Său şi strigătul meu a ajuns până la urechile Sale.
8 Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul, temeliile cerurilor s-au zgâlţâit, s-au clătinat, pentru că El se mâniase. 9 Fum se ridica din nările Lui şi foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinşi ieşeau din ea.
10 A aplecat cerurile şi a coborât; nori negri erau sub picioarele Lui. 11 Călărea pe un heruvim, zbura; plutea4 pe aripile vântului. 12 Întunericul Şi-l aşternuse drept acoperământ, iar împrejurul Lui erau grămezi de ape şi nori deşi. 13 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieşeau cărbuni aprinşi.
14 Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul. 15 A aruncat săgeţi, risipindu-i pe duşmani, a trimis fulgerul şi i-a pus pe fugă. 16 La mustrarea Domnului, la suflarea nărilor Lui, s-au văzut albiile apelor şi s-au descoperit temeliile lumii. 17 El S-a întins din înălţime şi m-a apucat, m-a scos din apele cele mari, 18 m-a izbăvit de duşmanul meu cel puternic şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine. 19 Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijin.
20 El m-a scos la loc larg, m-a izbăvit pentru că El îşi găseşte plăcerea în mine. ...
26 Cu cel credincios, Tu Te arăţi credincios, cu cel drept, Tu Te arăţi drept; 27 cu cel curat, Tu Te arăţi curat, dar cu cel înşelător, Tu Te arăţi împotrivitor.
28 Tu mântuieşti poporul smerit, dar cu privirea Ta îl smereşti pe cel trufaş.
29 Tu eşti candela mea, Doamne! Domnul îmi luminează întunericul. ...
31 Cât despre Dumnezeu, Calea Lui este desăvârşită, Cuvântul Domnului este încercat; El este un scut pentru toţi cei ce se încred în El.
32 Cine este Dumnezeu în afară de Domnul? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare şi El mi-a făcut desăvârşită calea.
34 El mi-a întărit picioarele ca ale ciutelor şi m-a aşezat pe înălţimi.
35 Îmi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.
36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale şi ajutorul Tău mă face mare.
37 Tu-mi lărgeşti calea sub paşii mei, ca să nu-mi alunece picioarele. ...
47 Domnul este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!
48 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare,
49 Cel Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei. Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei; Tu mă scapi de omul asupritor.
50 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne, şi voi cânta laudă Numelui Tău!
51 El dă mari izbăviri regelui Său şi dă îndurare unsului Său, lui David şi seminţei lui în veac.“" 2 Samuel 22
sâmbătă, 26 ianuarie 2013
teorie si practica
"14 Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor şi a citit-o. Apoi s-a dus la Casa DOMNULUI şi a întins-o înaintea DOMNULUI.
15 Ezechia s-a rugat DOMNULUI, zicând:
16 „O, Doamne al Oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
17 DOAMNE, pleacă-Ţi urechea şi ascultă!
18 DOAMNE, este adevărat că împăraţii Asiriei au pustiit toate aceste neamuri şi ţările lor, 19 şi că le-au aruncat zeii în foc, însă ei i-au distrus pentru că nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului; erau doar lemn şi piatră.
20 Acum, DOAMNE, Dumnezeul nostru, scapă-ne din mâna lui, ca să ştie toate regatele pământului că Tu eşti singurul DOMN!“" Isaia 37:14-20
17 DOAMNE, pleacă-Ţi urechea şi ascultă!
15 Ezechia s-a rugat DOMNULUI, zicând:
16 „O, Doamne al Oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor!
Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului!
Tu ai făcut cerurile şi pământul!
17 DOAMNE, pleacă-Ţi urechea şi ascultă!
Doamne, deschide-Ţi ochii şi priveşte!
Auzi toate cuvintele pe care Sanherib le-a trimis ca să-L batjocorească pe Dumnezeul cel Viu!
18 DOAMNE, este adevărat că împăraţii Asiriei au pustiit toate aceste neamuri şi ţările lor, 19 şi că le-au aruncat zeii în foc, însă ei i-au distrus pentru că nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului; erau doar lemn şi piatră.
20 Acum, DOAMNE, Dumnezeul nostru, scapă-ne din mâna lui, ca să ştie toate regatele pământului că Tu eşti singurul DOMN!“" Isaia 37:14-20
Scrisoarea scrisa de Sanherib a venit si a fost citita in fata regelui si a consiliului de razboi si a mai marilor de la curte. Ezechia dupa ce aude ce e in ea, o cere si pleaca cu ea la Casa Domnului = Templu. Isi stie locul, stie ca nu e preot, stie ca nu e mare preot si nu se duce in Locul Preasfant ci in locul menit oamenilor sa se roage. Nu lasa supararea sa ii stearga memoria si sa faca prostii. Acolo ... intinde Domnului scrisoarea si se roaga.
Citind rugaciunea lui Ezechia realizez ca acesta stia teologie nu gluma.
"O, Doamne al Oştirilor, Dumnezeul lui Israel, = Dumnezeu Omnipotent si personal
Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor! = Suveran, prezent, disponibil
Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului! = Dumnezeu peste tot pamantul
Tu ai făcut cerurile şi pământul! = omnipotenta guvernarii ca si Creator
17 DOAMNE, pleacă-Ţi urechea şi ascultă!
Doamne, deschide-Ţi ochii şi priveşte!
Auzi toate cuvintele pe care Sanherib le-a trimis ca să-L batjocorească pe Dumnezeul cel Viu! "
Stia ca Dumnezeu este Dumnezeul lui Israel, ca este omnipotent, Suveran, omniprezent, Dumnezeu personal, Creator. Stia ca Dumnezeu aude si vede. Stia ca El este Domnul Ostirilor, Cel care vin in fruntea ostilor cand copiii Sai sunt in pericol. Stia ca ajutorul vine de la El. Isi incepe rugaciunea cu lauda la adresa Lui Dumnezeu, recuoscandu-i autoritatea, puterea, maretia. Stie ca ceilalti zei sunt facuti de om si nu au putere, El este insa Dumnezeu ce are putere. II pasa ca Dumnezeul Lui este batjocorit si se vede mic, neajutorat insa Ii cere Lui Dumnezeu sa se ocupe de cel ce a adus cuvintele pline de blasfemii.
Nu e o rugaciune lunga insa vrea ca toti oamenii de pe fata pamantului sa afle ce face Dumnezeu cu cei ce aduc blasfemii la adresa Lui.
Ce fac eu cand primesc mesaje "de dulce"? Unde le duc? Cui i le spun? Le duc Domnului? Ce cer pentru acei ce scriu sau spun astfel de mesaje? Cum reactionez cand Numele Domnului este luat in desert? Ce fac cand la adresa Lui sunt aduse blasfemii?
Ezechia stia teologie insa nu a ramas numai la cunoastere. Rugaciunea lui imi arata ca a trecut la fapte.
vineri, 25 ianuarie 2013
insa un mesaj de la Rab-Sache
"8 Când Rab-Şache a auzit că împăratul Asiriei plecase din Lachiş, s-a întors şi l-a găsit pe acesta luptând împotriva Libnei. 9 După aceea, împăratul Asiriei a auzit că Tirhaka, regele din Cuş, a pornit la luptă împotriva lui. Când a auzit lucrul acesta a trimis soli la Ezechia, zicând:
10 „Aşa să-i vorbiţi lui Ezechia, regele lui Iuda:
10 „Aşa să-i vorbiţi lui Ezechia, regele lui Iuda:
«Nu-l lăsa pe Dumnezeul tău, în care te încrezi, să te amăgească zicându-ţi că Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei.
11 Cu siguranţă, ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor cucerite, distrugându-le în întregime!
11 Cu siguranţă, ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor cucerite, distrugându-le în întregime!
Şi tu să fii oare salvat?
