"1 Când regele Ezechia a auzit lucrul acesta, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus la Casa DOMNULUI.
2 I-a trimis la profetul Isaia, fiul lui Amoţ, pe Eliachim, administratorul palatului, pe scribul Şebna şi pe cei bătrâni dintre preoţi, acoperiţi toţi cu saci.
3 Ei i-au zis:
2 I-a trimis la profetul Isaia, fiul lui Amoţ, pe Eliachim, administratorul palatului, pe scribul Şebna şi pe cei bătrâni dintre preoţi, acoperiţi toţi cu saci.
3 Ei i-au zis:
– Aşa vorbeşte Ezechia: „Aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ruşine, căci copiii sunt gata să se nască, dar nu mai este nici o putere pentru a le da naştere. 4 Poate că DOMNUL, Dumnezeul tău, a auzit cuvintele lui Rab-Şache, care a fost trimis de stăpânul său, împăratul Asiriei, pentru a-L batjocori pe Dumnezeul cel Viu şi poate că DOMNUL, Dumnezeul tău, îl va mustra pentru cuvintele pe care le-a auzit. De aceea înalţă o rugăciune pentru cei care au mai rămas!“
– Să-i spuneţi stăpânului vostru că aşa vorbeşte DOMNUL:
„Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit şi cu care slujitorii împăratului Asiriei M-au blasfemiat!
7 Iată, voi pune în el un duh şi astfel, la auzirea unui zvon, se va întoarce în ţara lui; şi voi face să cadă ucis de sabie chiar în ţara lui.“ " Isaia 37:1-7
Ezechia se vede vinovat de alianta cu Egyptul, de pactul facut cu Asiria. Vede ca 46 de cetati fusesera cucerite de asirieni si oamenii din ea, cati mai ramasesera vii, fusesera deportati pe cine stie unde. In nici un caz in conditii de viata fericite. Acum e captiv in propria cetate. Mai mult de atat ... l-a auzit pe Rab-Sache improscand cu noroi in demnitatea lui si aducand blesfemii la adresa lui Dumnezeu. Intelege ca nu mai are nici o sansa, nici o salvare. A realizat cu adevarat pe ce pozitie era si care era adevarata situatie a poporului din Iuda. Se umileste in fata Domnului, in fata natiunii si pleaca la Casa Domnului. Isaia nu scrie ce a facut acolo ... daca a adus jertfe, daca s-a rugat, daca a plans ....
Mesajul trimis de el e a unui diperat. Din partea unui barbat sa auzi un asemenea mesaj e socant. Recunoaste ca e ca o femeie ce naste si care nu mai are forta sa impinga copilul sa iasa ... si care e constient ca va muri atat mama cat si copilul din aceasta cauza. Are un respect deosebit pentru Isaia si il roaga sa se roage el la Dumnezeul lui ... sa-L intrebe daca cumva Domnul a auzit blasfemiile lui Rab-Sache si sa Il mustre pe acesta pentru asemenea cuvinte.
Situatia lui Isaia nu e una roza. De cuvintele si atitudinea lui depinde in ce stare va intra regele si natiunea. Ii intampina pe mesagerii regelui cu un mesaj. Mesajul Domnului ramane acelasi. Da, Domnul l-a auzit pe Rab-Sache, a auzit fiecare cuvintel si Il va pedepsi. Intr-adevar, au fost multe si grele cuvinte, exprimate cu mult tupeu insa Ezechia sa nu se teama .... au fost doar niste cuvinte. Va muri ucis in propria tara, nu la poarta Ierusalimului, nu in alta tara. Nu ii spune nici ce va face ingerul Domnului imediat dupa asta.
Ezechia a gresit ... nu a ascultat de Domnul si a facut alianta cu Egyptul si pact cu Asiria. A crezut ca destul de destept si abil ca sa poata manageria politic situatia tarii desi Isaia ii spusese ca nu e bine si ca Domnul cere poporului si regelui sa se increada in El.
Chiar si daca am gresit pot sa vin inaintea Domnului, sa-mi recunosc vinovatia, sa recunosc ca-s doar un om si ca depind de El, ca El e in control si nu eu, ca El poate aduce salvarea si nu eu. Domnul imi spune ce sa fac insa ma lasa sa aleg daca ascult sau nu. Consecintele alegerii mi le port insa. Pot sa vad indurare, har, mila, credinciosie, bunatate din partea Domnului. Vad in text ca El aude si pe cel ce aduce blasfemii si pe cel ce se smereste si isi recunoaste starea. Se indura de cel ce se smereste si ii da izbanda.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu