ascultarea aduce eliberarea

"21 Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia să i se spună:

„Aşa vorbeşte DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Pentru că Mi te-ai rugat cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei, 22 iată care este cuvântul pe care l-a rostit DOMNUL împotriva acestuia: Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine! Fiica Ierusalimului dă din cap în timp ce fugi.
23 Ştii pe Cine ai batjocorit şi ai blasfemiat tu? 

Ştii împotriva Cui ţi-ai ridicat glasul? 

Ştii împotriva Cui ţi-ai înălţat mândru privirea? 

Împotriva Sfântului lui Israel!
24 Prin slujitorii tăi L-ai batjocorit pe Stăpân şi ai zis: ‘Cu mulţimea carelor mele am urcat înălţimile munţilor până la cele mai înalte piscuri ale Libanului! I-am tăiat cei mai înalţi cedri şi cei mai aleşi chiparoşi. Am ajuns la cele mai înalte piscuri şi la pădurea cea mai deasă. 25 Am săpat fântâni şi am băut apă, şi cu tălpile picioarelor mele am secat toate pâraiele Egiptului.’

26 N-ai auzit? 

Eu le-am întocmit cu mult timp în urmă, din zile străvechi le-am plănuit; acum însă le-am îngăduit să se împlinească, anume ca tu să prefaci cetăţile fortificate în mormane de dărâmături. 27 Locuitorii lor sunt neputincioşi, sunt uluiţi şi făcuţi de ruşine. Au ajuns ca iarba de pe câmp şi ca verdeaţa fragedă, ca iarba de pe acoperişuri, care se usucă înainte să crească. 

28 Dar Eu ştiu unde stai, când ieşi şi când intri şi cât eşti de furios pe Mine. 

29 Pentru că te-ai mâniat pe Mine şi pentru că trufia ta a ajuns la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nasul tău, şi zăbala Mea în gura ta şi te voi întoarce pe drumul pe care ai venit. 

30 Acesta va fi semnul pentru tine, Ezechia: anul acesta veţi mânca ce va creşte de la sine, iar în al doilea an – ce va răsări din ce a rămas. Dar în al treilea an veţi semăna şi veţi secera, veţi planta vii şi le veţi mânca roadele. 31 Supravieţuitorii casei lui Iuda, cei rămaşi, vor prinde iarăşi rădăcini dedesubt şi vor da rod deasupra. 32 Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă şi din muntele Sion o ceată de supravieţuitori. Râvna DOMNULUI Oştirilor va face lucrul acesta.»“ 

33 „De aceea aşa vorbeşte DOMNUL cu privire la împăratul Asiriei: «Nu va intra în cetatea aceasta şi nu va trage nici o săgeată acolo; nu va veni în faţa ei cu vreun scut şi nu va ridica împotriva ei nici o rampă de asalt.
34 Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce şi nu va intra în cetatea aceasta, zice DOMNUL. 

35 Eu voi ocroti cetatea aceasta pentru a o izbăvi, de dragul Meu şi de dragul robului Meu David.»“ 36 Îngerul DOMNULUI a ieşit în tabăra asirienilor şi a ucis o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Când cei din popor s-au trezit dis-de-dimineaţă, au văzut că toţi erau nişte trupuri moarte. 

37 Atunci Sanherib, împăratul Asiriei şi-a ridicat tabăra şi a plecat. El s-a întors la Ninive şi a locuit acolo.
38 În timp ce se închina în templul zeului său, Nisrok, fiii săi, Adra-Melek şi Sareţer, l-au ucis cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon." Isaia 37:21-38

Domnul raspunde rugaciunii regelui Ezechia. Nu il lasa sa astepte, sa discearna. Prin Isaia, Ezechia afla raspunsul la rugaciunea sa. Sanherib avand atatea cuceriri se credea dumnezeu. Credea ca nimic nu ii poate sta impotriva. A defrisat totul in cale ... toti copacii mareti si falnici. A pustiit toate recoltele, a secat toate raurile si apele ce veneau din Egypt si pe cele ale Egyptului. A luat ostateci iar cei ramasi in viata au fost umiliti crunt. Li se punea ca la vite un inel in buza de jos sau in cea de sus sau in nas si prin acesta trecea un lant in care erau aliniati toti sclavii. 

Domnul insa a vazut toate acestea si promisiunea pentru Ezechia si poporul din Ierusalim e ca Sanherib va pati la fel. Isi va lua catrafusele de langa Ierusalim si din Iuda si va pleca acasa. Cum se va face asta? E treaba Domnului.

In Deuteronom, Domnul daduse o lege ce se pare ca nu fusese prea respectata si anume legea Sabatului pentru pamant adica sase ani se lucreaza pamantul si in al saptelea an acesta sa ramana nelucrat. De mai bine de un an, Ierusalimul era asediat. Nu se risca nimeni sa iasa sa cultive grau si orz si linte ... Insa Domnul le promite ca vor avea ce manca. Restaurarea pamantului nu o va face instant ci in ritmul normal insa vor avea ce manca cu totii. 

De ce face Domnul asta? De dragul lui David. 

Ezechia primeste raspunsul ... urmeaza o noapte si apoi vine dimineata. Se trezesc cei din Ierusalim si ceva e ciudat. Oare asirienii au luat somnifere de nu se aude zgomot in tabara lor? Se uita mai bine si vad ca de fapt ei erau morti. Ingerul Domnului coborase in tabara acestora si 185000 dintre soldatii lui Sanherib erau morti. Sanherib si-a luat talpasita si a plecat acasa la el. Cuvantul Domnului se implineste pana la ultima litera. Sanherib va fi ucis acasa de doi dintre fiii sai.

Ezechia asculta de Domnul, isi pune increderea in El si crede in Cuvantul Domnului rostit prin Isaia. Se intoarce cu toata inima catre Domnul si provoaca si poporul sa faca asta. Domnul binecuvanta ascultarea lor si aduce victoria si eliberarea poporului de asirieni facand minuni sub ochii lor.

O idee ma tot framanta. Cum a fost David de mereu si mereu Domnul aminteste de el si se indura de poporul Israel din pricina lui? Cum as putea si eu sa fiu ca el? Gandul asta ma provoaca sa fiu ca el, ca David. 

Jerusalem - Lovers of Israel