12 Şi-au salvat, oare, zeii neamurile pe care părinţii mei le-au distrus: pe Gozan, pe Haran, pe Reţef şi pe fiii lui Eden, care erau în Tel-Assar? 13 Unde este regele Hamatului, regele Arpadului şi regele cetăţii Sefarvayim, al cetăţii Hena sau al cetăţii Iva?»“" Isaia 37:8-13
12 Şi-au salvat, oare, zeii neamurile pe care părinţii mei le-au distrus: pe Gozan, pe Haran, pe Reţef şi pe fiii lui Eden, care erau în Tel-Assar? 13 Unde este regele Hamatului, regele Arpadului şi regele cetăţii Sefarvayim, al cetăţii Hena sau al cetăţii Iva?»“" Isaia 37:8-13
Lucrurile parca se precipita dupa ce Ezechia primeste raspunsul din partea Domnului. Rab-Sache aude ca imparatul lui a plecat de la Lachis si lupta impotriva Libnei. Tirhaka va fi al treilea si ultimul faraon al celei de-a douazeci si cincea dinastie Etiopiana. La momentul bataliei (701 B.C.), Tirhaka era nepotul faraonului Shabaka (715-701 B.C) si va fi faraon dupa fratele sau Shabataka (701-689 B.C) in perioada 689-664 B.C. Isaia il precizeaza ca si rege = faraon aici insa face asta pentru ca el nu scrie cartea exact in momentul bataliei ci e posibil ca evenimentele sa fie consemnate de el chiar cand Tirhaka era faraon.
Rab-Sache incepe sa mediteze un pic la ce se intampla cu Ezechia si nu poate pleca fara sa ii trimita acestuia un mesaj "de dulce". Cred ca a realizat ca Dumnezeul lui Ezechia e mare si puternic. Desi Il compara cu alti zei ai teritoriilor cucerite, realizeaza ca Dumnezeul lui Ezechia poate sa isi protejeze poporul de mana lui.
Spionii din Ierusalim si-au facut treaba cu mare rapiditate si acuratete. I-au adus la cunostinta lui Rab-Sache de mesajul trimis de Isaia din partea Domnului. Mesajul nu a ajuns numai la Ezechia si poporul din Ierusalim ci si la dusmanii acestora. Daca pentru poporul din Iuda a fost un mesaj plin de speranta si provocator pentru intarirea credintei si increderii in Dumnezeul lor, a lui Avraam, Isaac si Iacov, pentru Rab-Sache a fost unul ce l-a pus pe ganduri. Inca vrea sa isi arate madria si suprematia insa de data asta incepe sa isi puna el insusi semne de intrebare despre puterea si maretia Dumnezeului lui Ezechia si a poporului din Ierusalim.
Daca in primele doua discursuri il ataca direct pe Dumnezeu si il desfiinta pe Ezechia, de data asta incearca sa il momeasca pe Ezechia pe latura umana. Incearca sa il provoace sa abdice ca sa nu isi piarda titlul de rege. Numai ca Rab-Sache habar nu are ca Ezechia vine pe linie Davidica si ca titlul nu ii e luat asa de oricine, oricand, oricum si oriunde.
Pot sa vad cum credinta si increderea celor din Iuda cresc in Dumnezeu. Pot sa vad ca Dumnezeu l-a facut pe Sanherib sa auda vesti care sa il puna pe drum insa in alta directie decat Ierusalimul. Toata ostirea cu care era ... cata frunza si iarba pleaca de la Lachis la Libna. Era mai aproape ca distanta de Ierusalim insa Libna era acum pericolul de care trebuie sa scape Sanherib.
Profetia facuta de Isaia se implineste pana la ultima litera. Ceea ce a spus Domnul se implinea sub ochii lor. Cuvantul Domnului se implineste si astazi sub ochii mei. Pe Ezechia l-a provocat la pocainta, credinta si incredere. Pe mine la ce ma provoaca?
http://housewifeclass.com/2012/09/14/isaiah-37/
joi, 24 ianuarie 2013
chiar daca am gresit ...
"1 Când regele Ezechia a auzit lucrul acesta, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus la Casa DOMNULUI.
2 I-a trimis la profetul Isaia, fiul lui Amoţ, pe Eliachim, administratorul palatului, pe scribul Şebna şi pe cei bătrâni dintre preoţi, acoperiţi toţi cu saci.
3 Ei i-au zis:
2 I-a trimis la profetul Isaia, fiul lui Amoţ, pe Eliachim, administratorul palatului, pe scribul Şebna şi pe cei bătrâni dintre preoţi, acoperiţi toţi cu saci.
3 Ei i-au zis:
– Aşa vorbeşte Ezechia: „Aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ruşine, căci copiii sunt gata să se nască, dar nu mai este nici o putere pentru a le da naştere. 4 Poate că DOMNUL, Dumnezeul tău, a auzit cuvintele lui Rab-Şache, care a fost trimis de stăpânul său, împăratul Asiriei, pentru a-L batjocori pe Dumnezeul cel Viu şi poate că DOMNUL, Dumnezeul tău, îl va mustra pentru cuvintele pe care le-a auzit. De aceea înalţă o rugăciune pentru cei care au mai rămas!“
– Să-i spuneţi stăpânului vostru că aşa vorbeşte DOMNUL:
„Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit şi cu care slujitorii împăratului Asiriei M-au blasfemiat!
7 Iată, voi pune în el un duh şi astfel, la auzirea unui zvon, se va întoarce în ţara lui; şi voi face să cadă ucis de sabie chiar în ţara lui.“ " Isaia 37:1-7
Ezechia se vede vinovat de alianta cu Egyptul, de pactul facut cu Asiria. Vede ca 46 de cetati fusesera cucerite de asirieni si oamenii din ea, cati mai ramasesera vii, fusesera deportati pe cine stie unde. In nici un caz in conditii de viata fericite. Acum e captiv in propria cetate. Mai mult de atat ... l-a auzit pe Rab-Sache improscand cu noroi in demnitatea lui si aducand blesfemii la adresa lui Dumnezeu. Intelege ca nu mai are nici o sansa, nici o salvare. A realizat cu adevarat pe ce pozitie era si care era adevarata situatie a poporului din Iuda. Se umileste in fata Domnului, in fata natiunii si pleaca la Casa Domnului. Isaia nu scrie ce a facut acolo ... daca a adus jertfe, daca s-a rugat, daca a plans ....
Mesajul trimis de el e a unui diperat. Din partea unui barbat sa auzi un asemenea mesaj e socant. Recunoaste ca e ca o femeie ce naste si care nu mai are forta sa impinga copilul sa iasa ... si care e constient ca va muri atat mama cat si copilul din aceasta cauza. Are un respect deosebit pentru Isaia si il roaga sa se roage el la Dumnezeul lui ... sa-L intrebe daca cumva Domnul a auzit blasfemiile lui Rab-Sache si sa Il mustre pe acesta pentru asemenea cuvinte.
Situatia lui Isaia nu e una roza. De cuvintele si atitudinea lui depinde in ce stare va intra regele si natiunea. Ii intampina pe mesagerii regelui cu un mesaj. Mesajul Domnului ramane acelasi. Da, Domnul l-a auzit pe Rab-Sache, a auzit fiecare cuvintel si Il va pedepsi. Intr-adevar, au fost multe si grele cuvinte, exprimate cu mult tupeu insa Ezechia sa nu se teama .... au fost doar niste cuvinte. Va muri ucis in propria tara, nu la poarta Ierusalimului, nu in alta tara. Nu ii spune nici ce va face ingerul Domnului imediat dupa asta.
Ezechia a gresit ... nu a ascultat de Domnul si a facut alianta cu Egyptul si pact cu Asiria. A crezut ca destul de destept si abil ca sa poata manageria politic situatia tarii desi Isaia ii spusese ca nu e bine si ca Domnul cere poporului si regelui sa se increada in El.
