insa un mesaj de la Rab-Sache

"8 Când Rab-Şache a auzit că împăratul Asiriei plecase din Lachiş, s-a întors şi l-a găsit pe acesta luptând împotriva Libnei. 9 După aceea, împăratul Asiriei a auzit că Tirhaka, regele din Cuş, a pornit la luptă împotriva lui. Când a auzit lucrul acesta a trimis soli la Ezechia, zicând:
10 „Aşa să-i vorbiţi lui Ezechia, regele lui Iuda: 

«Nu-l lăsa pe Dumnezeul tău, în care te încrezi, să te amăgească zicându-ţi că Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei.
11 Cu siguranţă, ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor cucerite, distrugându-le în întregime! 

Şi tu să fii oare salvat?
12 Şi-au salvat, oare, zeii neamurile pe care părinţii mei le-au distrus: pe Gozan, pe Haran, pe Reţef şi pe fiii lui Eden, care erau în Tel-Assar? 13 Unde este regele Hamatului, regele Arpadului şi regele cetăţii Sefarvayim, al cetăţii Hena sau al cetăţii Iva?»“" Isaia 37:8-13

Lucrurile parca se precipita dupa ce Ezechia primeste raspunsul din partea Domnului. Rab-Sache aude ca imparatul lui a plecat de la Lachis si lupta impotriva Libnei. Tirhaka va fi al treilea si ultimul faraon al celei de-a douazeci si cincea dinastie Etiopiana. La momentul bataliei (701 B.C.), Tirhaka era nepotul faraonului Shabaka (715-701 B.C) si va fi faraon dupa fratele sau Shabataka (701-689 B.C) in perioada 689-664 B.C. Isaia il precizeaza ca si rege = faraon aici insa face asta pentru ca el nu scrie cartea exact in momentul bataliei ci e posibil ca evenimentele sa fie consemnate de el chiar cand Tirhaka era faraon.

Rab-Sache incepe sa mediteze un pic la ce se intampla cu Ezechia si nu poate pleca fara sa ii trimita acestuia un mesaj "de dulce". Cred ca a realizat ca Dumnezeul lui Ezechia e mare si puternic. Desi Il compara cu alti zei ai teritoriilor cucerite, realizeaza ca Dumnezeul lui Ezechia poate sa isi protejeze poporul de mana lui. 

Spionii din Ierusalim si-au facut treaba cu mare rapiditate si acuratete. I-au adus la cunostinta lui Rab-Sache de mesajul trimis de Isaia din partea Domnului. Mesajul nu a ajuns numai la Ezechia si poporul din Ierusalim ci si la dusmanii acestora. Daca pentru poporul din Iuda a fost un mesaj plin de speranta si provocator pentru intarirea credintei si increderii in Dumnezeul lor, a lui Avraam, Isaac si Iacov, pentru Rab-Sache a fost unul ce l-a pus pe ganduri. Inca vrea sa isi arate madria si suprematia insa de data asta incepe sa isi puna el insusi semne de intrebare despre puterea si maretia Dumnezeului lui Ezechia si a poporului din Ierusalim.

Daca in primele doua discursuri il ataca direct pe Dumnezeu si il desfiinta pe Ezechia, de data asta incearca sa il momeasca pe Ezechia pe latura umana. Incearca sa il provoace sa abdice ca sa nu isi piarda titlul de rege. Numai ca Rab-Sache habar nu are ca Ezechia vine pe linie Davidica si ca titlul nu ii e luat asa de oricine, oricand, oricum si oriunde.

Pot sa vad cum credinta si increderea celor din Iuda cresc in Dumnezeu. Pot sa vad ca Dumnezeu l-a facut pe Sanherib sa auda vesti care sa il puna pe drum insa in alta directie decat Ierusalimul. Toata ostirea cu care era ... cata frunza si iarba pleaca de la Lachis la Libna. Era mai aproape ca distanta de Ierusalim insa Libna era acum pericolul de care trebuie sa scape Sanherib. 

Profetia facuta de Isaia se implineste pana la ultima litera. Ceea ce a spus Domnul se implinea sub ochii lor. Cuvantul Domnului se implineste si astazi sub ochii mei. Pe Ezechia l-a provocat la pocainta, credinta si incredere. Pe mine la ce ma provoaca?

 http://housewifeclass.com/2012/09/14/isaiah-37/