amintiri cu sfinti - editie proprie

Ieri dimineata, m-a sunat una dintre verisoarele mele, sa imi spuna ca bunica ei a plecat ACASA. Mama mi-a spus ca in august, Mam Catrina Iancu ar fi implinit 99 de ani.

Am incercat sa imi aduc aminte de cand o stiu pe Mam Catrina si cred ca "ne cunoastem" de pe vremea cand eu eram in faza intrauterina. Era prietena cu mama si impartaseau pasiuni comune: credinta in Christos, cartile si tesutul de cuverturi. Mai mereu o vedeam la mama cu o bucata de model, aducand sau cerand iţe, venind sa urzeasca ... numarand puncte, marind modelele pe hartie milimetrica.

Stiu ca a mai avut doi frati si-o sora, Mam Maria, Mos Andrei si Mos Ion Lupu. De Mam Maria imi aduc foarte vag aminte. Insa ma fascina femeia aceea micuta ... era adusa foarte tare de spate si mereu ma intrebam: oare cum vede ea oamenii cu care se intalneste? De Mos Andrei imi amintesc mai mult pentru ca a fost mentorul tatalui meu.

Mam Catrina, dincolo de stativele de razboi, a fost sotie, mama, bunica si strabunica. Mos Costica Iancu, sotul ei, a murit demult si impreuna au avut cinci baieti: Gigi, Mihai, Mitica, Romica si Petrica.

Era prietena buna cu mama si cand ea venea la noi, trebuia sa disparem pentru ca aveau de povestit, de plans, de impartasit lucruri despre care noi, copiii, nu trebuia sa stim. Daca una din ele descoperea o carte buna, apoi aveau ce filosofa si despica in multe fire ideile de acolo. Itele, lana, urzeala erau lucruri ce le fascinau provocandu-le sa uite de ceas, mancare si vremea de afara.

Nu a avut o viata usoara, a prins vremuri grele, vremuri de razboi, foamete, comunism, a intampinat greutati familiale insa toate astea au adus-o aproape de Domnul. A fost o femeie credincioasa, harnica, inteleapta, discreta, blanda, priceputa si dornica sa invete si pe altii din tainele tesutului si ale vietii. Eu una nu am auzit-o niciodata tipand sau urland la cineva .... mereu avea o voce domoala, provocandu-te sa te apropii ca sa auzi ce are de spus.

Mam Catrina a plecat ACASA lasand o marturie frumoasa in urma ei. S-a dus sa se intalneasca cu Isus - Domnul si Mantuitorul, cu fratii ei, cu tata, bunicii mei, rudele noastre ... A lasat un gol in familie, in inima mamei, in inimile celor ce au cunoscut-o mai mult decat mine, in biserica locala.

Nu o sa fie scris despre ea pe wikipedia, cartile de istorie nu o vor mentiona la eroi, nici o strada din sat nu ii va purta numele. Modul in care si-a trait viata, felul in care Cuvantul Lui Dumnezeu a modelat-o, au fost o marturie vie a faptului ca Dumnezeu este Stanca in care ne refugiem cand valurile ne ameninta viata, sanatatea spirituala, fizica si mentala.

Cerul incepe sa fie populat cu oameni care au avut un rol in viata mea, cu oameni care mi-au influentat credinta pentru ca au trait ceea ce spune Biblia, au facut din Dumnezeu tinta cautarilor lor, s-au rugat cu voce tare spunandu-si off-ul sau bucuria, au cantat cantari vechi sensibilizandu-mi inima si fiinta. S-au lasat modelati si folositi de Domnul ca sa imi influenteze viata si vrand-nvrand, constient sau nu, si-au pus amprenta asupra mea.