Chiar si daca am gresit pot sa vin inaintea Domnului, sa-mi recunosc vinovatia, sa recunosc ca-s doar un om si ca depind de El, ca El e in control si nu eu, ca El poate aduce salvarea si nu eu. Domnul imi spune ce sa fac insa ma lasa sa aleg daca ascult sau nu. Consecintele alegerii mi le port insa. Pot sa vad indurare, har, mila, credinciosie, bunatate din partea Domnului. Vad in text ca El aude si pe cel ce aduce blasfemii si pe cel ce se smereste si isi recunoaste starea. Se indura de cel ce se smereste si ii da izbanda.
miercuri, 23 ianuarie 2013
aud si ascult
"Dar poporul tăcea şi nu i-a răspuns nici un cuvânt, căci porunca regelui era să nu-i răspundă. 22 Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, administratorul palatului, secretarul Şebna şi cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au venit la Ezechia cu hainele rupte şi i-au spus cuvintele lui Rab-Şache." Isaia 36:21-22
"1 Când regele Ezechia a auzit lucrul acesta, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus la Casa DOMNULUI. 2 I-a trimis la profetul Isaia, fiul lui Amoţ, pe Eliachim, administratorul palatului, pe scribul Şebna şi pe cei bătrâni dintre preoţi, acoperiţi toţi cu saci. " Isaia 37:1-2
"1 Când regele Ezechia a auzit lucrul acesta, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus la Casa DOMNULUI. 2 I-a trimis la profetul Isaia, fiul lui Amoţ, pe Eliachim, administratorul palatului, pe scribul Şebna şi pe cei bătrâni dintre preoţi, acoperiţi toţi cu saci. " Isaia 37:1-2
Vine Rab-Sache cu blasfemii la adresa Lui Dumnezeu, ii umileste pe iudeii din Ierusalim, il desfiinteaza pe rege, nu pune doua parale pe armata lor, are un ton de superioritate si aroganta in atitudine si vorba. Cred ca Ezechia se astepta la asta si de asta a ordonat poporului sa nu scoata un sunet. Imi inchipui ca Rab-Sache a asteptat sa auda o intrebare, sa auda pe cineva comentand, sa vada vreo reactie, sa auda oamenii din cetate tipand cu disperare. Insa dupa ce isi incheie cuvantarea ... e tacere.
Am invatat si eu lectia asta. Cand vine cineva cu invinuiri si ii turuie gura desfiintandu-te, e mai bine sa taci. Oricum n-are rost sa spui nimic.
Delegatia de razboi din Iuda se intoarce la Ezechia cu hainele sfasiate. Nu cred ca si-au sfasiat hainele in anticamera. Ezechia auzise si el discursurile, blasfemiile la adresa Lui Dumnezeu. Isi sfasie si el hainele si merge la Casa Domnului = Templu imbracat in sac.
Multa vreme m-am intrebat ce rol avea sacul asta daca te imbracai cu el. Am mai citit despre asta si am aflat ca imbracat in sac nu te simteai comod deloc. Textura sacului e una aspra, ce inteapa pielea provocand iritatii si apoi ... din punct de vedere social, iti dadea hainele de gala, regesti si te imbracai in sac. Insemna ca te smeresti, recunosti ca exista o autoritate mai mare ca a ta, ca nu esti buricul pamantului si ca pamantul nu se invarte in jurul tau.
Ezechia isi continua reforma spirituala in Iuda si ordona mai marilor lui sa se imbrace si ei in sac si sa mearga la Isaia. Acestia asculta. In delegatia asta vad oficiali din armata, politica, administratie si de la templu. Contextul nu le dadea loc de intors, comentat. Nu auzisera ei discursurile lui Isaia, unii din cred ca citisera manuscrisele lui insa le ramasese ceva in minte sau in inima?
Acum erau dornici nu numai sa auda insa voiau sa asculte. Am descoperit si eu ca e o diferenta enorma intre a auzi si a asculta. Pot sa aud tot felul de discutii, prelegeri insa ... pot sa nu le ascult. Pot sa dau senzatia celui ce imi vorbeste ca il ascult si eu sa fiu cu mintea pe alt continent.
Ce cerea Domnul de la ei? E un principiu valabil si astazi. Sa cred in ceea ce spune El si sa ma incred in El. Sa cred in ceea ce spune El si sa fac asa cum spune El. E usor sa cred. Insa sa traiesc implinind si facand ce spune El e mai dificil. Si e dificil pentru ca sunt inconjurata de o mare de filosofi, curente, idei ... Aud interpretari ale Scripturii ce-mi fac mintea si parul sa se increteasca de uimire. Trebuie sa decid sa citesc Cuvantul Sau, sa il studiez, sa mi-l insusesc si sa traiesc conform lui.
Ma lupt sa cred ceea ce spune Biblia si sa traiesc asa cum spune Biblia. Cred ca Biblia este Cuvantul Lui Dumnezeu. Cred ca Isus = Mesia este Dumnezeu. Cred ca Isus este Cuvantul intrupat asa cum spune Ioan. Cred ca ceea ce cere Domnul de la mine este sa ascult de ceea ce spune El si sa ma incred in El. Cred ca numai prin Isus Christos - Yeshua HaMashia am iertarea pacatelor si viata vesnica.
marți, 22 ianuarie 2013
Niciodată nu judeca pe nimeni!
"Un doctor intrase grăbit în spital, după ce fusese telefonat pentru o intervenţie chirurgicală urgentă. El a răspuns apelului cât mai curând posibil, şi-a schimbat hainele şi a mers direct la blocul de operaţie. L-a găsit pe tatăl băiatului plimbându-se pe coridor, aşteptând medicul.
Văzându-l, tatăl a strigat:
-“De ce v-a luat aşa mult timp să veniţi? Nu ştiţi că viaţa fiului meu este în pericol? Nu aveţi simţul responsabilităţii?”
Medicul a zâmbit şi a spus:
-“Îmi pare rău, nu eram în spital, şi am venit cât de repede am putut, după ce am primit apelul… Iar acum, mi-aş dori să vă calmaţi, pentru a-mi putea face treaba.”
- “Să mă calmez?! Dacă fiul dumneavoastră ar fi în camera asta acum, v-aţi calma? Dacă propriul fiu v-ar muri acum, ce aţi face??” a spus tatăl furios.
Doctorul a zâmbit iar şi a răspuns:
- “Voi spune ceea ce Iov a zis în Cartea Sfântă“Gol am ieşit din pântecele mamei mele, şi gol mă vi întoarce în sânul pământului, binecuvântat fie Numele Domnului.” Doctorii nu pot prelungi viaţa. Duceţi-vă şi mijlociţi pentru fiul dumneavoastră, noi vom face tot ce putem prin harul lui Dumnezeu.”
- “A da sfaturi când nu suntem îngrijoraţi e foarte uşor”, a murmurat tatăl.
Operaţia a durat câteva ore, după care medicul a ieşit fericit.
-“Slavă Domnului! Fiul dumneavoastră este salvat!” Şi fără să aştepte răspunsul tatălui, şi-a văzut de drum, fugind.
-“Dacă aveţii vreo întrebare, întrebaţi-o pe asistentă!”
-“De ce este aşa arogant? Nici nu a aşteptat câteva minute pentru a-l întreba despre starea fiului meu”, a comentat tatăl, când a întâlnit-o pe asistentă la câteva minute după ce medicul plecase.
Asistenta a răspuns, curgându-i lacrimi pe faţă:
-“Fiul său a murit ieri într-un accident de maşină, era la înmormântare atunci când l-am sunat pentru operaţia fiului tău. Iar acum, că a salvat viaţa fiului tău, a plecat fugind pentru a termina înmormântarea fiului său.”"
Văzându-l, tatăl a strigat:
-“De ce v-a luat aşa mult timp să veniţi? Nu ştiţi că viaţa fiului meu este în pericol? Nu aveţi simţul responsabilităţii?”
Medicul a zâmbit şi a spus:
-“Îmi pare rău, nu eram în spital, şi am venit cât de repede am putut, după ce am primit apelul… Iar acum, mi-aş dori să vă calmaţi, pentru a-mi putea face treaba.”
- “Să mă calmez?! Dacă fiul dumneavoastră ar fi în camera asta acum, v-aţi calma? Dacă propriul fiu v-ar muri acum, ce aţi face??” a spus tatăl furios.
Doctorul a zâmbit iar şi a răspuns:
- “Voi spune ceea ce Iov a zis în Cartea Sfântă“Gol am ieşit din pântecele mamei mele, şi gol mă vi întoarce în sânul pământului, binecuvântat fie Numele Domnului.” Doctorii nu pot prelungi viaţa. Duceţi-vă şi mijlociţi pentru fiul dumneavoastră, noi vom face tot ce putem prin harul lui Dumnezeu.”
- “A da sfaturi când nu suntem îngrijoraţi e foarte uşor”, a murmurat tatăl.
Operaţia a durat câteva ore, după care medicul a ieşit fericit.
-“Slavă Domnului! Fiul dumneavoastră este salvat!” Şi fără să aştepte răspunsul tatălui, şi-a văzut de drum, fugind.
-“Dacă aveţii vreo întrebare, întrebaţi-o pe asistentă!”
-“De ce este aşa arogant? Nici nu a aşteptat câteva minute pentru a-l întreba despre starea fiului meu”, a comentat tatăl, când a întâlnit-o pe asistentă la câteva minute după ce medicul plecase.
Asistenta a răspuns, curgându-i lacrimi pe faţă:
-“Fiul său a murit ieri într-un accident de maşină, era la înmormântare atunci când l-am sunat pentru operaţia fiului tău. Iar acum, că a salvat viaţa fiului tău, a plecat fugind pentru a termina înmormântarea fiului său.”"
Poveste primita pe e-mail.
luni, 21 ianuarie 2013
istoria se repeta!
"11 Atunci Eliachim, Şebna şi Ioah i-au răspuns lui Rab-Şache:
14 Aşa vorbeşte împăratul:
15 Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă convingă să vă încredeţi în DOMNUL, zicându-vă: «Cu siguranţă, DOMNUL ne va izbăvi; cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei!»
16 Nu-l ascultaţi pe Ezechia, căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: «Faceţi pace cu mine şi veniţi afară la mine. Atunci fiecare dintre voi va mânca din via lui şi din smochinul lui şi va bea apă din fântâna lui, 17 până voi veni şi vă voi lua într-o ţară ca a voastră, o ţară cu belşug de grâne şi de vin, de pâine şi de vii.»
18 Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă îndrume greşit, pretinzând că DOMNUL vă va izbăvi! Şi-a izbăvit vreunul dintre zeii neamurilor ţara din mâinile împăratului Asiriei? 19 Unde sunt zeii Hamatului şi ai Arpadului? Unde sunt zeii Sefarvayimului? Au putut ei salva Samaria din mâna mea? 20 Care dintre toţi zeii acestor ţări şi-au izbăvit ţara din mâna mea? Prin urmare, cum ar putea DOMNUL să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?“
21 Dar poporul tăcea şi nu i-a răspuns nici un cuvânt, căci porunca regelui era să nu-i răspundă.
22 Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, administratorul palatului, secretarul Şebna şi cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au venit la Ezechia cu hainele rupte şi i-au spus cuvintele lui Rab-Şache." Isaia 36:11-22
– Vorbeşte, te rugăm, slujitorilor tăi în aramaică, pentru că o înţelegem, şi nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului care este pe zid!
12 Dar Rab-Şache le-a zis:
12 Dar Rab-Şache le-a zis:
– Oare, stăpânului vostru şi vouă, m-a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Oare nu m-a trimis la oamenii aceştia, care stau pe zid şi care, asemenea vouă, vor trebui să-şi mănânce propriile murdării şi să-şi bea propriul ud?
13 Atunci Rab-Şache s-a ridicat şi a strigat tare în limba iudaică, astfel:
13 Atunci Rab-Şache s-a ridicat şi a strigat tare în limba iudaică, astfel:
– Ascultaţi cuvintele marelui împărat, împăratul Asiriei!
14 Aşa vorbeşte împăratul:
„Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă amăgească, pentru că el nu va putea să vă izbăvească.
15 Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă convingă să vă încredeţi în DOMNUL, zicându-vă: «Cu siguranţă, DOMNUL ne va izbăvi; cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei!»
16 Nu-l ascultaţi pe Ezechia, căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: «Faceţi pace cu mine şi veniţi afară la mine. Atunci fiecare dintre voi va mânca din via lui şi din smochinul lui şi va bea apă din fântâna lui, 17 până voi veni şi vă voi lua într-o ţară ca a voastră, o ţară cu belşug de grâne şi de vin, de pâine şi de vii.»
18 Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă îndrume greşit, pretinzând că DOMNUL vă va izbăvi! Şi-a izbăvit vreunul dintre zeii neamurilor ţara din mâinile împăratului Asiriei? 19 Unde sunt zeii Hamatului şi ai Arpadului? Unde sunt zeii Sefarvayimului? Au putut ei salva Samaria din mâna mea? 20 Care dintre toţi zeii acestor ţări şi-au izbăvit ţara din mâna mea? Prin urmare, cum ar putea DOMNUL să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?“
21 Dar poporul tăcea şi nu i-a răspuns nici un cuvânt, căci porunca regelui era să nu-i răspundă.
22 Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, administratorul palatului, secretarul Şebna şi cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au venit la Ezechia cu hainele rupte şi i-au spus cuvintele lui Rab-Şache." Isaia 36:11-22
Rab-Sache are doua discursuri pline de enfaza, promisiuni desarte, cuvinte provocatoare la neincredere, necredinta. Refuza sa vorbeasca in aramaica, sa trateze problema de razboi diplomatic si incepe sa vorbeasca poporului. Nu ii pasa ca Iudeea avea o delegatie trimisa sa trateze delegatia asiriana. Refuza sa lucreze de la egal la egal si vrea sa spuna el poporului ce are de spus si cum vede el lucrurile.
Spionii nu sunt o inventie moderna. Pot sa vad in text ca Rab-Sache stia bine se ce petrece in interiorul cetatii Ierusalim. Stia ca Isaia vorbise poporului din partea Domnului si ca provocase poporul sa isi puna increderea in Domnul. Stia ca Ezechia incepuse o reforma religioasa, ca curatise tara de idoli si inaltimi, ca poruncise ca inchinarea sa se faca la Templu, dupa ritual si asa cum poruncise Domnul.
Numai ca Rab-Sache nu vede nimic bun in asta. El are alte planuri ... de fapt nu sunt ale lui ci ale "marelui imparat" al Asiriei. Promite in numele imparatului ca daca poporul va capitula atunci vor avea mancare, vor fi dusi intr-un loc unde vor fi stapani pe casa lor, pe via lor. Promite marea cu sarea. Apoi aduce la cunostinta poporului de cuceririle facute de ei si nu realizeaza in acelasi discurs isi arata arama pe fata. Vrea ca poporul sa renunte la increderea lor in Ezechia - regele din Iuda, la increderea in Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov. Il compara pe Dumnezeu cu zeii popoarelor cucerite de ei. Le aminteste ca si Samaria a fost luata captiva si oamenii din ea deportati in toata Asiria.
De ce ii ducea intr-un alt loc si nu ii lasa in Ierusalim sau in locurile de unde erau? Erau dusi in grupuri cat mai mici si la distante cat mai mari de locul lor de bastina. Pusi sa convietuiasca cu oameni din alte popoare ca sa isi piarda propria identitate nationala, valorile, credinta. Apoi, nefiind multi din acelasi popor, aceeasi limba, aceeasi credinta era mai greu sa apara razvratirea sau sa se rascoala. Poporul astfel imprastiat era mai usor de manipulat si stapanit. Deveneau asimilati.
Ce invat de aici? Ce e asa interesant in istorie? S-a dovedit istoric ca oamenii nu invata nimic din istorie si de asta ea se repeta. Eu insa vreau sa invat din ea. Vreau sa invat ca sunt si acum oameni care denigreaza credinta in Dumnezeu. Nu Il vor denigra pe Dumnezeu oamenilor ce nu cred in El ci vor veni inarmati pana in dinti, cu o ostire puternica langa ei ca sa semene neincredere si sa distruga credinta in Dumnezeu a oamenilor ce s-au dedicat Lui. Au si exemple concrete cu care isi intaresc cuvintele.
Ce fac cand le aud discursurile? Ii cred? Cred promisiunile ce mi le insira? Ce se ascunde dincolo de promisiuni. Cei din Iuda stiau cat de insetati de sange si oribilitate erau asirienii. Auzisera si ei povestile despre crimele de o oribilitate greu de descris. Eu stiu ceva despre cei ce vin cu discursuri pline de lapte si miere? In numele cui vin acesti oameni? Pe cine prezinta? Un om sau pe Dumnezeu? Cui i se inchina? Unui om sau Lui Dumnezeu? Ce stiu despre viata lui?
duminică, 20 ianuarie 2013
lauda se potriveşte celor integri!
"1 Voi, cei drepţi, bucuraţi-vă în Domnul, căci lauda se potriveşte celor integri!
2 Lăudaţi-L pe Domnul din liră, cântaţi-I din harfa cu zece coarde!
3 Cântaţi-I un cântec nou, sunaţi frumos din corzi şi strigaţi de bucurie!
4 Cuvântul Domnului este nepărtinitor, toate lucrările Lui mărturisesc despre credincioşia Sa.
5 El iubeşte dreptatea şi judecata; îndurarea Domnului umple pământul.
6 Cerurile au fost întocmite prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor – prin suflarea gurii Sale.
7 El strânge apele mării într-o grămadă, pune oceanul1în cămări.
8 Să se teamă de Domnul, toţi cei de pe pământ! Să le fie frică de El, tuturor locuitorilor lumii!
9 Căci El zice şi ia fiinţă! El porunceşte şi se împlineşte!
10 Domnul zădărniceşte planul neamurilor şi întârzie hotărârile popoarelor, 11 dar planul Domnului rămâne veşnic, şi hotărârile inimii Sale dăinuiesc din generaţie în generaţie. 12 Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul, poporul pe care Şi l-a ales ca moştenire!
13 Domnul priveşte din ceruri, se uită la toţi fiii oamenilor. 14 Din lăcaşul Locuinţei Sale, El priveşte spre toţi locuitorii pământului. 15 El, Care a întocmit sufletul tuturor, ia aminte la toate faptele acestora.
16 Regele nu este izbăvit prin mărimea oştirii lui, nici războinicul nu este scăpat prin mărimea puterii sale. 17 Calul este o nădejde zadarnică pentru eliberare şi toată vlaga lui nu poate izbăvi.
18 Iată că ochiul Domnului veghează asupra celor ce se tem de El şi asupra celor ce nădăjduiesc în îndurarea Sa, 19 ca să le scape sufletul de la moarte şi să-i ţină în viaţă în mijlocul foametei.
20 Sufletele noastre tânjesc după Domnul! El este ajutorul şi scutul nostru, 21 căci în El se bucură inimile noastre, fiindcă ne încredem în Numele Lui cel sfânt!
22 Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, pe măsura nădejdii noastre în Tine!" Psalmul 33
2 Lăudaţi-L pe Domnul din liră, cântaţi-I din harfa cu zece coarde!
3 Cântaţi-I un cântec nou, sunaţi frumos din corzi şi strigaţi de bucurie!
4 Cuvântul Domnului este nepărtinitor, toate lucrările Lui mărturisesc despre credincioşia Sa.
5 El iubeşte dreptatea şi judecata; îndurarea Domnului umple pământul.
6 Cerurile au fost întocmite prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor – prin suflarea gurii Sale.
7 El strânge apele mării într-o grămadă, pune oceanul1în cămări.
8 Să se teamă de Domnul, toţi cei de pe pământ! Să le fie frică de El, tuturor locuitorilor lumii!
9 Căci El zice şi ia fiinţă! El porunceşte şi se împlineşte!
10 Domnul zădărniceşte planul neamurilor şi întârzie hotărârile popoarelor, 11 dar planul Domnului rămâne veşnic, şi hotărârile inimii Sale dăinuiesc din generaţie în generaţie. 12 Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul, poporul pe care Şi l-a ales ca moştenire!
13 Domnul priveşte din ceruri, se uită la toţi fiii oamenilor. 14 Din lăcaşul Locuinţei Sale, El priveşte spre toţi locuitorii pământului. 15 El, Care a întocmit sufletul tuturor, ia aminte la toate faptele acestora.
16 Regele nu este izbăvit prin mărimea oştirii lui, nici războinicul nu este scăpat prin mărimea puterii sale. 17 Calul este o nădejde zadarnică pentru eliberare şi toată vlaga lui nu poate izbăvi.
18 Iată că ochiul Domnului veghează asupra celor ce se tem de El şi asupra celor ce nădăjduiesc în îndurarea Sa, 19 ca să le scape sufletul de la moarte şi să-i ţină în viaţă în mijlocul foametei.
20 Sufletele noastre tânjesc după Domnul! El este ajutorul şi scutul nostru, 21 căci în El se bucură inimile noastre, fiindcă ne încredem în Numele Lui cel sfânt!
22 Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, pe măsura nădejdii noastre în Tine!" Psalmul 33
sâmbătă, 19 ianuarie 2013
Pestera Boltii - Israel
Azi, in Israel, anemonele erau inflorite la Pestera Boltii ... Nu am facut eu fotografiile insa am permisiunea de la Sorin Leibovici sa le public.
Raiul exista - Todd Burpo
Aseara am trecut pe la nepotul meu cel mai mare ca sa ne jucam un pic cu copilasii. Atat Catalin (nepotul meu) cat si Carmen (sotia nepotului meu) mi-au spus ca au o carte pe care trebuie sa o citesc. E vorba despre un copil de aproape 4 ani ce a fost in rai si povesteste cum e acolo. Mi-au spus ca e captivatanta, provocatoare nu o voi lasa din mana pana nu o voi termina.
Cartea este intitulata "Raiul exista" si este scrisa de tatal baietelui, pastorul Todd Burpo. Pentru cine stie engleza am gasit-o aici
M-a provocat sa Il vad pe Isus, cerul, raiul altfel, sa scot de pe nas ochelarii de cal ce i-am luat de multa vreme. O alta carte ce "m-a destupat" cam la fel este Baraca scrisa de Wm Paul Young.
Cartea este intitulata "Raiul exista" si este scrisa de tatal baietelui, pastorul Todd Burpo. Pentru cine stie engleza am gasit-o aici
M-a provocat sa Il vad pe Isus, cerul, raiul altfel, sa scot de pe nas ochelarii de cal ce i-am luat de multa vreme. O alta carte ce "m-a destupat" cam la fel este Baraca scrisa de Wm Paul Young.
http://www.bookcounty.com/f/50-heaven-is-for-real-by-todd-burpo.html
vineri, 18 ianuarie 2013
Povestea unui piciorus
"La doi ani de când m-am mutat în California, o tânără fragile a intrat la mine în cabinet. Era însărcinată. Aștepta primul ei copil. Din punct de vedere emotional, tânăra avea o situație mai dificilă, deși venea dintr-o familie bună. Am încercat să o încurajez cât mai mult și pe măsură ce timpul trecea mi-am dat seama că făcea mari eforturi pentru a-și tine emoțiile sub control și pentru a fi cât mai calmă și echilibrată.
Cu o lună înainte de naștere, la unul dintre examenele de rutină, am descoperit că bebelușul se afla într-o prezentație pelvină. De obicei, prezentația considerată normală este cea craniană. Capul bebelușului se află în partea inferioară a uterului cu luni înainte de naștere nu pentru că e mai greu și se afundă în lichidul amiotic, ci pentru simplul fapt că încape mai bine și poziția e mai confortabilă. Deși se crede că întoarcerea copiilor în lunile a șaptea sau a opta este una spontană, așa ceva nu reprezintă regula generală. Copiii aflați într-o prezentație pelvină în ultima luna de sarcină adesea își schimbă poziția și sunt gată să fie aduși pe lume, și deci doar unul în 25 de copii este născut în prezentație pelvină.
Această statistică e una fericită, căci procentajul mortalității copiilor născuți în prezentație pelvină este considerabil mai mare din pricina dificultății travaliului și a nevoii imperative de a-I scoate capul cât mai repede după ce corpul este împins afară. În acel moment cordonul ombilical este blocat între căpușorul tare al micuțului bebeluș și pelvisul osos al mamei. Astfel, din lipsa de oxygen, bebelușul moare în câteva minute. Toată lumea din sala de nașteri e încordată și tensionată, mai puțin mama, care, în astfel de situații, este anesteziată și adormită.
Cazul de care vorbeam era unul cu o prezentație pelvină completă – piciorușele bebelușului erau complet sub el. Lucrul cel mai dificil pentru doctorul care asistă o astfel de naștere este să își țină mâinile deoparte până când forțele naturale de împingere dilate structurile materne ferme ce întârzie nașterea. Am așteptat cât de răbdâtor am putut, trimițând din când în când mesaje familiei aflate în sala de așteptare.
În cele din urmă, momentul nașterii a venit, iar eu a tras cu grijă un picioruș micuț. Îl căutam și pe celălalt, dar pentru un motiv pe care nu îl puteam înțelege, celălalt picioruș nu cobora împreună cu primul. Am tras din nou, cu prudență, dar cu o forță ușoară, în timp ce asistenta medicală punea puțina presiune pe abdomen, iar corpul bebelușului a coborât îndeajuns ca să văd că era o fetiță – și apoi, spre consternarea mea – am observat că cel de-al doilea picioruș nu avea să fie niciodată lângă primul. Întregul picior, de la coapsă până la genunchi lipsea, iar micuța fetiță urma să sufere acest defect curios, defect pe care nu îl mai văzusem niciodată și nici nu l-a mai văzut vreodată.
A urmat cea mai grea bătălie pe care am dus-o vreodată cu mine însumi. Știam că vestea va avea un effect devastator asupra tinerei mame, care deja avea probleme emoționale. Știam că familia ei va încerca imposibilul pentru a avea grijă de copilaș și pentru a o duce la cei ami buni doctori în căutarea unei raze de speranță.
Dar, cel mai greu îmi era să privesc în viitor și să o văd pe micuța fetiță stând singură, în timp ce celelalte fete de vârsta ei aveau să râdă și să se joace și să alerge – și atunci am realizat că era ceva ce puteam face pentru a scuti această imensă suferință, era ceva ce îmi stătea în putere și puteam face.
Unul din 10 copii aflați într-o prezentație anormală moare pentru că nu este născut îndeajuns de repede iar acum… – eu nu trebuia să mă grăbesc! Îmi puteam încetini mâna, puteam trage de timp câteva minute. Nu ar fi fost o naștere ușoară, oricum… nimeni din lume n-ar fi aflat. Tânăra mamică, după șocul durerii, ar fi privit în urmă cu bucurie că a pierdut un bebeluș cu un defect atât de trist. Într-un an, doi, ar încerca să rămână din nou însărcinată și momentele tragice nu s-ar mai repeta.
„Nu le provoca atât de multă suferință,” îmi spunea o voce în mine. „Copilașul nu a respirat vreodată, și nici nu trebuie să îl lași să respire. Oricum, s-ar putea să nu o scoți la timp! Nu te grăbi! Nu fi atât de naiv încât să aduci pe lume o așa povară! Ei, și dacă o să ai câteva mustrări de conștiință, oricum ți-ar fi mai ușor ție decât lor! O să te simți și mai mustrat dacă aduci bebelușul pe lume la timp!”
I-am cerut asistentei să-mi dea prosopul steril care e întotdeauna pregătit pentru o naștere dificilă, pentru a înfășura corpul bebelușului ca stimularea produsă de aerul rece din lumea de afară să nu inducă o expansiune bruscă a pieptului copilului, cauzând astfel aspirarea lichidului sau mucusului aducător de moarte. De data aceasta, însă, prosopul era menit să ascundă de asistente ceea ce doar ochii mei puteau vedea. Atingând piciorușul nenorocit, m-am simțit cutremurat de fiorul suferinței ce urma să marcheze întreagul viitor al copilului. Gata, am luat decizia.
M-am uitat la ceas. Trei dintre cele șapte, opt minute alocate nașterii trecuseră. Toții ochii din sala de nașteri erau asupra mea și puteam simți tensiunea nerăbdării de a face imediat ceea ce trebuia făcut, în ciuda bătăliei ce se dădea în sufletul meu. Speram din toată inima ca nimeni să nu observe tensiunea și propriul meu chin în acel moment. Asistentele mă văzuseră asistând cu succes zeci de nașteri complicate, așa cum m-au văzut și atunci când am eșuat. Acum urmau să mă vadă eșuând din nou. Pentru prima dată în cariera mea medicală, mă lepădam în mod intenționat de ceea ce era corect și moral în favoarea a ceea ce simțeam că trebuie făcut.
Mi-am pus mâna sub prosop pentru a simți pulsatile inimioarei plăpânde. Încă două, trei minute ar fi fost îndeajunse. Pentru a da impresia că fac ceva, am tras copilașul puțin mai jos, pentru a scoate mânuțele, acesta fiind următorul pas firesc. În timp ce făceam acest lucru, piciorușul sănătos de culoare rozie a țâșnit deasupra prosopului protector și mi-a împins cu putere mână, acea mână în care fusese încredințată siguranța mamei și a noului bebeluș. Dintr-o dată am simțit o mișcare bruscă a corpului bebelușului, o mișcare plină de puterea vieții! Era prea mult! Nu puteam face ceea ce îmi propusesem! Am continuat să ajut nașterea bebelușului cu un singur picioruș. În următoarea zi am vorbit cu familia și, cu o ezitare în voce, am vorbit și cu mama copilului.
Toate previziunile mele s-au adeverit. Tânăra mamă a fost spitalizată pentru câteva luni bune. Am avut ocazia să o întâlnesc de vreo două ori. Era ca o umbră a ceea ce fusese înainte de naștere. Mai târziu am auzit de toate demersurile pe care și ea și familia le-au făcut pentru o proteză. Călătoriseră pe la cei mai buni medici ortopezi, în Rochester, Minnisota. În Chicago și Boston. La un moment dat le-am pierdut urma și nu am mai știut nimic de ei.
De-a lungul anilor m-am învinovățit amarnic pentru că nu am avut puterea de a-i scuti de așa suferință.
În toți acești ani, la spitalul nostru a devenit o tradiție de Crăciun să organizăm o petrecere fastuoasă pentru angajați, asistente și doctori. Întotdeauna avem un pom de Crăciun frumos decorat și o scenă frumos împodobită. Asistentele sunt cele care de obicei se ocupă de organizarea sărbătorii. În timpul anului avem atât de multe sarcini, atât de multe documente și ne confruntăm cu realitățile crude ale vieții, dar, o data pe an, punem deoparte această seară pentru a ne reaminti de dimensiunea emoțională și spirituală a vieții. Această seară seamănă cu un serviciu divin imresionant, an de an rededicându-ne și reînnoindu-ne legământul față de profesia aleasă pentru încă un an.
Anul acesta programul a fost oarecum diferit. Pomul de Crăciun a fost suflat în argintiu, astfel conferindu-I un aspect feeric. Decorul era unul mai simplu decât în alți ani, dar toți doctorii din spital erau prezenți. Primele rânduri erau rezervate pentru asistenele medicale, care au avut o intrare deosebită, fiecare dintre ele purtându-și cu mândrie uniforma albă, imaculată.
Cu toții ne-am ridicat în semn de respect pentru ele și ne-am așezat abia când toate asistentele au ajuns la locurile lor. În acel moment, am început să aud acordurile de început ale pianului. Un colind vechi răsuna în urechile tuturor. Pe scenă și-a făcut apariția un cor de 20 de fete, fiecare cu câte o candelă în mână, cântând bine cunoscutele acorduri ale colindului O noapte preasfințită. Totul era întuneric, iar candelele aducea lumina bucuriei. Dintr-o parte a scenei o lumină albastră începea să lumineze întreaga sală. Toate ornamentele prindeau culoare. Sala întreagă părea un câmp de lumină. Pe scenă cortina se ridica încet pentru a înfățișa trei fete îmbrăcate în alb. Cântecul instrumentelor lor s-a alăturat celui deja aflat în fundal, al pianului – o harfă, un violocel și o vioară. Cu toții aveam ochii în lacrimi. Feeria momentului nu te putea face decât să plângi de bucurie. Întotdeauna mi-a plăcut sunetul harfei și din acest motiv am fost fascinate de tânăra care cânta la harfă. Cânta nemaipomenit de bine, de parcă era una cu instrumental. Degetele ei firave alunecau pe corzile harfei ca o mângâiere. Corul se alătură cântecului harfei, iar față fetei era tot mai luminată de bucurie. În acel moment, lumea părea a fi un loc sfânt.
La finalul programului am felicitat-o pe asistenta care a coordonat întregul eveniment. Apoi, parcă de nicăieri am observat cum o doamnă pe care nu o cunoșteam venea grăbită înspre mine. Venea cu brațele deschise înspre mine. „Ați văzut-o!” îmi spuse ea. „Sigur ați recunoscut-o! Fiica mea e cea care a cântat la harfă! Am văzut că vă uitați la ea! Nu vă amintiți? Acum mulți ani în urmă? E fetița care s-a născut cu un singur picioruș. Am încercat tot ce era posibil și acum poartă proteză – dar uitându-te la ea nu îți dai seama, nu-I așa? Merge, înoată, poate chiar să și danseze. Dar, cel mai important – în toți acești ani cât nu a putut face toate aceste lucruri, a învățat să își folosească mâinile într-un mod uimitor. Cu siguranță va deveni una dintre cele mai cunoscute cântărețe la harfă din întreaga lume. Are 17 ani și anul acesta își începe studiile universitare. Ea este viața mea, iar acum e atât de fericită! Iat-o că vine!” În timp ce vorbeam, această frumusețe de fată se apropia încet de noi. Ochii îi luminau de bucurie. Acum se afla lângă mine.
„Acesta este primul tău doctor, draga mea – doctorul nostru,” a spus mama. Vocea îi tremura de emoție. În acel moment am revăzut în mintea mea momentul când i-am dat vestea nenorocită a copilașului imperfect. Puteam vedea, în mintea mea, toții anii de chin și durere. „El a fost primul care mi-a spus despre tine. El te-a adus la mine!”
Fără să mă gândesc, am cuprins-o pe fată în brațe, rememorând ceasul acela greu al nașterii de acum 17 ani. Retrăiam acele momente teribil de grele când viața ei se afla în mâinile mele… momentele când decideam să îi iau viața. Apoi, m-am uitat la ea cu atenție. „N-ai să știi niciodată, draga mea, și nimeni din lumea aceasta nu va ști ce înseamnă pentru mine ceste momente. Te rog, întoarce-te la harfa ta și te rog, fă-mi onoarea de a asculta încă o data acordurile înălțătorului colind O noapte preasfințită. Simt în inima mea o povară pe care nimeni altcineva nu a văzut-o, o povară pe care doar tu o poți îndepărta.”
Mama fetei a rămas lângă mine în timp ce degetele fetei alunecau lin pe corzile harfei. Poate că știa ce se petrecea acum în mintea mea. Pe măsură ce cântecul se apropia de sfârșit, mi-am găsit și eu liniștea și confortul de care avusesem atât de multă nevoie. "
Cu o lună înainte de naștere, la unul dintre examenele de rutină, am descoperit că bebelușul se afla într-o prezentație pelvină. De obicei, prezentația considerată normală este cea craniană. Capul bebelușului se află în partea inferioară a uterului cu luni înainte de naștere nu pentru că e mai greu și se afundă în lichidul amiotic, ci pentru simplul fapt că încape mai bine și poziția e mai confortabilă. Deși se crede că întoarcerea copiilor în lunile a șaptea sau a opta este una spontană, așa ceva nu reprezintă regula generală. Copiii aflați într-o prezentație pelvină în ultima luna de sarcină adesea își schimbă poziția și sunt gată să fie aduși pe lume, și deci doar unul în 25 de copii este născut în prezentație pelvină.
Această statistică e una fericită, căci procentajul mortalității copiilor născuți în prezentație pelvină este considerabil mai mare din pricina dificultății travaliului și a nevoii imperative de a-I scoate capul cât mai repede după ce corpul este împins afară. În acel moment cordonul ombilical este blocat între căpușorul tare al micuțului bebeluș și pelvisul osos al mamei. Astfel, din lipsa de oxygen, bebelușul moare în câteva minute. Toată lumea din sala de nașteri e încordată și tensionată, mai puțin mama, care, în astfel de situații, este anesteziată și adormită.
Cazul de care vorbeam era unul cu o prezentație pelvină completă – piciorușele bebelușului erau complet sub el. Lucrul cel mai dificil pentru doctorul care asistă o astfel de naștere este să își țină mâinile deoparte până când forțele naturale de împingere dilate structurile materne ferme ce întârzie nașterea. Am așteptat cât de răbdâtor am putut, trimițând din când în când mesaje familiei aflate în sala de așteptare.
În cele din urmă, momentul nașterii a venit, iar eu a tras cu grijă un picioruș micuț. Îl căutam și pe celălalt, dar pentru un motiv pe care nu îl puteam înțelege, celălalt picioruș nu cobora împreună cu primul. Am tras din nou, cu prudență, dar cu o forță ușoară, în timp ce asistenta medicală punea puțina presiune pe abdomen, iar corpul bebelușului a coborât îndeajuns ca să văd că era o fetiță – și apoi, spre consternarea mea – am observat că cel de-al doilea picioruș nu avea să fie niciodată lângă primul. Întregul picior, de la coapsă până la genunchi lipsea, iar micuța fetiță urma să sufere acest defect curios, defect pe care nu îl mai văzusem niciodată și nici nu l-a mai văzut vreodată.
A urmat cea mai grea bătălie pe care am dus-o vreodată cu mine însumi. Știam că vestea va avea un effect devastator asupra tinerei mame, care deja avea probleme emoționale. Știam că familia ei va încerca imposibilul pentru a avea grijă de copilaș și pentru a o duce la cei ami buni doctori în căutarea unei raze de speranță.
Dar, cel mai greu îmi era să privesc în viitor și să o văd pe micuța fetiță stând singură, în timp ce celelalte fete de vârsta ei aveau să râdă și să se joace și să alerge – și atunci am realizat că era ceva ce puteam face pentru a scuti această imensă suferință, era ceva ce îmi stătea în putere și puteam face.
Unul din 10 copii aflați într-o prezentație anormală moare pentru că nu este născut îndeajuns de repede iar acum… – eu nu trebuia să mă grăbesc! Îmi puteam încetini mâna, puteam trage de timp câteva minute. Nu ar fi fost o naștere ușoară, oricum… nimeni din lume n-ar fi aflat. Tânăra mamică, după șocul durerii, ar fi privit în urmă cu bucurie că a pierdut un bebeluș cu un defect atât de trist. Într-un an, doi, ar încerca să rămână din nou însărcinată și momentele tragice nu s-ar mai repeta.
„Nu le provoca atât de multă suferință,” îmi spunea o voce în mine. „Copilașul nu a respirat vreodată, și nici nu trebuie să îl lași să respire. Oricum, s-ar putea să nu o scoți la timp! Nu te grăbi! Nu fi atât de naiv încât să aduci pe lume o așa povară! Ei, și dacă o să ai câteva mustrări de conștiință, oricum ți-ar fi mai ușor ție decât lor! O să te simți și mai mustrat dacă aduci bebelușul pe lume la timp!”
I-am cerut asistentei să-mi dea prosopul steril care e întotdeauna pregătit pentru o naștere dificilă, pentru a înfășura corpul bebelușului ca stimularea produsă de aerul rece din lumea de afară să nu inducă o expansiune bruscă a pieptului copilului, cauzând astfel aspirarea lichidului sau mucusului aducător de moarte. De data aceasta, însă, prosopul era menit să ascundă de asistente ceea ce doar ochii mei puteau vedea. Atingând piciorușul nenorocit, m-am simțit cutremurat de fiorul suferinței ce urma să marcheze întreagul viitor al copilului. Gata, am luat decizia.
M-am uitat la ceas. Trei dintre cele șapte, opt minute alocate nașterii trecuseră. Toții ochii din sala de nașteri erau asupra mea și puteam simți tensiunea nerăbdării de a face imediat ceea ce trebuia făcut, în ciuda bătăliei ce se dădea în sufletul meu. Speram din toată inima ca nimeni să nu observe tensiunea și propriul meu chin în acel moment. Asistentele mă văzuseră asistând cu succes zeci de nașteri complicate, așa cum m-au văzut și atunci când am eșuat. Acum urmau să mă vadă eșuând din nou. Pentru prima dată în cariera mea medicală, mă lepădam în mod intenționat de ceea ce era corect și moral în favoarea a ceea ce simțeam că trebuie făcut.
Mi-am pus mâna sub prosop pentru a simți pulsatile inimioarei plăpânde. Încă două, trei minute ar fi fost îndeajunse. Pentru a da impresia că fac ceva, am tras copilașul puțin mai jos, pentru a scoate mânuțele, acesta fiind următorul pas firesc. În timp ce făceam acest lucru, piciorușul sănătos de culoare rozie a țâșnit deasupra prosopului protector și mi-a împins cu putere mână, acea mână în care fusese încredințată siguranța mamei și a noului bebeluș. Dintr-o dată am simțit o mișcare bruscă a corpului bebelușului, o mișcare plină de puterea vieții! Era prea mult! Nu puteam face ceea ce îmi propusesem! Am continuat să ajut nașterea bebelușului cu un singur picioruș. În următoarea zi am vorbit cu familia și, cu o ezitare în voce, am vorbit și cu mama copilului.
Toate previziunile mele s-au adeverit. Tânăra mamă a fost spitalizată pentru câteva luni bune. Am avut ocazia să o întâlnesc de vreo două ori. Era ca o umbră a ceea ce fusese înainte de naștere. Mai târziu am auzit de toate demersurile pe care și ea și familia le-au făcut pentru o proteză. Călătoriseră pe la cei mai buni medici ortopezi, în Rochester, Minnisota. În Chicago și Boston. La un moment dat le-am pierdut urma și nu am mai știut nimic de ei.
De-a lungul anilor m-am învinovățit amarnic pentru că nu am avut puterea de a-i scuti de așa suferință.
În toți acești ani, la spitalul nostru a devenit o tradiție de Crăciun să organizăm o petrecere fastuoasă pentru angajați, asistente și doctori. Întotdeauna avem un pom de Crăciun frumos decorat și o scenă frumos împodobită. Asistentele sunt cele care de obicei se ocupă de organizarea sărbătorii. În timpul anului avem atât de multe sarcini, atât de multe documente și ne confruntăm cu realitățile crude ale vieții, dar, o data pe an, punem deoparte această seară pentru a ne reaminti de dimensiunea emoțională și spirituală a vieții. Această seară seamănă cu un serviciu divin imresionant, an de an rededicându-ne și reînnoindu-ne legământul față de profesia aleasă pentru încă un an.
Anul acesta programul a fost oarecum diferit. Pomul de Crăciun a fost suflat în argintiu, astfel conferindu-I un aspect feeric. Decorul era unul mai simplu decât în alți ani, dar toți doctorii din spital erau prezenți. Primele rânduri erau rezervate pentru asistenele medicale, care au avut o intrare deosebită, fiecare dintre ele purtându-și cu mândrie uniforma albă, imaculată.
Cu toții ne-am ridicat în semn de respect pentru ele și ne-am așezat abia când toate asistentele au ajuns la locurile lor. În acel moment, am început să aud acordurile de început ale pianului. Un colind vechi răsuna în urechile tuturor. Pe scenă și-a făcut apariția un cor de 20 de fete, fiecare cu câte o candelă în mână, cântând bine cunoscutele acorduri ale colindului O noapte preasfințită. Totul era întuneric, iar candelele aducea lumina bucuriei. Dintr-o parte a scenei o lumină albastră începea să lumineze întreaga sală. Toate ornamentele prindeau culoare. Sala întreagă părea un câmp de lumină. Pe scenă cortina se ridica încet pentru a înfățișa trei fete îmbrăcate în alb. Cântecul instrumentelor lor s-a alăturat celui deja aflat în fundal, al pianului – o harfă, un violocel și o vioară. Cu toții aveam ochii în lacrimi. Feeria momentului nu te putea face decât să plângi de bucurie. Întotdeauna mi-a plăcut sunetul harfei și din acest motiv am fost fascinate de tânăra care cânta la harfă. Cânta nemaipomenit de bine, de parcă era una cu instrumental. Degetele ei firave alunecau pe corzile harfei ca o mângâiere. Corul se alătură cântecului harfei, iar față fetei era tot mai luminată de bucurie. În acel moment, lumea părea a fi un loc sfânt.
La finalul programului am felicitat-o pe asistenta care a coordonat întregul eveniment. Apoi, parcă de nicăieri am observat cum o doamnă pe care nu o cunoșteam venea grăbită înspre mine. Venea cu brațele deschise înspre mine. „Ați văzut-o!” îmi spuse ea. „Sigur ați recunoscut-o! Fiica mea e cea care a cântat la harfă! Am văzut că vă uitați la ea! Nu vă amintiți? Acum mulți ani în urmă? E fetița care s-a născut cu un singur picioruș. Am încercat tot ce era posibil și acum poartă proteză – dar uitându-te la ea nu îți dai seama, nu-I așa? Merge, înoată, poate chiar să și danseze. Dar, cel mai important – în toți acești ani cât nu a putut face toate aceste lucruri, a învățat să își folosească mâinile într-un mod uimitor. Cu siguranță va deveni una dintre cele mai cunoscute cântărețe la harfă din întreaga lume. Are 17 ani și anul acesta își începe studiile universitare. Ea este viața mea, iar acum e atât de fericită! Iat-o că vine!” În timp ce vorbeam, această frumusețe de fată se apropia încet de noi. Ochii îi luminau de bucurie. Acum se afla lângă mine.
„Acesta este primul tău doctor, draga mea – doctorul nostru,” a spus mama. Vocea îi tremura de emoție. În acel moment am revăzut în mintea mea momentul când i-am dat vestea nenorocită a copilașului imperfect. Puteam vedea, în mintea mea, toții anii de chin și durere. „El a fost primul care mi-a spus despre tine. El te-a adus la mine!”
Fără să mă gândesc, am cuprins-o pe fată în brațe, rememorând ceasul acela greu al nașterii de acum 17 ani. Retrăiam acele momente teribil de grele când viața ei se afla în mâinile mele… momentele când decideam să îi iau viața. Apoi, m-am uitat la ea cu atenție. „N-ai să știi niciodată, draga mea, și nimeni din lumea aceasta nu va ști ce înseamnă pentru mine ceste momente. Te rog, întoarce-te la harfa ta și te rog, fă-mi onoarea de a asculta încă o data acordurile înălțătorului colind O noapte preasfințită. Simt în inima mea o povară pe care nimeni altcineva nu a văzut-o, o povară pe care doar tu o poți îndepărta.”
Mama fetei a rămas lângă mine în timp ce degetele fetei alunecau lin pe corzile harfei. Poate că știa ce se petrecea acum în mintea mea. Pe măsură ce cântecul se apropia de sfârșit, mi-am găsit și eu liniștea și confortul de care avusesem atât de multă nevoie. "
Multumesc Rebeca Lucaci pentru traducere. (http://www.heartnsouls.com/stories/e/s442.shtml)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)